23,159 matches
-
câștigat medalia de aur cu nota maximă la Olimpiada Internațională de Matematică din 1969 de la București. A urmat studiile la Universitatea de Stat din Moscova. A întreprins cercetări în geometrie algebrică sub conducerea lui Iuri Manin, susținându-se teza de doctorat în anul 1978. Nu a putut obține un loc de muncă la universitatea sa urmată, în temeiul originii sale iudaice și în absența unor "propiska" (viză de reședință) în Moscova. A devenit profesor la Universitatea de Stat din Ufa. În
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
admis la Școala Normală Superioară din Paris în anul 1986. A început să lucreze la algebre de operatori, și în special algebrele Von Neumann, introduse în anii 1930 pentru a oferi un fundament matematic mecanicii cuantice. În teza sa de doctorat, condusă de Jacques Dixmier, a propus o clasificare a factorilor de tip III, rezolvând astfel un problem vechi de zeci de ani. În anul 1970 a devenit cercător din Centrul Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS), apoi profesor universitar la
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
dar și sistarea finanțării bisericilor din România, acțiuni care atrag după sine o puternică campanie de denigrare în presa campanie inițiată de Ziarul Financiar printr-o răstălmăcirea incorectă a afirmațiilor făcute în cadrul unei întâlniri informale cu presa. Ø 2002 - 2010 Doctorat în Economie Academia de Studii Economice, București, Facultatea de Finanțe și Bănci, Teza: "Mecanisme pentru asigurarea stabilității financiare la nivel internațional" Ø Martie-Aprilie 2012 "Finanțe pentru macroeconomiști" Institutul FMI, Washington, DC Ø Septembrie-Noiembrie, 2004 "Politici economice și programare financiară" Institutul
Anca Paliu Dragu () [Corola-website/Science/335186_a_336515]
-
literatura sanscrită, literatura antropologică cu volume privind scriitorii români interesați de literatura orientală. A participat la Congresul Mondial de Antropologie și Etnologie din India iar recent, la Conferința Mondială de Indologie, New Delhi, 21-23 noiembrie 2015. Studii de filologie 1965, doctorat 1974 - Universitatea din București.<br> Specializări: Universitatea din Roma (1973), limba și literatura italiană), Universitatea din Delhi (1981), limba și literatura sanscrită). Doctor în filologie (Univ. București, 1975). Certificate and Diploma Course in Romanian, University of Delhi, 1981. Medalia „Comenius
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
Group for Pugwash și altele asemenea.<br> Primele Exerciții de religiologie, care au influențat scrierile de mai târziu ale lui , au fost primite prin scrisorile dintre el și Mircea Eliade, corespondență începută în 26 aprilie 1970 înainte de a-și da doctoratul în filologie. Scrisorile s-au trimis reciproc între 1970 și 12 ianuarie 1978 din București, Roma și Delhi, având în vedere că el era în aceea vreme un scriitor interzis de autoritățile române.<br> Dar spre deosebire de relația cu Constantin Noica
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
Bonn, Lusztig a plecat la Princeton și nu s-a mai întors în România. La Institutul de Studii Avansate din Princeton Lusztig a studiat cu Michael Atiyah timp de 2 ani de zile. Și-a luat al doilea titlu, apoi doctoratul în 1971 sub îndrumarea lui William Browder cu o teză în domeniul teoremei indicelui a operatorilor eliptici, intitulată „Novikov's Higher Signature and Families of Elliptic Operators”. Din 1971 a lucrat ca Research Fellow la Universitatea Warwick în Anglia, iar
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
decembrie 1906 - d. Bruges (Belgia), 12 martie 1997) a fost un om politic și intelectual olandez. Părinții lui au fost istoricul Hajo Brugmans și Maria Keize. Brugmans și-a făcut studiile de limbă și literatură franceză și și-a trecut doctoratul în 1934, cu o teză consacrată poetului și dramaturgului francez Georges de Porto-Riche (1849-1930). Pentru scurt timp s-a ocupat de politică devenind membru din partea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor (Țările de Jos) al celei de-"a Doua Camere a Statelor
Hendrik Brugmans () [Corola-website/Science/335284_a_336613]
-
în cadrul Academiei Budiste din China. În 2007, i s-a acordat titlul de doctor în domeniul administrării educaționale de la Mahachulalongkornrajavidyalaya Universitatea Thailandei. În 2010, a primit Premiul de Aur AtishDipankar și Visuddhananda din Bangladesh. În 2011, a obținut diploma de doctorat Tripitaka Mahapandit de la SanghaCouncil of All India Bhikkhu Maha Sangha. Maestrul este în prezent Președintele Asociației Budismului din China(ABC), Președintele Academiei Budiste din China, Director adjunct al Comitetului de Îndrumare al Lucrărilor academice ale Budismului tibetan, editor șef la
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
