25,627 matches
-
ieri la ștrand. Mi-a spus că a făcut baie și s a simțit foarte bine, dar după aceasta a tușit toată noaptea. E oare posibil ca tu să fi mers pe munte în timpul furtunilor de zăpadă?! Mi-e și frică să mă gândesc! Fii sănătos, Peticica meu drag, vagabond fără casă și fără stare ce ești! Te sărutăm - Mama ta, totdeauna neliniștită, și Tata, totdeauna liniștit. Te aștept pe 17 neapărat! Mama Septembrie 1953 Telegramă Vino București luni 14 dimineața
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
medicamentele cele mai noi, netestate încă... Pesemne însă că toate această oboseală o ajuta să scape, măcar pentru câteva ore, de îngrozitorul gând care i se înfipsese în suflet ca o gheară: acela de a mă pierde. Sub imperiul acestei frici, fără îndoială, se abătuse și pe la insti tut, dezlănțuind, după câte am auzit, un scandal atât de monstru, cu ecouri până la Comitetul Central, încât se punea chiar problema existenței viitoare a institutului... E drept că Săucan făcuse în fața consiliului profesoral
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
singur, am preferat să mă culc la Tata... Acesta mă întrebă cum mă simt înaintea experienței de a doua zi. I-am spus că normal. De fapt, așa și era. și totuși mă temeam de un singur lucru: mi-era frică de miros! Îmi era teamă că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a dreptul stânjenitoare pentru trup - o știam. Însă neconcordanța dintre lucrurile de-afară, unde sunt mâinile, și lucrurile dinăuntru, din cap - faptul că știi: acum gândesc ceea ce nu trebuie gândit -, asta era altceva. și nu ți se-ntâmpla decât când frica venea peste tine. Nu eram mai fricoasă ca alții, pesemne însă că, la fel ca și ei, aveam numeroase motive neîntemeiate de a mă teme - toate construite, imaginate de mintea mea. Dar această frică imaginată nu este doar imaginară, ci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu ți se-ntâmpla decât când frica venea peste tine. Nu eram mai fricoasă ca alții, pesemne însă că, la fel ca și ei, aveam numeroase motive neîntemeiate de a mă teme - toate construite, imaginate de mintea mea. Dar această frică imaginată nu este doar imaginară, ci perfect valabilă atunci când ești silit să lupți cu ea, fiind la fel de reală ca și frica ce se justifică din afară. și tocmai pentru că e construită în creier, i s-ar mai putea spune și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca și ei, aveam numeroase motive neîntemeiate de a mă teme - toate construite, imaginate de mintea mea. Dar această frică imaginată nu este doar imaginară, ci perfect valabilă atunci când ești silit să lupți cu ea, fiind la fel de reală ca și frica ce se justifică din afară. și tocmai pentru că e construită în creier, i s-ar mai putea spune și frică descreierată. Descreierată fiindcă nu are nici punct de plecare precis, nici leac. Emil Cioran spunea că aceste clipe de frică
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
imaginată nu este doar imaginară, ci perfect valabilă atunci când ești silit să lupți cu ea, fiind la fel de reală ca și frica ce se justifică din afară. și tocmai pentru că e construită în creier, i s-ar mai putea spune și frică descreierată. Descreierată fiindcă nu are nici punct de plecare precis, nici leac. Emil Cioran spunea că aceste clipe de frică nemotivată se apropie cel mai mult de însăși existența omului. Căutarea bruscă a sensului vieții, febrilitatea nervoasă, frisonul psihic stârnite
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frica ce se justifică din afară. și tocmai pentru că e construită în creier, i s-ar mai putea spune și frică descreierată. Descreierată fiindcă nu are nici punct de plecare precis, nici leac. Emil Cioran spunea că aceste clipe de frică nemotivată se apropie cel mai mult de însăși existența omului. Căutarea bruscă a sensului vieții, febrilitatea nervoasă, frisonul psihic stârnite de întrebarea: cât valorează viața mea? Această întrebare tăbăra imperativ asupra lucrurilor de rând, se întrezărea fugar din clipele cât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de tot, ofilită precum buzele soldaților“. Rugăciunea liniștitoare menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și astâmpăra gândurile din creier. Căci orice rugăciune, oricât de des bolborosită, devenea o paradigmă. Cerând să-mi interpretez propria-mi stare. Locul picioarelor este pe pământ, ceva mai sus sunt burta, coastele, capul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
soiuri de proprietari de patrie. Unii erau coconii șvabi, mari amatori de polcă pe furate și experți rurali în virtute; iar ceilalți - funcționarii și lacheii dictaturii. Patria rurală ca teutomanie și patria de stat ca supunere fără crâcnire și ca frică oarbă de represiune. Ambele noțiuni de patrie erau provinciale, xenofobe și arogante, adulmecând pretutindeni trădarea. Ambele aveau nevoie de dușmani și stabileau, pline de ură, judecăți globale de nezdruncinat. Ambele nu se coborau până-ntr-atât încât să-și mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
