23,518 matches
-
și primul artist al țării mebru al Academiei Române, influențat în perioada începuturilor artistice de noua viziune a lui Grigorescu în ceea ce privește modul de prezentare al subiectelor, Gheorghe Petrașcu va lucra la Târgoviște din 1924 aproape 20 de ani, după momentul năruirii atelierului din Nicorești și după numeroasele călătorii, din care seîntorcea o serie de impresii ce fixau în lucrări bogate în culoare locurile care l-au impresionat. Expoziția permanentă are un puternic caracter memorial încercând, în limita impusă de patrimoniul deținut, să
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
numeroasele călătorii, din care seîntorcea o serie de impresii ce fixau în lucrări bogate în culoare locurile care l-au impresionat. Expoziția permanentă are un puternic caracter memorial încercând, în limita impusă de patrimoniul deținut, să recreeze ceva din atmosfera atelierului cu ferastra largă spre nord și vedere spre grădină și pereții încărcați de lucrări. Aici, în colecția de artă se regăsesc peisaje din diversele sale călătorii din țară (lunca Siretului, Dobrogea, Nicorești, Agapia etc) și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
regăsesc peisaje din diversele sale călătorii din țară (lunca Siretului, Dobrogea, Nicorești, Agapia etc) și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania, Balcic. Artistul cunoștea împrejurimile orașului destul de bine în momentul în care se hotărăște în primăvara anului 1922 să-și clădească atelierul la Târgoviște, deoarece pictase în 1914 la Viforâta. În anul 1926 deschide o expoziție personală la „Căminul Artelor” din București unde prezintă numeroase picturi, desene și acuarele, înfățișând peisaje din călătoriile sale în străinătate și din Viforâta, Aninoasa și Târgoviște
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
majoritatea datând din anii ʼ30, în care se simte aceiași preocupare întâlnită în opera sa de a reda prin intermediul unei game variate de tonuri materialitatea, durabilitatea și expresivitatea creației umane, nelipsită în cazul peisajelor sale urbane și a interioarelor din atelierul de la Târgoviște, pe care le-a înfățișat privitorului cu o neîntrecută măiestrie artistică. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea a fost ridicată în 1924, după planurile arhitectului Maior Ion Răducănescu, respectând și indicațiile artistului.
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
desfășurării unor evenimente cultural-recreative: concerte, lansări de carte, audiții muzicale, seri de muzică și poezie, spectacole de teatru. De asemenea, pentru a provoca interesului publicului pentru instituția muzeală și pentru a demonstra valențele educative ale muzeului, a fost amenajat un Atelier educațional unde se pot desfășura activități și programe interactive a căror elaborare este condiționată de colecțiile care alcătuiesc patrimoniul muzeal, categoriile și fluxul de public, interesele vizitatorilor și particularitățile comunității locale. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Monument istoric
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
este patul, înconjurat de piese realizate prin intarsie de sidef. Bucătăria de iarnă păstrează un bogat inventar de obiecte de uz casnic-gospodăresc folosite în epocă. Se pot remarca farfurii din argint (gravate cu anul 1824, ce au fost lucrate în ateliere vieneze), tingiri, căldărușe, ibrice de cafea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură aparținând tipului de casă țărănească de epocă, construită în jurul anului 1785, fiind caracteristică târgurilor prahovene. Este cunoscută sub numele de „Casa
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
este un muzeu județean din Satu Mare, amplasat în Str. Aurel Popp nr. 13. Atelierul se află într-o clădire construită de pictorul sătmărean Aurel Popp (1879-1960), între anii 1934 - 1935 și care a funcționat ca atelier de creație până la moartea artistului, în 1960. După această dată, clădirea a fost folosită ca depozit de materiale
Atelier Memorial „Aurel Popp” () [Corola-website/Science/331374_a_332703]
-
este un muzeu județean din Satu Mare, amplasat în Str. Aurel Popp nr. 13. Atelierul se află într-o clădire construită de pictorul sătmărean Aurel Popp (1879-1960), între anii 1934 - 1935 și care a funcționat ca atelier de creație până la moartea artistului, în 1960. După această dată, clădirea a fost folosită ca depozit de materiale de construcții. Între 1998 - 2000 clădirea a fost restaurată, după acestă dată aici ființând Atelierul Memorial Aurel Popp, în care sunt expuse
Atelier Memorial „Aurel Popp” () [Corola-website/Science/331374_a_332703]
-
1934 - 1935 și care a funcționat ca atelier de creație până la moartea artistului, în 1960. După această dată, clădirea a fost folosită ca depozit de materiale de construcții. Între 1998 - 2000 clădirea a fost restaurată, după acestă dată aici ființând Atelierul Memorial Aurel Popp, în care sunt expuse lucrări de pictură, sculptură, grafică, fotografii, cărți, documente, obiecte personale, mobilier. Casa este clasată ca monument istoric, cu .