lucrat pe postul de cercetător asociat la Facultatea de Științe Umaniste din cadrul Universității Eötvös Loránd, apoi ca asistent universitar la Catedra de limba română (din 1980) și la Catedra de literatură universală comparată (din 1984). A urmat studii pregătitoare de doctorat în literatură comparată la Universitatea Sorbona din Paris (1980-1981). De asemenea, a fost începând din 1982 și redactor la editura Helikon din Budapesta. În 1986 și-a prezentat teza de doctorat, obținând în 1995 titlul de doctor în literatură (PhD
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
universală comparată (din 1984). A urmat studii pregătitoare de doctorat în literatură comparată la Universitatea Sorbona din Paris (1980-1981). De asemenea, a fost începând din 1982 și redactor la editura Helikon din Budapesta. În 1986 și-a prezentat teza de doctorat, obținând în 1995 titlul de doctor în literatură (PhD). Începând din 1986 trăiește în Franța și lucrează la Laboratoire Communication et Politique din cadrul CNRS și ca profesor la INALCO (Institutul de Limbi și Culturi Orientale) din Paris. A publicat postfața
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
cu precădere asupra bisericilor din lemn și piatră. Aici s-a perfecționat în cercetarea la fața locului a acestora, descoperindu-le secretele și înțelegându-le, în ciuda drumurilor lungi și anevoioase pe care le-a străbătut singură sau alături de colegi. Un doctorat remarcabil, susținut sub îndrumarea profesorului Ion Ionașcu, în 1973, cu teza: „Contribuții la cunoașterea relațiilor culturale dintre Țara Românească și Transilvania în secolul al XVIII-lea. Circulația cărții tipărite și manuscrise”, a încununat cu succes prima etapă a vieții sale
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
recrutat-o încă din 1914. Potrivit lui Mircea Goga, Veturia i-ar fi dat informații lui Hitler despre activitățile lui Carol al II-lea, mareșalul Antonescu și, chiar, ale soțului, Octavian Goga. Mircea Goga este contrazis de Dan Brudașcu, cu un doctorat la Cluj despre opera lui Goga, care o apără pe Veturia spunând că a aceasta ar fi spionat cu știrea autorităților de la București, cu sprijinul diplomaților români din capitalele europene, exclusiv în interes național. Legionarii considerau că Veturia era agentă
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
document publicat în februarie 2012. Ea furnizează o modalitate de a testa și pentru a păstra deschisă o legătură securizată de comunicație fără necesitatea de a renegocia conexiunea de fiecare dată. În 2011, dr. Robin Seggelmann, pe atunci student la doctorat la Universitatea Duisburg-Essen, a implementat extensia Heartbeat pentru OpenSSL. În urma cererii lui Seggelmann de a pune rezultatul muncii sale în OpenSSL, modificarea sa a fost revizuită de dr. Stephen N. Henson, unul dintre cei patru dezvoltatori de bază ai proiectului
Heartbleed () [Corola-website/Science/331681_a_333010]
-
Umană din București, fiind în același timp și elev al Institutului Sanitar Militar. Dupa absolvire a funcționat ca intern în Serviciul 2 Chirurgie al Spitalului Militar Central, condus de Col. Dr. Petre Costescu, talentat chirurg și clinician. Susține teza de doctorat în medicină și chirurgie la 21 aprilie 1948 cu subiectul "Simpatectomia lombară și indicațiile ei". Din martie 1948 până în februarie 1952 a lucrat în Spitalul Militar Oradea, inițial ca medic secundar chirurg, apoi din 1950 ca medic șef al Serviciului
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
independent prin Eliptic ( Firma de producție de filme) și realizator al documentarului "Te aven baxtale!"; 2009, realizator al filmului documentar "Stradă Eugeniu de Savoya"; 2011, realizator al filmului experimental:" Becul peticit sau autobiografia unei iluzii",- aplicație practică la teza de doctorat;2013, realizator și producător al filmului documentar "Grupul Sigma"; 2014, lansarea volumului "Becul peticit,explorări teoretice și practice în artele vizual-cinetice", Editura Triade/Brumar din Timișoara. Premii, mențiuni și expoziții:1996 - premiul A.P.T.R.( Asiciatia Profesioniștilor de Televiziune din România
Gheorghe Șfaițer () [Corola-website/Science/331725_a_333054]
-
promoție. Se angajează apoi la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București, începându-și activitatea de cercetător. Între 1982-1984 se ocupă de editarea unor discuri cu înregistrări din arhiva Institutului, în cadrul „Colecției naționale de folclor”. În anul 1984 obținute doctoratul în muzicologie. În 1987 a primit Premiul Academiei Române, an în care devine membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1992 lansează împreună cu pictorul Horia Bernea colecția „Ethnophonie”, publicând casete cu muzici tradiționale ale românilor și ale altor grupuri
Speranța Rădulescu () [Corola-website/Science/331806_a_333135]
-
pe durata a două mandate, până în noiembrie 1989. Domeniul de cercetare este captarea energiei solare, rezultatele obținute fiind publicate atât în cărți cât și în reviste de profil, ca "Thermal Science Journal". Din 1990 este profesor consultant și conducător de doctorat în domeniul energiei solare. După 1989 se dedică tot mai mult activității literare, scriind atât beletristică, cât și lucrări de prezentare a unor personalități și realizări tehnice din Banat.
