23,608 matches
-
felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce uitase pe-acolo... Și-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
picior să-mi continui lupta! Lupta cu viața și cu piedicile ei! Puteai să mă înveți atâtea. De ce ai plecat? Acum cu ce picior să mă ridic și să merg înainte? Câte lucruri puteam să învăț de la tine... Cum să zâmbesc când mi-e greu, cum să râd, cum să mă fac iubită așa cum ai fost tu. Ai fost, ai fost un om minunat. Ai știut tot ce e bine pentru tine și cei din jurul tău! Ai fost rănită dar te-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de sine, care ne-a declarat din prima zi, deși eram oameni în toata firea, absolvenți universitari, că nu admite în compania lui "efecte civile și beletristică", pedeapsa cu care ne amenința fiind aceea că "delicvenților" nu le va mai zâmbi niciodată (probabil își aprecia zâmbetul mai prețios decât cel al Giocondei!). Picat inopinat în dormitorul nostru la un sfârșit de zi, băieții de la intrare fiind prinși cu un șeptic ce le anesteziase vigilența, m-am trezit cu "caltaboșul" în dreptul patului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rămăsese doar cu unul și acela prins cu un chibrit. Ca un senator roman în Forum a tunat: "Compania a 6-a, priviți cum arată acest "elev" (apelativul nostru de cătane), ca ultimul om de la marginea societății. 7 zile arest!". Zâmbind în sinea mea de comicul situației, am avut o reacție promptă și salutară: "Tovarășe maior, cum puteți să mă calificați drept ultimul om de la marginea societății, când tovarășii de la CC, analizându-mi dosarul, m-au numit asistent la o catedră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
furnică oarecare a mușuroiului de oameni ai muncii. A doua zi, pus la patru ace, eram prezent la înfățișare cu jumătate de oră înainte de termenul fixat. Fiind o fire optimistă, speram c-o să rămân în final cu capul "nescurtat" și zâmbeam aducându-mi aminte de un student de al meu picat săracul la 4-5 materii, care la oferta mea de a-l ajuta mi-a spus tragic "asta e soarta Belgiei, nu poți să te lupți cu zeii"! Când am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un cavaler gata de turnir, pantalonii și haina. În dunga de la pantaloni, dacă nu erai atent, puteai să te tai, iar strălucirea pantofilor era la fel de orbitoare ca o rază laser. (Plimbarea mașinii de călcat pe pantaloni, m-a făcut să zâmbesc la o amintire de familie de demult: aveam vreo 15 ani și mă pregăteam să mă duc la prima mea "reuniune". Fiind grăbit, am solicitat-o pe sora mea mai mică pentru serviciul de mare importanță și înalt profesionalism al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
preț, am găsit în final un costul negru, talia "48 cu 3". (Întrebând odată la Unirii, ce înseamnă 48 talia 3, vânzătoarea mi-a răspuns prompt: "Pentru o persoană așa ca dumneavoastră, mic și îndesat", ceea ce m-a făcut să zâmbesc strâmb, întrucât știam că sunt "bine legat", dar nu mic, având și eu 1,72 cm "încălțat".) Costumul era acceptabil, iar prețul și mai și, doar 700 de lei, o "pleașcă"! L-am probat, jumătatea mea s-a arătat mulțumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plin, dar un chelner amabil ne-a găsit o masă la fereastră . Am luat loc și degajați am început să consultăm "oferta casei". "Lista" era normal în germană, dar mă descurcam bine inclusiv cu denumirile specialităților culinare. Mi-am amintit zâmbind de o lecție de germană cu doamna profesoară Savin: un turist străin intră într-un restaurant la Berlin. Neștiind limba, când fu întrebat de chelner ce dorește să mănânce a pus la întâmplare degetul pe lista de bucate și, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care, pe parcursul a peste două decenii, ne-a marcat destinele și viețile și care, cel puțin în ultima sa perioadă, ne-a făcut, împreună cu "distinsa" sa tovarășă de luptă, să ne gândim zilnic la veridicitatea celor spuse cândva de Murphy: "Zâmbește, mâine va fi mai rău"! Am însoțit mulți ziariști străini la interviuri cu el, am participat la multe conferințe de presă organizate cu prilejul unor vizite la nivel înalt. Cu aceste ocazii l-am studiat atent, încercând să fiu obiectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?" I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășii pleacă la ora asta la Eforie la nămol și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne întâlnim. Dați-i drumul!". (Hoveida era bun prieten cu Ion Gheorghe Maurer, amândoi de cultură franceză, școliți, rafinați. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de s-au prăpădit. După o săptămână, aveam să revin la Sucevița cu delegația ce o însoțea pe Regină. Am prins o secundă privirea stareței care mi-a zâmbit, asigurându-mă că slujba de Înviere s-a desfășurat cum se cuvine. Vizita reginei Juliana îmi mai amintește și de o întrebare ce mi-am pus-o legată de limitele deontologice ale profesiei de ziarist și de ce se cuvine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cilieni, despre acțiunile dictaturii militare . Mergând "pe firul apei", am dat și peste turneul "tovarășului" în țări din America Latină, lovitura militară chiliană prinzându-l în septembrie 1973 în Peru, de unde urma să meargă în Chile la invitația lui Allende. Am zâmbit la citirea informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat că este dispus să reînnoiască invitația răposatului Allende de a-l primi pe Ceaușescu după Lima la Santiago! Citind și citind mi-am dat seama câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scena a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca intr-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la următoarea "afacere". Chile e o țară muntoasă, cu oameni bogați și mulți împătimiți de vânătoare. Am găsit un om de afaceri interesat să importe ARO de teren, speciale pentru terenurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o seară, la o recepție oferită în cinstea noastră la celebrul hotel "King David" din Ierusalim, m-am trezit spunând, la cererea gazdelor, bancuri cu Ceaușescu tot în engleză, de care ascultătorii chiar au și râs sau cel puțin au zâmbit! Diplomați și evreii! Ni s-a organizat și un program de vizite și fiind stare de război am fost purtați de ici-colo în mijlocul unei companii de soldați înarmați "până dincolo de dinți". Eram musafiri prețioși și trebuia să fim protejați. (Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Oamenii de cultură și știință români fuseseră privați ani îndelungați de dialogul benefic, pozitiv cu colegii lor din occident și erau "flămânzi" să cunoască și să se facă știuți și cunoscuți în occident. (Apropo de această "foame", îmi vine să zâmbesc la amintirea primei participări a României la Târgul internațional de carte de la Paris, imediat după "revoluție". A plecat o delegație la Târg de nu mai puțin de 70 de "oameni de cultură", inclusiv vârfuri ale "intelighenției", inclusiv înalți funcționari, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu saci de cafea sau munți de banane. Șoseaua Sao Paulo-Curitiba are multe sectoare de munte, accidentate, serpentine și curbe, denivelări și zone în reparații, ceea ce cauzează multe accidente, unele mortale, fiind supranumită în consecință "șoseaua morții". (Îmi vine să zâmbesc și azi când îmi aduc aminte de sfatul dat de un "român de bine" din Sao Paulo: "Vasile, stai pe bancheta din spate și fă-te că dormi, că nu știi ce se poate întâmpla!".) Pe drum, am mai oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu "țara". Am rostit o scurtă alocuțiune după aceea a Secretarului pentru Cultură, am acordat interviuri în dreapta și stânga și în încheiere, după numeroase felicitări și strângeri de mână, nu mai știam, soția și cu mine, cui să-i mai zâmbim și cui să-i confirmăm invitațiile la vizite, dejunuri și cine. (Îmi vine să zâmbesc "acru " la acest capitol, nu datorită minunaților noștri concetățeni, ci din alt motiv. În anii aceia, baremul meu de hotel era de 30 de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
interviuri în dreapta și stânga și în încheiere, după numeroase felicitări și strângeri de mână, nu mai știam, soția și cu mine, cui să-i mai zâmbim și cui să-i confirmăm invitațiile la vizite, dejunuri și cine. (Îmi vine să zâmbesc "acru " la acest capitol, nu datorită minunaților noștri concetățeni, ci din alt motiv. În anii aceia, baremul meu de hotel era de 30 de dolari pe noapte, egal cu al șoferului, așa că descindeam la Sao Paulo în hoteluri de mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lor (instrucțiuni de care se pare că n-a avut parte tânărul ministru de externe Cioroianu, cu al său celebru "good point" și deget mare ridicat amical). Ajunși în fața perechii regale, am fost prezentați, ne-am înclinat, i-am văzut zâmbindu-ne prietenește și apoi ne-au întins mâinile, urându-ne "Feliz Año Nuevo". Am primit ulterior de la protocolul Palatului și o amabilă scrisoare însoțită de fotografia color care marca evenimentul soția și cu mine în fața Regilor Spaniei! Aveam să deslușim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sofia a Spaniei(o persoană absolut încântătoare, caldă, amabilă, inteligentă). Ne-am apropiat de ea, ne-am înclinat ceremonios recomandându-ne și, spre surprinderea noastră, ni s-a adresat cu un românește "ce mai faceți", explicându-ne apoi în spaniolă, zâmbind, că a petrecut în copilărie și tinerețe multe vacanțe în România cu rudele din familia regală a României, amintindu-și cu mult drag de acele vremuri. Prin istoria și cultura ei, prin calitatea de membru NATO (din 1982) și UE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
De adăugat la acest capitol și ședințele de lucru de sâmbătă dimineața, când fiecare trebuia să ne "mărturisim" ce gânduri avem pentru sâmbătă și duminică, gânduri ce se înregistrau la poartă, cu orele de plecare și sosire. (Îmi vine să zâmbesc din nou, amintindu-mi o altă importantă sarcină a mea, ca prim-colaborator: la câteva sute de metri de ambasadă se afla o biserică, unde duminică dimineața un preot ortodox român ținea slujba într-o sală anexă. Aici se întruneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cine v-a dat, domnule director, aprobarea să acordați acest interviu?", pusă pe tonul unui om deranjat că interviul nu-i fusese solicitat lui. Noroc de faptul că nu se inventase telefonul-video, că altfel junele șef m-ar fi văzut zâmbind. I-am răspuns "respectuos": "Aprobarea mi-ați dat-o chiar dumneavoastră la data de... pe Nota Nr. ..., care poarta semnătura dumneavoastră. Vă pot transmite, dacă doriți, nota respectivă la cabinet". N-a dorit! De vizita în Finlanda se mai leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
numise ambasador, alta că proclamația sa avea loc în orașul în care regele și regina fuseseră "scurtați de capete" cu două secole în urmă!) Ce m-a întrebat domnul senator Paleologu? Dacă am colaborat cu Securitatea. Îmi venea "interior" să zâmbesc. I-am răspuns: "Domnule senator, am lucrat la Ministerul de Externe, unde până și pereții au colaborat cu Securitatea. La 5 minute după o audiență eram sunat de "un tovarăș" care îmi cerea o copie după nota de audiență, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]