Atelier Memorial „Aurel Popp” () [Corola-website/Science/331374_a_332703]
-
cu sprijinul Landului german Bavaria, pe locul fostei Case memoriale dedicate pictorului. Clădirea include: o secție de etnografie, o secție de arheologie, o încăpere destinată personalităților jimboliene, o sală de ședințe, o cameră tradițională șvăbească și un spațiu destinat expozițiilor. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde, pe lângă obiecte ce au aparținut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele și schițe. Colecția de etnografie cuprinde piese de port popular, mobilier, obiecte de uz casnic specifice populației românești și germane din zonă. Condițiile
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre” () [Corola-website/Science/331381_a_332710]
-
din lucrările acestui grup de artiști s-au "rătăcit", dar lucrările de la Bocșa Montană au fost protejate de către colecționarul Iosif Gaidoș care le-a achiziționat. Stilul lucrărilor este unitar, dominat de plain-air, cu peisaje pitorești. Parțial au făcut pictură de atelier în spații improvizate ale gospodăriilor care le dădeau găzduire și unde se organizau "discuții" că într-o academie liberă unde fiecare învăța de la celălalt. În mod similar, cu câteva decenii înainte a mai existat o organizare artistică în jurul Coloniei de la
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
2-lea. Primul a fost onorat cu acest titlu după asediul Parisului, celălalt pentru victoria decisivă împotriva Franței în Bătălia de la Gravelotte. În anul 1898, în Prusia a fost instalat un rang de Feldzeugmeister ca șef al fabricilor de arme, atelierelor de lucru pentru artilerie, turnătoriilor de tun, fabricilor de pulbere și muniții și birourilor de construcție. Acest ofițer a avut însă numai rangul de general de divizie. După unirea statelor germane în 1871, ofițerii au fost numiți definitiv generali de
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
redenumită inspecția institutelor tehnice în „Feldzeugmeisterei” după exemplul prusac. Funcționarul șef a fost un Feldzeugmeister la rangul de general de brigadă (Generalmajor), care a avut sediul principal în München. Așezămintele de producție au fost decentralizate: Fabrica de arme la Amberg, atelierul de construcție pentru artilerie la München, iar turnătoriile de tun, fabricile de pulbere și muniții precum laboratoriul central la Ingolstadt. De asemenea această „Feldmeisterei” a existat în Saxonia. Și acolo șeful a avut numai gradul de general de brigadă (Generalmajor
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte din București. În anul 1902, funcționa ca învățător ambulant la școlile din Mălureni. Pictorul a trăit și a pictat în satul, unde începea acțiunea de realizare a unui atelier de olărie pe lângă școală. Pe 30 martie 1903, locuitorii din comuna Mălureni au decis a zugrăvi din nou biserica lor. Sub conducerea lui "Ion Marinescu-Vâlsan", pictura a fost realizată de către tânărul absolvent al școlii Belle-Arte din capitală, D.I. Belizarie În
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
fost realizată de către tânărul absolvent al școlii Belle-Arte din capitală, D.I. Belizarie În 1909, învățătoarea Victoria Marinescu îi ține locul soțului, I. Marinescu-Vâlsan. În condiții deosebit de grele îi învăța pe copii olăria, pictează, deschide expoziții în București. În 1914 mută atelierul de olărie în propria casă din cătunul Valea Butei. În același an, sunt aduși la Mălureni să învețe olăria copii din orfelinatele din București. Întreținuți de primăria capitalei, ei urmau cursurile de la școala din Mălureni. Pictorul Ion Marinescu-Vâlsan a trăit
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
decorator american, originar din Germania. Studiază la Berlin, Essen și München, apoi (din 1920) la Școala Bauhaus din Weimar (v.: Bauhaus), unde ajunge „meșter“ al artei, iar în 1923 i se încredințează conducerea Cursului preliminar formativ, ocupându-se totodată de „atelierele“ pentru sticlă/vitralii și lemn/mobilier. În perioada 1925-1933 - urmând peregrinările școlii la Dessau, apoi la Berlin - funcționează ca profesor titular, explorând noi metode de pedagogie artistică. Urmare închiderii Școlii Bauhaus, de către naziștii ajunși la putere, părăsește Germania, devine profesor
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
(n. cca. 1480, Altdorf bei Landshut sau Regensburg - d. 12 februarie 1538, Regensburg) a fost un pictor, grafician și arhitect german. În tinerețe a frecventat probabil atelierul vreunui miniaturist din Regensburg, lucrările sale de început (Familia omului sălbatic, 1507, Berlin) prezentând o manieră picturală extrem de migăloasă. Judecând după creația sa în ansamblu, pictorul a fost influențat de Lucas Cranach cel Bătrân, de Marx Reichlich ș. a., el cunoscând
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
de dezvoltare a Marinei Militare a prevăzut achiziționare, în perioada 1886-1887, a doisprezece nave noi (trei torpiloare, un crucișător, cinci șalupe de poliție, trei șalupe canoniere) de la firme franceze și britanice, precum și diverse nave de transport și șlepuri produse la Atelierul flotilei din Galați. Începând cu anul 1906, au intrat în înzestrarea Flotilei de Dunăre opt vedete produse în Marea Britanie și patru monitoare cuirasate din Italia.