Coleta de Sabata () [Corola-website/Science/331895_a_333224]
-
engleză, cât și în finlandeză. El trăiește în Edinburgh, Scoția, și este unul dintre fondatorii organizației de cercetare ThinkTank Maths. Rajaniemi s-a născut în Ylivieska, Finlanda. După ce a studiat matematica la Universitatea Oulu și Universitatea Cambridge, și-a luat doctoratul în fizică matematică la Universitatea Edinburgh. Înainte de acesta, și-a îndeplinit serviciul național ca cercetător științific la Forțele de Apărare Finlandeze. În timpul doctoratului, Rajaniemi s-a alăturat grupului Writers' Bloc din Edinburgh, care organiza reprezentații semi-regulate și-l avea printre
Hannu Rajaniemi () [Corola-website/Science/335550_a_336879]
-
născut în Ylivieska, Finlanda. După ce a studiat matematica la Universitatea Oulu și Universitatea Cambridge, și-a luat doctoratul în fizică matematică la Universitatea Edinburgh. Înainte de acesta, și-a îndeplinit serviciul național ca cercetător științific la Forțele de Apărare Finlandeze. În timpul doctoratului, Rajaniemi s-a alăturat grupului Writers' Bloc din Edinburgh, care organiza reprezentații semi-regulate și-l avea printre membri pe Charlie Stross. Printre primele opere se numără prima povestire publicată, "Shibuya no Love" (2003) și "Deus Ex Homine", apărută în 2005
Hannu Rajaniemi () [Corola-website/Science/335550_a_336879]
-
Germania, cunoscut pentru munca să în domeniul managementului strategic, modelelor de afaceri și gestionare a cunoștințelor. Voelpel și-a făcut diplomă de Master (MĂ) în economie, științe sociale și administrare a afacerilor la universitatea Augsburg în 1999, si diplomă de doctorat (PhD) la din Elveția, în 1993. Voelpel și-a început cariera academică ca student post-universitar la Harvard University în 2003, și și-a continuat cercetarea la universitatea Oxford University până în 2008. În anul universitar 2003-2004, a fost profesor asociat la
Sven Voelpel () [Corola-website/Science/335586_a_336915]
-
probabilități diferite. Mulți cititori ai rubricii lui vos Savant au refuzat să creadă că schimbarea opțiunii inițiale este benefică în ciuda explicației oferită de aceasta. După apariția problemei în revista "Parade", aproximativ 10.000 de cititori, dintre care aproape 1000 cu doctorat PhD, au scris revistei, majoritatea susținând că vos Savant se înșală. Chiar și cu explicații, simulări și demonstrații matematice formale, mulți oameni tot nu acceptă că schimbarea opțiunii este cea mai bună soluție. Paul Erdős, unul dintre cei mai prolifici
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
2/3). Vos Savant a scris în prima rubrică dedicată problemei lui Monty Hall că jucătorul ar trebui să-și schimbe alegerea. Aceasta a primit mii de scrisori din partea cititorilor ei, din care vasta majoritate, inclusiv multe de la cititori cu doctorate, dezaprobau răspunsul acesteia. Între 1990-1991, aceasta dedică paradoxului încă trei artiole în revista Parade. Numeroase exemple de scrisori ale cititorilor articolelor lui vos Savant sunt prezentate și discutate în cartea „Dilema Monty Hall: o iluzie cognitivă prin excelență” a lui
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
experimente ce au inclus grefe de piele . În 1964 a avansat la gradul de cercetător științific III. Cercetările desfășurate la Stațiunea Dârvari au durat aproximativ un deceniu. Pe 1 iulie 1976, a devenit doctor în științe medicale, susținând teza de doctorat intitulată “Ontogenia Imunoglobulinelor”. În 1976, doctorul Andrei Olinescu a preluat conducerea Laboratorului de Imunologie Celulară. De pe această poziție, a reorganizat laboratorul, atrăgând totodată tineri valoroși, așa cum făcuse și în anii ’60 la Stațiunea Dârvari. Din păcate, multi dintre aceștia au
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
A păstrat celulele infectate, pe care le-a pus la dispoziția comunității științifice internaționale, în vederea monitorizării eventualelor mutații ulterioare ale virusului. În 1990 a fost avansat cercetător științific principal ÎI, iar în iunie al aceluiași an a devenit conducător de doctorat, referent oficial pentru teze de doctorat la Universitățile de Medicină din București, Iași, Cluj, Chișinău și Montpellier (Franța). Anul 1992 i-a adus numirea în funcția de șef al Catedrei de Imunologie la Facultatea de Medicină și la Facultatea de
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
le-a pus la dispoziția comunității științifice internaționale, în vederea monitorizării eventualelor mutații ulterioare ale virusului. În 1990 a fost avansat cercetător științific principal ÎI, iar în iunie al aceluiași an a devenit conducător de doctorat, referent oficial pentru teze de doctorat la Universitățile de Medicină din București, Iași, Cluj, Chișinău și Montpellier (Franța). Anul 1992 i-a adus numirea în funcția de șef al Catedrei de Imunologie la Facultatea de Medicină și la Facultatea de Stomatologie din cadrul Universității Ecologice București. A
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]