24,310 matches
-
16 plicuri de somnifere desfăcute erau pe măsuța de lîngă patul de hotel unde s-a Întins Îmbrăcat, avînd totuși grijă să-și scoată pantofii; gest de supremă și inutilă delicatețe.) Inima celui care iubise cu Încăpățînare zeițe sălbatice cu glasul răgușit s-a prăbușit pînă la urmă strivită de singurătate. Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii nemișcați, transparenți și măriți Înlăuntru... S-ar cuveni să citesc de pe ultima pagină a jurnalului său „Trebuie umilință, nu orgoliu”, dar cred cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul său. O lume plină de cavaleri rătăcitori ca Don Quijote ar fi absurdă și clinică. În schimb, viața are nevoie de scutieri ca Sancho Panza. El e primul care și-a ridicat glasul În apărarea lui Don Quijote. Nu-l disprețuiți pe acest senior al iluziei, pare sa spună Sancho. El vede astfel, pentru că noi avem nevoie să privim cîteodată lumea prin ochii lui. Și tot pe el să-l răstignim de o moară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru și În aceeași clipă memoria ne strigă s-o vedem pe Euridice. Pasiunea lui Orfeu e zadarnică, se aude glasul Speranței. Dar memoria Îi răspunde: Orfeu n-a dovedit că Euridice trebuie ștearsă din suflet, ci că el trebuia să creadă În ea. Obrazul dublu al lui Ianus e acum compus din capetele lipite ale celor doi sfincși. O față
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ia totul fără să dea nimic În schimb. Să mă acuz că vreau astfel o fericire lipsită de puterea de a mîngîia, de a Înțelege și de a suferi? O fericire care Închide ochii să rămînă singură? Pe măsură ce aș asculta glasul fierbinte și posomorit al Cassandrei, aș vedea tot mai clar că ea stă cu mîinile goale, Într-o așteptare fără iluzii, ca În povestea Danaidelor osîndite să umple cu apă un butoi fără fund. Și n-ar avea ce să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
despre care s-a vorbit deja. Dar, cu toate acestea, nu găsea leacul împotriva scrupulelor care îl chinuiau de mai multe luni. Odată, când se simțea foarte tulburat din pricina lor, începu să se roage și cu multă evlavie strigă cu glas puternic către Dumnezeu: „Doamne, vino în ajutorul meu, căci nu găsesc leac nici la oameni, nici la vreo altă creatură; de l-aș putea afla, nici o trudă nu mi s-ar părea prea grea. Arată-mi Tu, Doamne, unde l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-l respingă, punându-i înainte păcatele de odinioară. Acest gând îl muncea mai mult decât febra însăși. Dar oricât se strădui, nu reuși să-l izgonească. Când febra mai scăzu puțin și scăpă de pericolul morții, rugă fierbinte și cu glas puternic pe niște doamne care veniseră să-l viziteze ca, din dragoste pentru Dumnezeu, dacă l-ar mai vedea vreodată în pragul morții, să-i strige cu glas puternic că e un păcătos și să-și amintească de jignirile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai scăzu puțin și scăpă de pericolul morții, rugă fierbinte și cu glas puternic pe niște doamne care veniseră să-l viziteze ca, din dragoste pentru Dumnezeu, dacă l-ar mai vedea vreodată în pragul morții, să-i strige cu glas puternic că e un păcătos și să-și amintească de jignirile pe care I le-a adus lui Dumnezeu. 33. Altă dată, pe când călătorea pe mare din Valencia spre Italia 3, din cauza unei furtuni puternice, se sfărâmă timona corabiei. Ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
minții, și cu o vădită liniște. Apoi, pregătindu-mă să ies din cameră, nu puține lacrimi și mișcări lăuntrice. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după, belșug de lacrimi, evlavie, sughițuri adânci, deseori neputând lua cuvântul fără a-mi pierde glasul, cu multe priceperi spirituale, găsind multă trecere la Tatăl, când Îl chemam așa cum Îl cheamă liturghia și cu multă încredințare și nădejde că voi dobândi ceea ce am pierdut, simțindu-L pe Fiul foarte binevoitor în a mijloci și văzându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La pregătirea altarului și după ce mi-am pus veșmintele și în timpul liturghiei, mișcări lăuntrice foarte mari și multe și nestăvilite lacrimi și sughițuri, pierzându-mi de mai multe ori glasul; la fel a fost și după ce am terminat liturghia; în timpul liturghiei, a pregătirii ei, ca și după, percepând-o puternic și văzând-o pe Stăpâna noastră foarte binevoitoare înaintea Tatălui, într-atât încât la rugăciunile îndreptate spre Tatăl, spre Fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