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
în Transilvania, ca fiică unor evrei maghiari, supraviețuitori ai Holocaustului. La vârsta de 4 ani, în 1952, ea a emigrat cu ei în Israel. S-au stabilit la Gedera, unde părinții ei au condus un magazin de biciclete cu un atelier de reparații electrice. Au locuit multă vreme într-un apartament mic, de o singură cameră. Până la terminarea liceului, Mishol a dormit pe un pat pliant, care ziua devenea fotoliu și nu a avut masa ei de lucru. La școală nu
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
s-a măritat pentru scurtă vreme. După divorț ea s-a mutat la Ierusalim, unde a studiat pedagogia și literatura ebraică și a terminat titlurile de licențiată și master în arte la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A frecventat acolo și atelierul de scriere creativă al poetului Yehuda Amihay. La Ierusalim a făcut cunoștință cu Giora Mishol, care lucra la Ministerul Integrării Imigranților, și cu care s-a căsătorit. Perechea s-a stabilit în moșavul Kfar Mordehay, de lângă Gedera, unde ei cresc
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
Alma" din Tel Aviv. În anul 2006 ea condus direcția artistică a Festivalului Internațional de Poezie de la Mishkenot Shaananim la Ierusalim. După anul 2011 a preluat conducerea școlii de poezie "Helikon" din Tel Aviv, unde a predat în cadrul mai multor ateliere de scriere creativă. De asemenea a ținut cursuri si a predat scriere creativă la Universitatea Ben Gurion, la Universitatea Tel Aviv și la Universitatea Ebraică din Ierusalim, în anul 2007 fiind poetul rezident al acesteia din urmă. Agi Mishol a
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
centre academice prestigioase. Acordurile și parteneriatele încheiate între Universitatea "Babeș-Bolyai" și alte universități sau centre academice se referă și la stagii de schimb bilaterale pentru studenți, programe desfășurate în parteneriat, schimb de informații și de publicații, organizarea de conferințe și ateliere pe teme științifice. Biblioteca de Studii Iudaice s-a constituit în octombrie 1999 ca filială specială a Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Fondul bibliotecii provine din donații, achiziții, abonamente, schimb internațional și acoperă următoarele domenii de interes: istorie
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
perioada comunistă a fost naționalizată, i s-a schimbat denumirea în Talpa și ulterior în Pionierul. Deși a avut contract cu producătorul german Adidas pe cutia pantofilor sport scria „Made in France”. Înainte de 1989, lucrau 8000 de oameni la Pionierul, atelierele și halele având o suprafață de 135.000 de metri pătrați. Numărul angajaților a scăzut treptat la 5000. În 2015 erau 12 angajați la Pionierul: conducerea și paza iar activitatea economică reprezenta doar o afacere imobiliară controlată printr-un offshore
Pionierul () [Corola-website/Science/335072_a_336401]
-
Katz, Mai târziu a devenit profesor de literatură ebraica și de media de comunicație la Liceul municipal nr. 11 din Țel Aviv și profesor de poezie la Seminarul pedagogic al kibuțurilor la Țel Aviv, de asemenea, el preda în cadrul unor ateliere de scris creativ, de exemplu, la Bibliotecă Beit Ariela din Țel Aviv și la bibliotecă orășeneasca din Dimona. Someck este membru în colegiul de redacție al revistei „Nanopoetica”, de asemenea în consiliul public al Ansamblului de dans "Bat Sheva" și
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
italiene. Apoi a urmat "Școală internațională de lutieri din Cremona," cunoscută în Italia, mai ales, sub acronomiul IPIALL. În anii 1980, a început să lucreze ca lutier, construind chitare electice și semi-acustice. Apoi, în septembrie 1988, a fondat propriul său atelier, în Imola, "Frudua Guitar Works." Pornind inițial cu repararea de chitare, Frugua s-a specializat ulterior în construirea de chitare unicate și de serie mică. În primii zece ani de la fondarea companiei sale, instrumentele produse de Frudua au devenit foarte
Galeazzo Frudua () [Corola-website/Science/335162_a_336491]