23,537 matches
-
în faza acută a artropatiei Charcot, în infecții și edemul neuropat. Palparea poate ajuta la determinarea naturii unor leziuni: leziunile angiomatoase sau cu substrat vascular pot fi diferențiate prin palpare, o presiune ușoară sau moderată duce la golirea lor, ele umplându-se odată cu reducerea presiunii; durerea la palpare confirmă natura inflamatorie a anumitor leziuni; fluctuența unei leziuni inflamatorii poate confirma prezența unui abces și o masă dureroasă musculară poate fi găsită în infarctul muscular diabetic. Prin palpare se poate confirma existența
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
ținut de lamă sabia cu două tăișuri a unui dușman, care s-ar fi străduit între timp să i-o smulgă din mîini. Ă Moaie saula, moaie saula! strigă Stubb către vîslașul așezat lîngă coș, iar acesta, scoțîndu-și pălăria, o umplu cu apă de mare, pe care o vărsă peste saulă. Saula se mai desfășură de cîteva ori, pînă cînd încetă să mai joace. Ambarcațiunea zbura acum pe apa clocotindă, întocmai ca un rechin cu toate aripile afară. Stubb și Tashtego
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apropiase tiptil în urma lui, asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe care-o faceți acolo. Auzitu-m-ați? încetați odată cu plescăiturile astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu se cuvine, crăpa-ți-ar ochii, să înjuri cînd ții o predică! Nu în felul ăsta se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au umplut bărdăhanul, iar bărdăhanul lor parcă e fără fund; și chiar cînd și-l umplu, tot nu te mai ascultă, fiindcă se dau la fund și se duc repede să doarmă pe-un pat de mărgean și nu mai aud nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au umplut bărdăhanul, iar bărdăhanul lor parcă e fără fund; și chiar cînd și-l umplu, tot nu te mai ascultă, fiindcă se dau la fund și se duc repede să doarmă pe-un pat de mărgean și nu mai aud nimic, în vecii vecilor! Ă Pe legea mea, sînt cam de aceeași părere cu tine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceeași părere cu tine, așa că, dă-le binecuvîntarea ta, moș Țigău, ia eu o să-mi continui cina. Bătrînul negru își întinse amîndouă mîinile spre haita de rechini și strigă, cu un glas pițigăiat: Ă Semeni afurisiți! Faceți cîtă gălăgie poftiți, umpleți-vă burțile afurisite pînă au să vă crape și pieriți! Ă Ascultă bucătare, îi spuse Stubb, reluîndu-și locul la cabestan - vino exact acolo unde stăteai adineaori, acolo, da, în fața mea și fii atent la ce-ți spun. Ă Sînt atent
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se golește. Spre sfîrșit, Tashtego trebuie să-și vîre prăjina din ce în ce mai vîrtos și mai afund în poloboc - pînă la o adîncime de circa douăzeci de picioare. Oamenii de pe Pequod trudeau de ceva vreme în felul acesta; mai multe putini fuseseră umplute cu spermanțetul aromat cînd, deodată, se petrecu un incident straniu. Fie că sălbaticul indian Tashtego slăbise, într-o clipă de neglijență, parîma uriașului palanc de care atîrna capul cașalotului și pe care o ținea cu o singură mînă, fie că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l privim dintr-o parte, craniul acesta seamănă cu un plan ușor înclinat, sprijinit pe o bază plană. Dar în viață, acest plan înclinat este - după cum am arătat altundeva - presat de masa enormă de carne și de spermanțet care-i umple toate unghiurile, dîndu-i o formă aproape pătrată. La capătul de sus, craniul formează un crater, în care e adăpostită prețioasa substanță, iar sub lunga lespede a craterului - într-o cavitate ce depășește rareori zece degete în lungime, la fel și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
căreia canalul medular formează un triunghi, măsurînd la bază un diametru de zece degete și avînd o înălțime de opt degete. Trecînd prin celelalte vertebre, canalul se îngustează, deși rămîne foarte încăpător, pe o distanță considerabilă. Evident, acest canal e umplut cu aceeași substanță fibroasă ciudată - măduva - ca și creierul, cu care de altfel comunică direct. Mai mult încă, măduva își păstrează, pe o lungime de cîteva picioare după ce a ieșit din cutia craniană, același diametru, aproape egal cu al creierului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bidonul de ulei, i se plînse că era nevoit să se culce în hamacul lui pe întuneric, întrucît i se isprăvise pînă și ultimul strop de adus din Bremen și încă nu putuse prinde nici măcar un singur pește-zburător pentru a umple golul; iar în încheiere îi spuse că vasul lui era într-adevăr ceea ce în limbajul vînătorilor de balene se cheamă un vas „curat“, adică gol, meritîndu-și astfel din plin numele de Jungfrau îFecioara). După ce-și umplu bidonul, Derick plecă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pește-zburător pentru a umple golul; iar în încheiere îi spuse că vasul lui era într-adevăr ceea ce în limbajul vînătorilor de balene se cheamă un vas „curat“, adică gol, meritîndu-și astfel din plin numele de Jungfrau îFecioara). După ce-și umplu bidonul, Derick plecă; dar ambarcațiunea lui nu ajunsese încă la bordul Fecioarei, cînd de pe catargele ambelor vase fură semnalate aproape simultan cîrduri de balene; iar Derick se arătă atît de nerăbdător să pornească la vînătoare, încît, fără a se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
va întîmpla și-și agita din cînd în cînd, în bătaie de joc, polonicul spre celelalte ambarcațiuni. Ă Cîine afurisit și nerecunoscător! strigă Starbuck. Mă înfruntă și-și bate joc de mine chiar cu bidonul pe care i l-am umplut adineauri, ca pe-o cutie a milei! Și adăugă în șoaptă, cu glasul lui intens: Ă Trageți, ogarilor! Dați-i drumul! Ă Uite ce e, băieți! striga Stubb către marinarii lui. Credința mea nu-mi dă voie să-mi ies