PROPUNE 1 EXERCIȚIILE, CÂT ȘI PE CEL CARE LE PRIMEȘTE. Prima însemnare este că prin acest nume, „exerciții spirituale”, se înțelege orice mod de a cerceta conștiința, sau de a medita, sau de a contempla, de a se ruga cu glas tare și în gând, precum și alte îndeletniciri spirituale, după cum va fi spus mai târziu. Căci, după cum a se plimba, a merge și a alerga sunt exerciții fizice, tot la fel, orice mod de a pregăti și a predispune sufletul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A treia. Întrucât în toate exercițiile spirituale ce vor urma ne folosim de capacitățile înțelegerii când cugetăm și de cele ale voinței când suntem mișcați șlăuntricț 1, să luăm aminte că atunci când ne folosim de capacitățile voinței, când vorbim cu glas tare sau în gând cu Dumnezeu Domnul nostru sau cu sfinții Lui, se cere din partea noastră mai multă reverență decât atunci când ne folosim de capacitățile înțelegerii. 4. A patra. Dat fiind că pentru exercițiile următoare se iau patru săptămâni, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
parte a grădinii; și, intrând în rugăciune, asudă sudoare ca niște picături de sânge; și după ce s-a rugat de trei ori la Tatăl, i-a trezit pe cei trei ucenici, și după ce dușmanii au căzut la pământ la auzul glasului Său, și Iuda I-a dat sărutarea, și sfântul Petru i-a tăiat urechea lui Malhus - Cristos punându-i-o la loc -, și după ce a fost prins ca un răufăcător, este dus jos în vale și urcă apoi dealul până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vizitat-o pe Elisabeta, iar sfântul Ioan Botezătorul, fiind în sânul mamei sale, a simțit prezența Stăpânei noastre (Când a auzit Elisabeta salutarea Stăpânei noastre, pruncul a săltat în pântecul ei și Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, a strigat cu glas mare, zicând: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău”). 2. Al doilea. Stăpâna noastră cântă cântarea, zicând: („Mărește sufletul meu pe Domnul”). 3. Al treilea. (Maria a rămas cu Elisabeta ca la trei luni, apoi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iubiții Săi ucenici, Petru, Iacob și Ioan, s-a schimbat la față, iar chipul Său strălucea precum soarele și hainele precum zăpada. 2. Vorbea cu Moise și Ilie. 3. Pe când sfântul Petru spunea să facă trei colibe, a răsunat un glas din cer, care zicea: („Acesta este Fiul Meu cel iubit, ascultați-L!”); auzind ucenicii acest glas, de frică au căzut cu fața la pământ, iar Cristos, Domnul nostru, i-a atins și le-a spus: („Ridicați-vă și nu vă temeți! ș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
precum soarele și hainele precum zăpada. 2. Vorbea cu Moise și Ilie. 3. Pe când sfântul Petru spunea să facă trei colibe, a răsunat un glas din cer, care zicea: („Acesta este Fiul Meu cel iubit, ascultați-L!”); auzind ucenicii acest glas, de frică au căzut cu fața la pământ, iar Cristos, Domnul nostru, i-a atins și le-a spus: („Ridicați-vă și nu vă temeți! ș...ț Nimănui să nu spuneți vedenia aceasta, până când Fiul Omului nu va învia”). 285. DESPRE ÎNVIEREA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
IN. 19,23-37. 1. Primul. A rostit șapte cuvinte pe cruce: s-a rugat pentru cei care Îl răstigneau; l-a iertat pe tâlhar; l-a încredințat pe Sfântul Ioan Mamei Sale și pe Mamă Sfântului Ioan; a strigat cu glas tare: („Mi-e sete!”), și I s-a dat să bea fiere și oțet; a spus că era părăsit; a spus: („S-a împlinit”); a spus : („Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu!”). 2. Soarele s-a întunecat, pietrele au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
versiuni în limbile engleză și franceză -, manuale pentru învățământul teologic universitar și seminarial, noi traduceri din Sfinții Părinți, cărți de slujbă, o versiune revizuită a Noului Testament (1993) și altele. A îndrumat revistele „Mitropolia Olteniei“, „Mitropolia Moldovei și Sucevei“ și „Glasul Bisericii“, a încurajat apariția mai multor lucrări teologice. Reprezentant de seamă al ecumenismului românesc, a făcut parte din mai multe delegații sinodale care au vizitat alte Biserici, a condus delegații în vizite peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biserica
