23,236 matches
-
96, 208 Informație 84 atenuantă 230 Inhibiție prin socializare 58-59 Integrare 117 Instigare 122-124, 125, 183 Instituție 181 Insultă 25, 51, 230 Integrare socială 79-81 Intenționat 12, 52 Interacțiune 71, 78 Interpretare 12 Intimidare 18, 214 Ipoteza de evitare a emoțiilor negative 42 Î Învățare prin observare (modeling) 69, 134 J Jocuri video 85 Judecată negativă 40 ostilă 40, 146, 167 Judecată morală 188 Justificare 84 L Legitimitate 35, 79, 83, 185, 188, 189 M Maltratare 15, 50, 72-77, 207, 219
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
64, 173-174 Metafora mersului la cumpărături (shopping) 79 Mijloace media 96 Mișcare voluntară 118 îndoire-întindere 178 Model de prelucrare a informației 135, 142-143 integrativ 145-150 multidimensional 149 unic 145 Moderator 113 Modulare cognitiv-afectivă 113-120 contextuală 118 N Negativă credință 12 emoție 12 motivare 12 Neglijență 73-75 Neuro motorie 120 vegetativ 118, 120, 150, 179 Nevoi fundamentale 20 personale 75 Normă 58, 63, 76, 234 O Observator 60-62, 91, 137 Observație sistematică 159-173 în laborator 163 naturală 160-161 pe teren 160 P
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
estetica sa consideră creația artistică un intermediar prin care transpar profunzimea psihologică a artistului și forța de viață pe care acesta a pus-o în exprimarea a ceea ce ar fi „văzut” în imaginație. Pe aceleași baze psihologiste, el consideră că emoția estetică este o „contagiune nervoasă” între autor și cititor. Critica literară s-ar întemeia pe principiile invariabile ale judecății, de unde și prezența unor „reguli absolute ale frumosului”. Ca un adevărat pozitivist, autorul nu deduce însă aceste reguli din filosofie, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară și din clipa prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanță a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoțiile vin dinspre și se întorc întotdeauna la lectură, carte, motive livrești. Ca și A. I. Odobescu, C. peripatetizează grațios și bonom. Numai că, „paralizat de discreție” (G. Călinescu), poate și de neîncredere, poetul a vrut să stea de vorbă doar cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își deconspiră cheia alegorică spre final; nu lipsesc nici ironia, conștiința livrescă sau oralitatea discursivă. Lirismul de factură alegorică, în cheia unei drame individuale și naționale (Careu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Eugen Simion) sau dintr-un „jurnal al trăirilor interioare punctat de câteva rememorări” (Alexandru Piru). Totul vrea să fie un „streaptease” dezvăluind gânduri, stări, produs al unui ochi care nu se fixează pe nici un obiect până la capăt și al unei emoții uneori excesiv sentimentalizate. Un posibil preludiu al chinului creator apare în Zonă de protecție din cartea cu același titlu (1983). Arta poetică a unui eu liric asemănător clovnului, prins între „ficțiune și realitate”, capătă un accent parodic: „Iar mă vizitează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
atenuează fiorul morții, făcându-l să privească filosofic „iarba ce crește pe morminte”. Sublimul nu e departe: „Ah, de ce n-am zece vieți,/ ca să te cânt, natură!” (Cântec de primăvară). Un jurnal de călătorie, intitulat Icoane din Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei!” Romanticul „nebun de libertate” adoră muntele misterios și caută luna, „melancolicul străjer”. Turme în peisaj alpestru au o mișcare fabuloasă, păstorul proiectându-se în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
și ruine (Nürnberg), orașul în negură albastră (Clopotele din Nürnberg) sunt tot atâtea pretexte de analogii simboliste. Când exprimă sentimente tandre, poetul dispune, dacă nu de strălucire metaforică, de o vădită sinceritate. Fraza simplă, aproape banală, păstrează în timbru frăgezimea emoției; liedul sentimental-ironic al lui Heine continuă monocord, în sens patetic. Adresate Corinei (fiica ucisă de bombele unui zeppelin, în 1916), Cântec de leagăn și Cântec sfânt țin de un temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
toamnei, diademe, / Culori arzând de iubire târzie - / O, dalii, tufănici și crizanteme.” Conștiința dureroasă a trecerii ireversibile a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la emoția banală ce însoțește imaginea „copiilor care cresc” (Vântul) până la viziunea cu accente tragice, amintind de lirismul blagian, din Divagație nocturnă: „Se apropie de mine tristețea-ncet/ Cum vine-n codri ploaia de noiembrie;/ Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
