24,388 matches
-
Semenii","Cojocaru Iacob", Gospodăriile țărănești: "Bîtcă Alexei" și "Duca Igor". Conform satul Otac a fost înființat în anul 1830, deși există informații, că ar fi fost o localitate veche de răzeși și mazili. În anul 1870 se afla în plasa Izvoare, avea 35 de case, 181 de suflete (98 bărbați și 83 de femei, care posedau 42 de cai, 67 vite cornute mari și 105 oi). În anul 1875 aici locuiau 245 de oameni,împărțiți în 44 de gospodării. În anul
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
satului avea 770 desetine (circa 778 ha) de pământ. Satul a fost și este legat tradițional de orașul Orhei, centrul fostului județ și unul dintre cele mai importante orașe ale Moldovei medievale. La începutul secolului XX se afla în plasa Izvoare și avea 70 de case cu o populație de 490 suflete, 188 vite mari cornute, 68 cai, 300 oi. Școala primară a fost deschisă la începutul secolului XX. Biserică cu hramul " proroc Ilie", sfințită în anul 1923 la 23 iulie
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
există și cîteva fîșii forestiere, din care sătenii au tăiat, însă, mulți copaci din lipsă de combustibil necesar pentru încălzire. Faptul respectiv a provocat mici alunecări de teren la vest de sat. În afară de rîul Nistru, mai există și un pîrăiaș, izvorul căruia se găsește în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul acestui izvor, a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Rețeaua hidrografică a localității este săracă, aceasta împiedicînd practicarea agriculturii pe unele suprafețe
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
necesar pentru încălzire. Faptul respectiv a provocat mici alunecări de teren la vest de sat. În afară de rîul Nistru, mai există și un pîrăiaș, izvorul căruia se găsește în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul acestui izvor, a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Rețeaua hidrografică a localității este săracă, aceasta împiedicînd practicarea agriculturii pe unele suprafețe. Țăranii sunt nevoiți să utilizeze irigația. Moșia satului nu a fost ocolită de diferite calamități naturale: secetă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de 7 ani și primară. La începutul sec. XX, Sângera avea 100 de case, cu o populație de 782 suflete, țărani români, o școala elementară rusă. Locuitorii posedau 912 desetine de pamant. proprietarul, boierul C. Russo avea 616 desetine. Potrivit izvoarelor bisericești, în anul 1912, de renumitul pictor rus Peskariov (?), a fost zidita din piatră, Biserica Adormirea Maicii Domnului din orașul Sîngeră. Actualmente în oraș mai funcționează un locaș sfînt cu hramul Sfinții drepții Părinți Ioachim și Ana. Din 10 iunie
Sîngera () [Corola-website/Science/305253_a_306582]
-
întâmplătoare, ele fiind generate de anumite cauze. Cât privește numele de Pogănești încă nu s-a ajuns la o unică versiune. Versiuni sunt mai multe. Una dintre ele ar fi că denumirea ar proveni de la numele întemeetorului satului, cu toate că diferite izvoare indică diferiți întemeetori. Reeșind din aceasta, conform uneia din versiuni ar fi, că denumirea satului Pogănești ar fi provenit de la un oarecare Pogan, iar după spusele bătrânilor, denumirea ar putea proveni de la numele boierului Pogănescu. O teorie aparte ar fi
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
1560 a determinat locuitorii satului să se retragă pe înălțimile (terasele inferioare) din dreapta și stînga Văii rîului Prut”. Dacă e să credem acestei legende astfel două sate pe ambele maluri ale acestui rîu, poartă același nume; Pogănești. Cu toate acestea izvoarele menționează că Pogăneștii din Republica Moldova este atestat la 5 decembrie 1625. Deja în în 1801 s-a edificat în piatră la Pogănești biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tot această sursă menționează că satul Pogănești a fost întemeiat de proprietara
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
specialiști,unii devenind și doctori în științe.Printre acestea șunt : Mihail Purice,Gheorghe Cebotarenco,Maria Strechi,Silvia Cheianu,Raisa Popovici. Bibliografie Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului.Chișinău,1992. Boga.L.T .Documente basarabene.Vol.II.Chișinău,1928. Ghibănescu Gh.Surse și izvoare.Vol.II.Iași,1907. Trofăilă Vasile.Județul Soroca.Chișinău,2002/
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
rezultatele recensământului din 2002, în România mai trăiau 6.513 greci, cei mai mulți dintre ei în București și în zona înconjurătoare, urmat de județele Constanța, Brăila și Galați. Localitățile cu cea mai mare concentrație de greci sunt în județul Tulcea: comuna Izvoarele (1.166 sau 30,05%) și orașul Sulina (1,34%). În toate celelalte orașe și comune din România grecii dețin o proporție de sub 1%. Recensământul din 1992 dădea cifra de 19.594 greci trăitori în România. Diferențele sunt rezultatul unei
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