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le confundă adesea. în consecință, Derick și ceata lui porniră vitejește pe urmele acestui monstru inaccesibil. Cu toate pînzele sus, Fecioara porni după cele patru ambarcațiuni ale sale, care dispărură curînd în partea de sub vînt, atrase de vînatul ce le umplea de speranță și îndrăzneală. Vai, prieteni, multe balene înaripate și mulți alde Derick mai sînt pe lumea asta! Capitolul LXXXI ONOAREA ȘI GLORIA VÎNĂTORILOR DE BALENE Există unele îndeletniciri, în care metoda de lucru cea mai potrivită pare să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mi aduc cercetările mai aproape de înseși izvoarele ei, mă impresionează tot mai mult marea ei noblețe și vechime; îndeosebi cînd constat că atîția eroi și semizei, atîția profeți de toate soiurile, au înnobilat-o într-un fel sau altul, mă umple de fericire gîndul că eu însumi fac parte, deși ca subaltern, din această distinsă tagmă. Cel dintîi vînător de balene a fost viteazul Perseu, fiu al lui Jupiter; în treacăt fie spus, spre veșnica slavă a profesiunii noastre, prima balenă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre veșnica slavă a profesiunii noastre, prima balenă atacată nu a fost ucisă din vreun motiv josnic. în acea eră cavalerească a profesiunii noastre, vînătorii de balene ridicau armele doar pentru a-i ajuta pe năpăstuiți, nu pentru a-și umple bidoanele cu ulei. Cunoașteți cu toții frumoasa poveste a lui Perseu și a Andromedei; vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda, fiică de rege, a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eu, numită chiar Balena, așa cum unele vase sînt botezate în zilele noastre Rechinul, Pescărușul sau Vulturul. Nu lipsesc nici exegeții savanți care afirmă că balena pomenită în cartea lui Iona era doar un colac de salvare, un fel de centură umplută cu aer, cu ajutorul căreia prorocul a înotat și a putut, astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour pare, așadar, înfrînt pe toată linia! Dar el mai avea un motiv de neîncredere și anume, dacă-mi amintesc bine: Iona
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși, că aceste proporții diferă de la individ la individ, deși rămîn neschimbate la fiecare în parte. De ce-ar stărui oare balena să-și scuipe jeturile deasupra apei, dacă nu tocmai pentru a-și umple rezervorul de aer, înainte de a se da la fund? Căci e limpede că această necesitate de a se ridica la suprafață o expune la toate primejdiile vînătorii, care-i pot fi fatale; mai ales că leviatanul nu poate fi prins
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
precise a jetului de balenă; vînătorul care și-ar apropia prea mult fața de acest jet și și-ar vîrî nasul în el, ar putea s-o pățească. La fîntîna asta nu te poți duce cu un ulcior, ca să-l umpli și să pleci apoi cu el. Căci așa cum se întîmplă adesea, la cea mai mică atingere cu marginile aburoase ale jetului, simți pe piele o usturime și o fierbințeală, de parcă ai atinge un acid. Cunosc pe cineva care, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încotro, în uriașe cercuri răzlețe și înotînd brambura, fără nici un țel, își trădau prin jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
socotind pe semne că riscă să se îmbolnăvească de ciumă, vîrau cîte o cîrpă în găleata cu catran și o duceau mereu la nas. Alții, în sfîrșit, pufăiau de zor din lulelele lor, cu imameaua retezată, încît fumul acestora le umplea mereu nările. Stubb rămase uluit de strigătele și înjurăturile ce se auzeau dinspre ruful căpitanului; privind în direcția aceea, zări fața încinsă a unui om, prin crăpătura ușii, pe care cineva o ținea întredeschisă înapoia lui. Era medicul de bord
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lîngă bordul corabiei Pequod, unde avură loc toate operațiunile de tranșare și de ridicare descrise mai înainte, inclusiv golirea polobocului de Heidelberg. în vreme ce unii erau ocupați cu această din urmă operațiune, alții se îndeletniceau cu transportul butoaielor, de îndată ce ele erau umplute cu spermanțetul care trebuia să fie manipulat cu grijă, înainte de a fi fiert în cazane. Dar despre asta vom vorbi în curînd. Acesta se răcise și se cristalizase în așa măsură încît, cînd m-am așezat împreună cu alți cîțiva marinari
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea, coca vasului ascunde întotdeauna o lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat, un lichid dulce precum untul scos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat, un lichid dulce precum untul scos din laptele vacilor duse la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se ascunde un sens, căci altminteri lucrurile n-ar avea nici un preț, iar lumea însăși n-ar mai fi decît o cifră goală, numai bună să fie vîndută cu carul îașa cum sînt vîndute colinele din jurul Boston-ului) pentru a umple vreo mlaștină din Calea Lactee. Dublonul acela era făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne plecăm privirea, valea cea neagră ne dezvăluie pămîntul ei noroios, dar dacă ne-o ridicăm, întîlnim razele strălucitoare ale soarelui, care ne umple de bucurie. Totuși, astrul zilei nu stă pe loc, în zadar am aștepta să căpătăm de la el mîngîiere la miezul nopții! Moneda asta îmi vorbește cu înțelepciune și cu bunătate, dar mă umple de mîhnire totuși. O să plec de lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]