-o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s-a văzut nevoit să-i pună el punctul. Testamentul Pentru Marianne Véron și Herbert Lottman Pentru Laura și Thierry de Montalembert Pentru Jean-Christophe „(...) cu o plăcere copilărească și cu o profundă emoție, neputându-i pomeni pe atâția alții care au însemnat la fel de mult și prin care a dăinuit Franța, transcriu aici numele lor adevărat (...)” Marcel Proust Timpul regăsit „Oare siberianul o să-i pretindă cerului măslini sau provensalul răchițele?” Joseph de Maistre Serile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se duc la sesiunea Adunării Naționale”... Vincent încăleca pe pervazul ferestrei și sărea în brațele surorii lui, Albertine, și ale Charlottei, care se refugiaseră la el în timpul șederii lor la Paris... Atlantida, tăcută până atunci, se umplea de sunete, de emoții, de vorbe. În fiecare seară, istorisirile bunicii noastre descătușau încă o fărâmă din universul acela înghițit de vreme. A mai fost și comoara ascunsă. Cufărul plin de hârtii vechi care, când ne aventuram sub patul cel mare din camera Charlottei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adesea sub patina delicată a vocabulelor noastre franțuzești. Președintele Republicii nu scăpa de ceva stalinist în portretul pe care i-l schița imaginația noastră. Neuilly se popula cu colhoznici. Iar Parisul care ieșea încet din apă purta în el o emoție foarte rusească - răgazul trecător de după încă un cataclism istoric, bucuria de a fi pus capăt unui război, de a fi supraviețuit unor represiuni ucigașe. Am rătăcit pe străzile lui încă ude, acoperite de nisip și de mâl. Locuitorii îngrămădeau în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mesei și tonalitatea ei psihologică. „Bistrourile lor favorite au oare un suflet pentru ei, ne întrebam noi, sau măcar o fizionomie personală?” La Saranza exista o singură cafenea. În ciuda numelui ei frumos, Fulg de nea, nu trezea în noi nici o emoție deosebită, cu nimic mai mult decât magazinul de mobilă de alături și nici decât C.E.C.-ul de vizavi. Se închidea la ora opt seara, și cel mult interiorul ei întunecos, cu ochiul albastru al unei veioze, putea trezi curiozitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la ora cinei, surprinzând-o pe stăpâna casei pe când își ia rămas bun de la ultimii musafiri întârziați. „Probabil că îi par foarte bătrână”, s-a gândit brusc Charlotte, dar nici măcar ideea aceasta nu a putut să curme ciudata lipsă de emoție din inima ei, indiferența aceea care o lăsa perplexă. A plâns numai când i-a văzut trupul. După masă, a încălzit apă, a adus un lighean de tablă zincată, vănița de copil, pe care a pus-o în mijlocul încăperii. Fiodor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui Fiodor, stropea, curăța piatra de mormânt cu stea roșie. Când ziua începea să scadă, pleca. Mergea încet, traversând toată Saranza, așezându-se uneori pe o bancă. În serile acelea nu mai ieșeam pe balcon... A intrat. Am auzit cu emoție pașii ei pe coridor, apoi în bucătărie. Fără a-mi da timp să mă gândesc la gestul meu, m-am dus și am rugat-o să-mi povestească despre Franța tinereții sale. Ca și altădată. Clipele în care tocmai poposisem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nașteri la Biarritz, în 26 august 1861. Inimaginabila individualitate a acelei nașteri, tocmai la Biarritz, în ziua aceea, cu mai mult de un secol în urmă. Și simt fragilitatea chipului dispărut în 10 mai 1969, o simt ca pe o emoție trăită intens de mine însumi... Viețile acelea necunoscute îmi sunt apropiate. Am plecat în toiul nopții. În locul acela, gardul de piatră nu era înalt. Dar partea de jos a paltonului meu s-a agățat de unul dintre cuiele de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Căci, transmise mai întâi lui Alex Bond (îi lăsase Charlottei numărul lui de telefon de la Moscova), veștile acelea și pachețelul care le însoțea călătoriseră multă vreme trecând de la o persoană la alta. De câte ori erau încredințate cuiva, sensul lor tragic diminua, emoția se estompa. Și un necunoscut m-a anunțat la telefon, pe un ton aproape jovial: - Știți, mi s-a dat un pachețel pentru dumneavoastră. Este din partea... nu știu cine era, în sfârșit, ruda dumneavoastră a decedat... În Rusia. Erați probabil deja la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază că natura umană este perfectibilă prin educație, de unde și posibilitatea stăpânirii emoțiilor. Consecutiv, viziunea idealiștilor asupra istoriei umane este evolutivă, de progres continuu al oamenilor și al istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau sceptici, în speță realiștii), natura umană a rămas aceeași dintotdeauna fundamental slabă, egoistă, conflictuală, failibilă