factor poluant. Există o bogată faună cinegetică compusă din mistreți, cerbi carpatini, iepuri, lupi, fazani, vulpi. Turismul organizat, nefiind încă dezvoltat, se află mai mult la stadiul de proiecte. Atracțiile zonei sunt bisericile vechi de lemn din Sârbi și Tusa, Izvoarele Barcăului, Păstrăvăria din Tusa, Pălinca de Prune specifică zonei. Din punct de vedere turistic, peisajele desprinse de pe culmea Plopișului, casele răspândite pe culmi și gospodăriile izolate în bazinul superior al Barcăului, relieful carstic de la Izvoarele Barcăului(unde izvorăște râul Barcău
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
lemn din Sârbi și Tusa, Izvoarele Barcăului, Păstrăvăria din Tusa, Pălinca de Prune specifică zonei. Din punct de vedere turistic, peisajele desprinse de pe culmea Plopișului, casele răspândite pe culmi și gospodăriile izolate în bazinul superior al Barcăului, relieful carstic de la Izvoarele Barcăului(unde izvorăște râul Barcău) și împrejurimile ce fac omul să uite noțiunea timpului, toate culminând cu rezervația peisagistică "Tusa - Barcău" dau un aer aparte zonei. Este o zonă recomandată iubitorilor de natură pură, de călătorii și relaxare în aer
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
toate culminând cu rezervația peisagistică "Tusa - Barcău" dau un aer aparte zonei. Este o zonă recomandată iubitorilor de natură pură, de călătorii și relaxare în aer liber sau pe timp cald a ieșirilor în grup la iarba verde lângă un izvor de apă rece sau amatorilor de pescuit pe râuri de munte. Pentru cei care nu doresc înnoptările în corturi, locurile de cazare se găsesc la Taberele școlare, pensiunile turistice și gospodăriile private. Distanța de reședința județului Zalău este de cca.
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
13-16; "Isaia" 7,14, 11,1 și 10, 53,2. "Arborele lui Ieseu" este o temă des reprezentată în arta creștină, care ilustrează cu ajutorul unui arbore genealogic care iese din trupul lui Ieseu originea lui Hristos din casa regelui David. Izvoarele acestei reprezentări se găsesc în "Biblie". În evanghelia după Luca este menționată originea lui Iosif "din casa lui David" (1, 27). Îngerul Gavril îl numește pe Iosif "fiul lui David" ("Matei" 1, 20), și chiar Iisus este numit astfel la
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
Flori, la Crângași și la Giuleștii-Sârbi au fost descoperite așezări ale populației vechi românești din secolele X-XI, iar în pădurea Pantelimon, pe malul Lacului Tei, așezări din secolele XII-XIV . Începând cu secolul al XV-lea, mărturiile arheologice se completează cu izvoare scrise. Tradiția spune că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner. O
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
de 358 m³/s și a unui volum de circa 740 milioane m³. Teritoriul Țării Bârsei este străbătut de o serie de râuri repezi de munte ce se scurg în Olt. Datorită faptului că gura lor de vărsare estea apropiată izvoarelor, debitul acestor râuri de munte este mic. Totuși, pantele sunt accentuate, mai ales în zona muntoasă, ceea ce determină o putere de eroziune și un transport pronunțată. De la est la vest, acestea sunt: Apele freatice se află la o adâncime de
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
foaia grasă" și "otrățelul bălților". În pădurea Prejmer, printre stejari, cresc "laleaua pestriță" și "garoafa de munte". Prezența acestor specii la Prejmer, Hărman și Dumbrăvița demonstrează faptul că pe teritoriul Țării Bârsei au fost răspândite relicve glaciare. Restrângerea lor în jurul izvoarelor reci s-a produs o dată cu evoluția climei și a solului către starea actuală. Fauna Țării Bârsei este asemănătoare celei existente în Europa Centrală. Dintre toate, fauna de mamifere este puternic reprezentată. Prin pădurile de conifere și foioase sălășluiesc animale caracteristice
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
s-a numărat eposul georgian "Balavariani" și o versiune în limba greacă care folosește pentru prima oară numele de Ioasaf, derivat din Iodasaf, care era o corupere a denumirii de Bûdâsaf. Drept Bûdâsaf era cunoscut Bodhisattva în lumea arabă. Majoritatea izvoarelor istorisesc cum astrologii chaldeeni îi prevestiseră regelui indian Avenir convertirea singurului fiu pe care-l va avea la creștinism. Noua religie era propovăduită în India de către apostolul Toma. Pentru a-și feri fiul, Ioasaf, de influențele creștine, Avenir l-a
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
din cele ale lui Ioan Damaschinul (secolul al VIII-lea). În legendă este inclusă și o apologie scrisă de Aristide în secolul al II-lea. Versiunile care au circulat în Imperiul Bizantin în aproximativ 140 manuscrise sunt derivate dintr-un izvor datat în anul 1021. Cam 60% din manuscrise poartă lema unui călugăr Ioan din mănăstirea Sabas de la Ierusalim, care este de obicei identificat cu Ioan Damaschinul. Unii cercetători văd în forma de bază o traducere a eposului georgian "Balavarani" de către
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
mare număr de sonete splendide, îmbogățind limbajul poetic cu noi mijloace expresive. În mod deosebit a reușit să redea în cuvinte culorile naturii, înfățișarea exterioară a obiectelor. În poezia lui Keats ele apar iluminate de o frumusețe aparte, al cărei izvor îl constituie uimitoarea capacitate a poetului de a ridica fenomenele și obiectele lumii reale până la treapta frumosului adevărat.