șah din burtă și le-așez după culoare pe două rânduri. Există un singur rege, care se împleticește, se înclină. E verde, însă în timp ce se înclină devine roșu. Îl țin în mână și simt cum îi bate inima. Îi e frică și de aceea mușc din el. Pe dinăuntru e galben și moale, are carnea dulce ca o caisă, și îl mănânc. Obiectele își aveau fiecare regele său, dar, când își făcea apariția, fiecare rege le făcea cu ochiul celorlalți regi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și ucide“. Unealta regelui de la oraș e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și ucide“. Unealta regelui de la oraș e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și ucide“. Unealta regelui de la oraș e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa moartea planificată de stat, represiunea. Încă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
moartea s-a repetat acum cu mine. Eram însă deja exersată în storsul creierilor, căutând să aflu cum aveau să-mi întindă capcana la următorul interogatoriu, în următoarea zi de lucru, la următorul colț de stradă. știam prea bine că frica ce-ți întețește privireași fuga buimacă din cap lasă mult în urmă toate cuvintele de care dispui în vorbire ca și în scris - și totuși, după moartea a doi dintre prietenii mei, tot am pus pe hârtie ceva. Ca și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
după moartea a doi dintre prietenii mei, tot am pus pe hârtie ceva. Ca și odinioară când păzeam vacile în valea cea mare și nerușinat de verde, căutând cuvântul potrivit pentru „Milchdistel“, la fel am căutat mai târziu cuvinte pentru frica ce-o simțeam cu toții laolaltă. Am vrut să arăt cum e prietenia când nu-i deloc de la sine înțeles că mai apuci seara de azi, dimineața de mâine ori săptămâna ce vine: „Pentru că ne era frică, Edgar, Kurt, Georg și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai târziu cuvinte pentru frica ce-o simțeam cu toții laolaltă. Am vrut să arăt cum e prietenia când nu-i deloc de la sine înțeles că mai apuci seara de azi, dimineața de mâine ori săptămâna ce vine: „Pentru că ne era frică, Edgar, Kurt, Georg și cu mine eram în fiecare zi împreună. ședeam împreună la masă, dar frica rămânea atât de personală în fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când nu-i deloc de la sine înțeles că mai apuci seara de azi, dimineața de mâine ori săptămâna ce vine: „Pentru că ne era frică, Edgar, Kurt, Georg și cu mine eram în fiecare zi împreună. ședeam împreună la masă, dar frica rămânea atât de personală în fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și cu mine eram în fiecare zi împreună. ședeam împreună la masă, dar frica rămânea atât de personală în fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam a cui frică se afla în cutare loc, pentru că ne cunoșteam deja de mult. Adesea nu ne puteam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam a cui frică se afla în cutare loc, pentru că ne cunoșteam deja de mult. Adesea nu ne puteam suporta, pentru că depindeam unul de celălalt“1. Anchetatorul mă întreba la interogatoriu cu dispreț: „Cine-ți închipui că ești?“. Nu era o întrebare, și cu-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de rost, luni în șir, baladele lui Goethe și Schiller. Pe care le debitam mecanic, prostește, cu mintea aiurea, mereu cu accentul pe ultima silabă. Ca și cum am fi avut în cap ritmul bătutului de covoare. „Copile, tu tremuri, ți-e frică... Ce ai?/ Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai?“ sau „Scăpatu-m-ai, Zeus, din mâini de tâlhar,/ Trecutu-m-ai peste al apei hotar./ De setea acum mă doboară,/ Prietenul meu o să moară!“. Încă mai rău era cu poeziile rimate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
diverse feluri. Diferitele noduri sunt în mod vădit tot atâtea lațuri petrecute pe sub gulerul cămășii în jurul gâtului. Fusese o nesocotință din partea mea: cumpărând cartea poștală, crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atâtea lațuri petrecute pe sub gulerul cămășii în jurul gâtului. Fusese o nesocotință din partea mea: cumpărând cartea poștală, crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apoi celor de-acasă despre mare, nespunându-le însă nimic despre înec - am păstrat în secret foamea de carne a mării, la fel cum am trecut sub tăcere și foamea de carne a câmpurilor. Mi se părea că, dacă tac, frica amorțește în mine. Iar dacă vorbesc, se trezește din nou. și când am scris despre asta, am schimbat locul, închipuindu-mi niște lacuri glaciare undeva în munți, fiindcă sunt atât de sus, iar cerul e și mai aproape acolo. La
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]