24,491 matches
-
și poetul, că la moșia lui Ivanciu, mare proprietar local, care cumpără gunoiul și își îngrașă ogorul cu el, „grâul dsale a dat 150 fire la un spic", iar în Egipt sunt șesuri în care grâul dă și „câte 300 fire la un spic". Revista informa în primul său număr că poetul George Tutoveanu primise titlul de președinte de onoare al Societății „Iuliu A. Zanne", societate înființată în ziua de 21 noiembrie 1929, când s-au pus bazele ei prin întocmirea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ul către aceia din mijlocul cărora s‐ au ridicat.” În primul număr din Răsăritul, G. Tutoveanu semnează poezia „La Putna” - pe care o redăm în continuare pentru a cunoaște mai bine poetul: Departe zările sunt limpezi,/ Și din splendoarea ´ntregii firi / Cu strai de raze ʹnvestmântate / Locașul sfintei mânăstiri. / Din larg de șesuri poposit‐au / Și de prin munți întunecoși, / În jurul zidurilor negre, / Talazuri albe de pioși... / Vrăjesc cântările de preoți / Întinsa mare de norod, / Și glasul clopotelor cheamă / Pe ʹn
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la CEC Bârlad. Alții, care‐ncotro... * „... Tot la Casa Națională a lucrat un timp și sculptorul Dimitrie Tarază (1896 - 1967), o minune de om, artistul care a resuscitat pinacoteca înființată chiar de ctito rul Stroe Belloescu. N‐am cunoscut o fire mai bună și mai dreaptă, mai blândă și mai cumpănită. Era însăși prietenia și discreți a, și seninătatea, și șoapta dulce, și încrederea în biruința bunului simț. Purta inima pe față, iar fața lui era numai zâmbet. Bun cunoscător de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și profundă, structurând lăuntric o sensibilitate poetică pe care anii nu i-au atrofiat-o defel. Cine îl cunoaște pe traducătorul Zeletin sau pe medicul ce se ascunde în spatele acestui paravan onomastic știe câtă delicatețe autentică s-a adunat în firea unui intelectual care, conștient de altfel de valoarea lui, nu este dispus să renunțe la ochiul aristocratic, de aspră judecată valorică, cu care privește bâlciul cotidian al lumii noastre. Nu cred însă că trebuie să ne revoltăm: stă în firea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
firea unui intelectual care, conștient de altfel de valoarea lui, nu este dispus să renunțe la ochiul aristocratic, de aspră judecată valorică, cu care privește bâlciul cotidian al lumii noastre. Nu cred însă că trebuie să ne revoltăm: stă în firea lucrurilor ca oameni atât de rasați, ca medicul Zeletin, să se țină deoparte, într-o retragere discretă și subînțeleasă, punând între ei și lume distanța simbolică a cărților scrise în singurătate. Iată cum îl descrie Zeletin pe Tutoveanu: „Moartea maestrului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din grupul de la „Făt Frumos”, făcând legătura cu o nouă generație de condeie. Dar - spune G. Ursu, din întreg materialul publicat, se dovedește că „Florile Dalbe”, ca și „Făt-Frumos” și „Freamătul” au servit aceluiași crez al unei literaturi izvorâtă din firea curată a neamului 333 nostru”... „O revistă sau o carte literară trăiește nu prin viața lor proprie, ci prin viața timpului în care s-a născut, prin viața interioară a generației pe care o rezumează, prin viața marelui suflet colectiv
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai frmoasă prezentare literară al 436 unui golf de cuvinte, reproducând-o: Tu nu nțelegi, Zoice, rîsul meu... Într-un oraș, din asfințit, departe, Cu mult negoț și știitori de carte, Trăia pe vremuri un bătrân evreu Pe nume Baruch... Fire de elită, În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, Știa să taie sticlă poleită Și toți nerozii îl credeau geamgiu. Dar timpul suflă limpede ca vântul Și moartea le-a grăbit metamorfoza: Pe toți făcându-i una cu pământul, A
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
tatăl vitreg. Aici intervine un mecanism inconștient care declanșează acest comportament al inculpatei. Cu toate că ea cunoștea realitatea, atitudinea părinților față de ea, atmosfera familială, starea conflictuală existentă, ea decide să revină acasă: „Pentru a o ajuta pe mama, eu sunt o fire mai emotivă, mai sentimentală, pun repede la suflet, o să mă deranjeze apropourile, fluierăturile imbecilului.., dar...”. Adevăratul motiv care a declanșat comportamentul inculpatei se pare că a fost de natură inconștientă, și anume nevoia ei de recunoaștere, de acceptare, de valorizare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să devii asemenea lui Hristos. În termenii teoriei virtuții, persoana ideală se va asemăna cu Hristos, dezvoltând roadele Duhului Sfânt, și anume: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credincioșia, blândețea și cumpătarea. Opusul acestora sunt denumite de Scriptură ca fiind roadele firii păcătoase, și anume: adulterul, promiscuitatea, idolatria, vrăjitoria, certurile, dezbinările, crima, consumul de alcool și necumpătarea (Galateni 5, 16-24). Etica creștină nu este un scop în sine, ci are un scop relațional veșnic în împlinirea tuturor aspirațiilor umane în paradis, în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