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
Potsdam într-un timp cu câteva ore mai scurt, iar Metternich a refuzat să călătorească cu trenul. Alții se întrebau dacă nu cumva calea ferată era un rău ce amenința peisajul: poezia lui Nikolaus Lenau 1838 "An den Frühling" ("La izvoare") deplângea felul în care trenurile distrugeau liniștea pădurilor germane. Prima linie ferată de pasageri și mărfuri din țările germane lega orașele Nürnberg și Fürth în 1835; avea lungime, și funcționa numai pe timp de zi, dar s-a dovedit foarte
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
ori mecanică aha ca de pe pământ în cer, ci aproape totdeauna prin transgresare magică, subiectivă sau obiectivă. În sens special, întâlnit mai ales în mitologia folclorică a basmelor fantastice și din abundență în folclorul epic românesc, trăgându-se, poate, din izvor dacic, Tărâmul Celălalt este și interiorul muntelui ascuns în care se retrăgea Zalmoxis, anume muntele Kogaionon. În folclorul mitlogic românesc există locuri anonime (determinate convențional drept Tărâmul Celălalt), unde stăpânesc animale și păsări fabuloase, uneori un zmeu, alteori Pasărea Măiastră
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaților, Dragalina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, aflată la Drobeta Turnu Severin. Trupele diviziei acopereau o distanță mare din frontiera de vest a României, de la izvoarele Argeșului până la Calafat. Divizia sa a luptat cu curaj, în august 1916, la Orșova și pe valea râului Cerna. După ce a atacat în dimineața zilei de 15 august 1916 la Porțile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Dragalina
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
de pe insulă și măsoară 589 de metri înălțime.<br> Clima este mediteraneană. Temperatura medie este de +10°C în februarie și de +28°C în august. Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 850 mm. <br> Pe insulă nu există izvoare sau râuri demne de menționat, iar irigarea este asigurată în principal de ploi. Precipitațiile sunt însă atât de abundente, încât cultivarea măslinilor, a viței de vie și a arborilor citrici este deosebit de profitabilă. Populația insulei este de 12.000 locuitori
Insula Capri () [Corola-website/Science/304755_a_306084]
-
următoarele: Bacteriile sulfuroase (sulfobacteriile, tiobacteriile) sunt bacterii chemoautotrofe, care utilizează în procesele vitale energia rezultată din oxidarea sulfului și a compușilor săi organici. Ele sunt larg răspândite în natură și se găsesc în mediile bogate în S și HS ca izvoare sulfuroase, mâl, ape de canal, soluri cu exces de umiditate. Sursa lor de energie o constituie hidrogenul sulfurat (HS) pe care îl transformă în sulf (S), acid sulfuros (HSO) și acid sulfuric (HSO) și astfel este înlăturat efectul toxic al
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
sulful în circuitul biologic, care este absorbit și asimilat de plante. Cei mai numeroși reprezentanți aparțin genului "Thiobacillus" (= "Acidithiobacillus"). Alte specii de bacterii sulfuroase: "Desulfuromonas", "Desulfobacter", "Beggiatoa". Bacteriile sulfuroase pot fi clasificate în: Bacteriile "Beggiatoa" și "Thiothrix" sunt găsite în izvoare termale care conțin hidrogen sulfurat (HS), pe care îl oxidează la sulf: Când rezervă de hidrogen sulfurat este terminată, sulful depus este oxidat în sulfat. Bacteriile "Thiobacillus thioparus" pot oxida hidrogenul sulfurat (HS), precum și tiosulfații (SO) și tiocianații (SCN). O
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]