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
s Third New Internațional Dictionary, care a ajuns să facă apel la trei tipuri de trăsături: „unele opozabile, altele neopozabile și altele gradabile”. Introducerea gradualității aici pare să se impună în cazul unui continuum cum ar fi culoarea, temperatura, sunetele, emoțiile, sentimentele. Și Coșeriu, în încercarea să de a stabili o tipologie a câmpurilor lexicale, vorbeste de opoziții graduale de tip mic/minuscul etc.34. Oricum, în domeniul nostru, existența unor trăsături gradabile este evidentă. În privința polisemiei și a tipurilor ei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
intestinale. Mucilaginos: substanță gumoasă sau lipicioasă care calmează zonele inflamate. Membrană mucoasă: membrană care căptușește canale și cavități comunicante cu aerul. Mucus: înveliș lubrifiant protector al celulelor și glandelor membranelor mucoase. Tranchilizant: tratament pentru sistemul nervos. Liniștește iritarea nervoasă datorată emoțiilor, oboselii, supărării sau durerilor de cap. Pleurezie: inflamație a membranelor care învelesc plămânii și toracele. Cataplasmă: plante mărunțite și apoi umezite pentru a fi aplicate pe zona afectată. Psoriazis: leziuni cutanate cronice, determinate genetic. Relaxant: substanță care elimină stresul, oboseala
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Vernant, 1974b, p. 355). Astfel, mitul a acumulat trăsături semantice valorizate negativ și a ajuns să desemneze un mod de a concepe universul opus reflecției raționale, străin de jocul argumentelor și de proba faptelor, atașat reprezentărilor tradiționale și dominat de emoții, un mod care exprimă o etapă revolută a istoriei și a gândirii umane - etapa „primitivă”. Acest proces nu a avut un caracter linear, simplu, lipsit de ambiguități. Numeroase studii recente arată că atât pentru presocratici, cât și pentru Platon, Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a generat apariția celeilalte) și una hermeneutică (o formă dă sens celeilalte). Cea mai elaborată construcție În acest sens este așa-numită „școală ritualistă”: pentru adepții acestei teorii, la Începuturi au fost doar gestul și acțiunea rituală, ca expresii ale emoțiilor primordiale. Mitul reprezintă o fază ulterioară, de raționalizare, de pierdere a trăirilor originare și de Înlocuire a acestora cu sensurile exprimate și cuprinse În povestire. De aceea, pentru a Înțelege funcția unui mit Într-o anumită cultură trebuie să identificăm
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În totalitate sau În parte, În aceste locuri și să fi fost consacrată unei meditații individuale, deși petrecută Într-o adunare extrem de numeroasă, căci numărul pelerinilor a ajuns să se apropie În ultimii ani de două milioane. Se poate imagina intensitatea emoției trăite În ultimele minute de dinaintea asfințitului soarelui. Apoi este dat semnalul de „Împrăștiere”, care pare să simbolizeze Întoarcerea progresivă la viața obișnuită (A. Guellouz, 1996, pp. 315-317). Din acest punct al complexului ceremonial Începe o serie de alte rituri, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pierderea și Întreruperea și refacerea participanților ca ființe integrale. Adesea, căutarea acestei integralități implică o relație a pelerinului cu o figură sfântă sau eroică, care acționează ca un ghid pe durata călătoriei sau ca un mediator prin care sunt exprimate emoțiile pelerinului. Scopul pelerinajul este, deci, transformarea sinelui: pe un palier material, pelerinii speră să scape de anumite boli (nevindecate prin mijloacele profane), să se elibereze de un handicap (fizic sau mental) sau să depășească un moment dificil (sărăcie, eșec În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale identificării simbolice cu starul dispărut). Aceste mecanisme creează un spațiu comunitar, de tip liminal, În care participanții la pelerinaj, indiferent de țară, clasă socială, religie, vârstă sau sex, trăiesc experiențe aparte și se simt uniți prin fuziunea cu Elvis: Emoția este permanent prezentă În timpul săptămânii lui Elvis de la Graceland, când fanii Își exprimă, fără reținere, dorința de adorație și modul de a-l venera. Fanii se află Într-o permanentă mișcare, trăiesc multiple stări de excitare și efervescență ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]