lasă pe copii să înțeleagă că „violența este cauza naturală a morții”; violența este necesară: într-o viziune maniheistă, violențele sunt comise fie de „băieții buni”, pentru a-i învinge pe cei răi, fie de „cei răi”, care sunt din fire agresivi. Dintr-o astfel de contextualizare discursivă a faptelor și scenelor, copiii învață că violența este necesară, naturală și chiar mai mult este „eroică”; violența este amuzantă: mai ales în desenele animate (care conțin, potrivit cercetării noastre asupra celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
urmă, în a amalgama, până la anulare, elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite situații ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ține de firea lucrurilor: logica narativă a acțiunii și interacțiunilor violente se impune ca o logică naturală a lumii reale a oamenilor. Pe de altă parte, odată cu ceea ce Olivier Moeglin numește „hiperviolența specifică cinematografului anilor ’90”, se nuanțează acest maniheism, mergându-se până la
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ajuta reciproc; astfel, instaurează cetatea. Dreptul natural, așa cum a fost el elaborat în Evul Mediu, arată care sunt condițiile naturale ale organizării sociale, conforme cu natura umană, și cum trebuie omenii să acționeze, conform legii morale care este înscrisă în firea lor. Locke este, fără îndoială, teoreticianul cel mai important și cel mai influent pentru formarea lumii moderne. Bill of Rights de la 1689 și Declarația de independență a Statelor Unite reflectă ideile sale. Împreună cu autori ca Montesquieu, Locke participă la pregătirea intelectuală
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
77, 79, 128-130, 136, 153, 184, 186-188, 199, 204, 209, 218 Muncă, 15-16, 20, 122, 127, 135-137, 141, 151, 160, 175-176, 239 N Narcisism, 124 Natură, 28, 46, 56, 117, 123, 132-133, 151, 158, 168, 175-177, 191, 206-210, 225 Natură (/fire) umană, 45-47, 53, 126, 168, 177, 209-210 Norme, 16, 32, 45, 49, 81, 126, 128, 163, 200, 203, 212, 218 Nevoi, 22, 24, 45, 69, 136, 144, 159, 182 Non-discriminare, 98, 134, 212 O Obiectivitate, 44, 87-89, 185 Opinie, 15-16
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pusă în scenă la Teatrul Național în ianuarie 1879. Faima crescândă de dramaturg nu îl pune deloc pe Caragiale la adăpost de greutățile financiare. Ca și Eminescu, Caragiale este obligat să își câștige existența îndeplinind diverse funcții complet nepotrivite cu firea și talentul său. Mai întâi, este inspector la o societate de asigurare, apoi revizor școlar în două județe moldovenești, Suceava și Neamț, apoi în Argeș și Vâlcea. În cele din urmă, în 1884, ajunge funcționar la Regie. Între timp, scrie
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
surprind un fenomen de tranziție, și anume formarea conștiinței politice în rândul micii burghezii. Ele lovesc mai sus de individ, în alcătuirea socială, și nu trădează nici o urmă de mizantropie, Caragiale nu își urăște semenii și nu îi disprețuiește. Prin firea sa sociabilă, are nenumărați prieteni. Îi place să stea de vorbă cu oameni simpli, cu necunoscuți, descoperind la aceștia mai mult bun-simț și o formulare mai sugestivă decât la atâția pretinși intelectuali. Mai mult, o altă latură a spiritului său
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ca patriot, ca unul de-ai noștri și ca autorul articolului din „Vocea patriotului naționale“. Când Dumitrache îl amenință cu sabia, Rică își invocă patronul, pe Sfântul Andrei. Abia după ce Veta susține explicațiile lui Nae Ipingescu, Rică își revine în fire; se simte în largul său văzându-se admirat de bărbați: Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credință, altă speranță decât poporul! Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului. Interesantă pentru îndrăzneala tehnică
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
macro-sistemică (pedagogia) nu corespunde exact nici dimensional, nici structural, nici funcțional, cu cea a pedagogiei activităților motrice. Din această nepotrivire (aparentă, n.n.) rezultă dificultatea ordonării legăturilor dintre cele două nivele. Acest circuit oscilant format din cele două entități (ale căror fire de legătură nu au un corespondent relațional prestabilit), este extrem de sensibil la orice intervenție externă. Labilitatea relației, netransformată într-una coerentă, funcțională și stabilă, poate genera dezechilibre sau chiar scurtcircuitări, unele dintre ele, cu efecte negative ireversibile. Încercăm să sistematizăm