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
toamnă, Iubire, Cantilene etc.). A colaborat la numeroase ziare și reviste: „Ramuri“, „Convorbiri literare“, „Adevărul literar și artistic“, „România literară“, „Luceafărul“, „Freamăt“, „Opinia“, „Cetatea Moldovei“ etc. În răstimpul petrecut în Basarabia a scris și la alte periodice din zonă („Răsăritul“, „Glasul Bucovinei“, „Viața Basarabiei“, „Gazeta Basarabiei“, „Pagini basarabene“) sau din vechiul Regat („Țara noastră“, „Universul“, „Gorjanul“, „Curentul magazin“ etc.). În 1940 a fost silit să revină la București, unde, ca redactor-șef al „Gazetei refugiaților“, apoi ca director al revistei „Îndrumătorul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
munte de vise? E o carte a cuvintelor potrivite pentru a relata un destin. Prof. Dr. Dumitru V. Marin III Partea a I-a Visul cu aripi frânte Cap. I Emoții și suspans Parcă nici nu-i venea să dea glas sentimentelor stranii care stăpâneau de la o vreme sufletul ei plin de o tristețe apăsătoare și greu de înlăturat. S-a apropiat de o fereastră privind mult timp în gol. Era trecut de jumătatea lui aprilie, iar câțiva porumbei își găsiseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aveam, crezi că aș mai fi fost cu tine acum? Sunt singură, răspunse Carlina. - Acum nu mai ești. M-ai găsit pe mine. - Da, așa este, dar pot fugi de iubirea ta. - De ce spui asta? Nu-ți sunt pe plac? Glasul lui era șoptit și se frânse în cuvinte amare, privind parcă departe în gol, răscolindu-i sufletul și trecutul, în căutarea unor răspunsuri. Se aplecă asupra ei, o îmbrățișă și îi sărută obrajii îmbujorați. Carlina ar fi vrut în momentul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și castani în floare, în timp ce glasul lor se pierdea în frânturi de cuvinte de dragoste. - Dragostea e ca un fluture care se duce spre o lumânare și nu știe dacă se arde sau nu, zise Carlina șovăitor. - Da. Nu știi niciodată ce te așteaptă. - Dacă o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ultima percepție fusese aceea de a aștepta să simtă plăcerea de dinaintea actului. Sfâșiat de patima iubirii îi șopti : „Carlina, ești a mea, mi-ai promis să-mi fii soție! Ești iubirea mea, a vieții mele”, mai spuse cu măreție în glas. Cu draperiile trase în dormitor, cei doi făceau dragoste și nu se auzea decât gâfâitul lui nerăbdător și suspinele ei. Era șocant, dar era îngăduit și de unul și de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lungă și abia acum începe, că va mai cunoaște și alte nopți ca aceasta și că femeia de cele mai multe ori naște plăcerea într-un fel sau altul. Ea, la rândul ei, îi mângâie umerii și-i spuse cu siguranță în glas: „Te iubesc mult!” În următoarea clipă se sărutară pe gură, apoi pe ochii și în cele din urmă pe tot corpul. Vocea lui devenise inegală în timp ce buzele fierbinți și umede nu vroiau să mai lase nici un petec din corpul ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atacuri care vor veni fără doar și poate pe nesimțite. Nu există om să nu fi fost copil, cu povestea lui, orice ar fi devenit el pe parcursul existenței. Dar Nicky avea acea putere de a influența cursul vieții sale. Prin glasul ei va primi primele sfaturi și o dragoste curată pe măsură. Cu cât credea mai mult în existența binelui, a iubirii, cu atât se lăsa mai mult în voia sorții. Spitalele, orfelinatele, mănăstirile nu au decât ziduri înalte pentru a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Sau e vreo glumă? - Da. Aveți două luni jumătate. - Eu credeam că sunt bolnavă, nicidecum însărcinată. În acel moment simți că pământul se despică în fața ei, iar când va trebui să coboare de pe masa ginecologică o va înghiți. Rămase fără glas, cu privirea pierdută, iar trupul nu îi mai dădea ascultare. Nici nu știa ce trebuie să facă; să plângă sau să se bucure. Dar în cele din urmă, pe neașteptate, bucuria trimfă. Se bucura ca un copil când primește jucăria
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]