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
1342 din Codul Penal e limpede, merit moartea și o astept. Judecătorul, mirat că i se răspunde astfel, voi să-i pună mai multe întrebări, ca să-l facă pe acuzat să se încurce în răspunsuri." După ce-și vine în fire, își analizează fapta și scrie o scrisoare domnișoarei de La Mole, cerîndu-i iertare și poruncindu-i să-și găsească o partidă bună de căsătorie la un an după moartea sa. Cînd temnicerul îl anunță că doamna de Rênal nu e decît
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
copilul pe care-l așteaptă Mathilde și care e al său, totul e zadarnic. Julien refuză să facă apel la sentința tribunalului. Moare ghilotinat: "Din fericire, în ziua cînd i se anunță că trebuie să moară, un soare minunat înveselea firea și Julien se simțea plin de bărbăție. Iar cînd ieși din celulă, aerul curat îi plăcu la fel de mult pe cît îi place plimbarea pe pămînt unui corăbier care a plutit vreme îndelungată pe mări. "Zău, totul merge bine, își spuse
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acest tramvai în fața mea să poarte în jurul gîtului său de muritoare, șerpuitoarea banalitate a unui fir de mătase verde închis, ieșit în relief pe o pînză de un verde mai deschis. Am amețit. Banchetele tramvaiului, tapițate cu o împletitură din fire de paie cînd mai groase cînd mai subțiri, mă poartă către regiuni îndepărtate, se multiplică în activități industriale, muncitori și ateliere, vieți, realități totul. Cobor din tramvai, epuizat, somnambulic. Am trăit viața în întregime." Nu ne-a fost dat, oare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe merit, căci, fără a face concesii gustului comun, a găsit căile de comunicare cu un public relativ larg, care i-a cumpărat cărțile. C. STĂNESCU SCRIERI: Zeu printre blocuri, pref. Paul Georgescu, București, 1966; Moartea din fereastră, București, 1967; Fire de jazz. 1964-1966, București, 1969; Prins, București, 1969; Om în somn, București, 1971; Dulce ca mierea e glonțul patriei, București, 1971; Între Socrate și Xantipa, București, 1973; Să crești într-un an cât alții într-o zi, București, 1973; Sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Manolescu, Petru Popescu, AFT, 1968, 1; Nicolae Manolescu, „Moartea din fereastră”, CNT, 1968, 4; Paul Georgescu, Tânărul și fereastra, GL, 1968, 20; Victor Ivanovici, „Moartea din fereastră”, VR, 1969, 3; Gheorghe Grigurcu, „Moartea din fereastră”, F, 1969, 4; Dan Laurențiu, „Fire de jazz”, LCF, 1969, 20, 21; Matei Călinescu, Poezie și sinceritate, CNT, 1969, 23; Radu Enescu, „Fire de jazz”, F, 1969, 6; Zaharia Sângeorzan, Doi poeți: Petru Popescu și Ion Hurjui, CRC, 1969, 28; Ion Caraion, „Fire de jazz”, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
și fereastra, GL, 1968, 20; Victor Ivanovici, „Moartea din fereastră”, VR, 1969, 3; Gheorghe Grigurcu, „Moartea din fereastră”, F, 1969, 4; Dan Laurențiu, „Fire de jazz”, LCF, 1969, 20, 21; Matei Călinescu, Poezie și sinceritate, CNT, 1969, 23; Radu Enescu, „Fire de jazz”, F, 1969, 6; Zaharia Sângeorzan, Doi poeți: Petru Popescu și Ion Hurjui, CRC, 1969, 28; Ion Caraion, „Fire de jazz”, VR, 1969, 7; Cornel Regman, Un roman-roman, TR, 1970, 1; C. Stănescu, „Prins”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6433; Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
4; Dan Laurențiu, „Fire de jazz”, LCF, 1969, 20, 21; Matei Călinescu, Poezie și sinceritate, CNT, 1969, 23; Radu Enescu, „Fire de jazz”, F, 1969, 6; Zaharia Sângeorzan, Doi poeți: Petru Popescu și Ion Hurjui, CRC, 1969, 28; Ion Caraion, „Fire de jazz”, VR, 1969, 7; Cornel Regman, Un roman-roman, TR, 1970, 1; C. Stănescu, „Prins”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6433; Adrian Marino, Un roman despre viață și moarte, RL, 1970, 4; I. Negoițescu, Un realist victorios: Petru Popescu, LCF, 1970, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
și voinței umane, epoca-salt a limbii literare are o durată mult mai scurtă decît cea din limba populară, fenomenul fiind favorizat și de rămînerea în granițele aceleiași limbi naționale, a cărei componentă populară rămîne în principiu neafectată. Ca atare, prin firea lucrurilor, epoca-salt din limba populară se manifestă pe durata a foarte multe generații, iar cea din limba literară poate avea loc numai pe parcursul cîtorva generații. Normarea și instituirea normei Normarea și instituirea normei sînt etape esențiale ale realizării și funcționării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]