23,406 matches
-
ale Consultărilor au alternat în repetate rânduri cu atacuri și amenințări directe la adresa delegației noastre, în care, alături de ceilalți, Zorin își exersa din nou spiritul polemic prin care excelase la ONU. Doar pentru a oferi o imagine despre atmosfera și tonul în care s-a discutat reproduc unele dintre întrebările care ni se adresau și dintre amenințările proferate:"Voi pe cine reprezentați aici? România este membră a Tratatului de la Varșovia sau a NATO? Cine este acest Lipatti, care nici nume românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sigur c] nu conteaz] motivul pentru care oamenii fac ceea ce trebuie atâta timp cât o fac, nici de ce acționeaz] greșit, în situația în care procedeaz] în felul acesta. Rezultatul depinde de lucrul f]cut, iar motivul nu are nici o important]”. Pe un ton binevoitor, Sfanțul Apostol Pavel pare a avea aceeași p]rere în primul capitol din Epistola c]tre Filipeni. El spune c] unii Îl propov]duiesc pe Hristos din invidie, dar, în același timp, se bucur] de faptul c] Hristos este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ri de natur] biblic]. Exemplele se reg]sesc la Coloseni (3,18 - 4,1), Efeseni (5,12 - 6,9), 1 Petru (2,2 - 3,12; 5,1 - 5), Țiț (2,1 - 3,2) și 1 Timotei (2,1 - 6,19). Tonul emoțional, cât și conținutul fâț] de primele scrisori difer]; se pune accentul pe pietate și perseverent], iar iubirea devine o virtute într-o list] cu alte virtuți. Nu exist] motive pentru a nu fi de acord că normele de conduit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a lui Constantin Cantacuzino. Într-un registru asemănător, începutul secolului următor aduce renumita Descriptio Moldaviae a lui Cantemir. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea anunță o perioadă bogată în lucrări care abordează teme identitare. Tonul este dat de scrierile cărturarilor Școlii Ardelene, dintre care putem exemplifica: Micu, cu Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, Șincai, cu Hronica românilor și a mai multor neamuri, sau Maior, cu Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Generația pașoptistă Cuza
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
erai nou, te edifica în privința celor trei mape cu picturi: mapa lui Craiu însuși, mapa doamnei Mihăilescu și mapa cu, ei, aici îți stătea puțin respirația, mapa cu activitate. Cînd doamna Mihăilescu pronunța mapa cu activitate, trebuia să remarci imediat tonul ei ritos declamator, importanța ce era acordată acestei mape speciale. Mapa cu activitate conținea peisaje industriale, portrete de muncitori și scene de muncă. Peisajele industriale erau unul și același, întors pe dos și pe față, fabrica de frînghii din spatele casei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eram înapoi la Eternitate. Am intrat în bodegă, la căier, și-am vărsat cîțiva stropi de țuică pe pardoseala mirosind a eternitate: Dumnezeu să-i țină-n înalturi! Afară, Ajunul își desăvîrșea minunea. 23 ianuarie Chiar dacă vedem în observația cu ton peremptoriu a lui Lessing statuile, monumentele nu sînt artă o exagerare, nu înseamnă că trebuie s-o și trecem total cu vederea, să ne prefacem a nu distinge indispoziția scriitorului în fața abuzului. De altfel, aici, în această constatare, discernem, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
complicații în raportarea la Occident, total dezinhibat, un fost pictor de-aici (Manoliu pe nume, dar nu asta are importanță) n-a mai vrut să se plaseze în seria de imitatori (întîrziați) ai modelor apusene și, brusc, a dat el tonul în "jungla" de-acolo: a luat bancnota de un dolar și a montat-o într-o armătură metalică, într-o raclă (de altfel, foarte lucitoare, foarte arătoasă) și multiplicînd halucinant operația, a expus ziduri întregi cu... valoroasa găselniță. I-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la antipozi) "erau alături" de odraslă, dă întreaga măsură a ținutei acestui popor emoțional. Un cunoscut fior pe șira spinării am simțit în momentul în care, alături de mama bocind ca furată în iarmaroc, tatăl o îmbărbăta pe fiica gimnastă cu ton de torționar: măi, tată, știi parola, spune-o! Vă imaginați astfel de spectacole grotești într-o Anglie, cu adevărat mare putere sportivă? Abătîndu-mă, din drumul regenerator spre Sinaia, am sunat, în București, la prietenii de-o viață, el reputat critic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi sîntem/ Partidul mare muncitor", din nu mai știu care imn (că multe au fost în jumătatea de secol proletar; nu unul și bun, ca la britanici, franțuji sau americani), versuri la care "și-au adus aportul" (ca să fiu în ton) numiții președinți. Ei bine, rar, foarte rar, cînd dau peste Surprize, surprize, marfă am slavă domnului. La una din cele mai recente, iese la rampă omul meu, faciesul, față, "românul verde", clona laboratoarelor CC-Secu, recomandat nouă de "realizatoarea" căreia numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
istoriei noastre ci, mă rog, personaje, și ele, ca toate celelalte, ale aceleiași istorii. Dacă n-am ști cam în ce ape se scaldă acum apoliticele posturi naționale de radio, monodia nocturnă a jovialului ne-ar consterna. Dar nu. De la tonul acru-imperativ al primului ministru la tiradele cațavence ale generalului și colegilor săi de epolet, la înfloriturile dubioase ale invitatului radiofonic Florescu, se întinde partitura unei orchestre care, cu cît cîntă mai fals, cu atît gîdilă mai dulce timpanele unei populații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la redacție, mai băgam o macara și reveneam la pitic: Merge! zicea piticul înălțîndu-se pe vîrfuri. Școala intensivă și permanentă a carnetului agitatorului n-a pierit. Cum ne-am fi așteptat. Deși netipărit, îndreptarul circulă într-un samizdat lehăit, iar tonul lui este extrem de pregnant în momentele de vîrf, cele hotărîte de partid a fi de vîrf. De pildă: alegerile succesive de după '89, conflictul iugoslav, dramaticele (pentru partid) alegeri din '96, iar recent, tragedia americană. Cu ce zel (ne-aducem aminte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pierderii alegerilor, dar au fost de-ajuns doar patru ani ca umorul să devină tristă realitate: "carismaticul" își pregătește acum, meticulos, o efigie în eternitate, renunțînd (nu de tot) la stropșelile umorale ale începutului și colorîndu-și masca tătucului națiunii cu tonurile, ușor degradate, ale unui roșu oricum congenital. Cu sacii în căruță cum zice plastic popolul suveran personajul tine să confiște mai tot ce infiltratele forțe democratice postdecembriste își propuseseră ca deziderate salvatoare. Ce nu fuseseră în stare acestea să pună
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe Renoir să condamne literatura, atunci cînd se referea, răutăcios, la cei tineri, care veneau din urmă și ale căror neîmpliniri "ar fi trecut poate neobservate, spre marele lor bine, dacă nu ar fi existat literatura, dușmanul ereditar al picturii". Ton justițiar care, adesea, amuzat-ritos, îmi servește și mie atunci cînd interferențele celor două produc nedorite confuzii stilistice. (Venit, și în umilul meu caz, de la un împătimit de lectură.) Toate pretextele astea se ivesc acum brusc, după o recentă sindrofie, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o clipă din "crede și nu cerceta". Ca și cum n-ar fi existat și minți care să se ridice deasupra turmei. Și care să nu accepte fundamentalismul... gascon. Dar să nu fim prea inchizitoriali cu Malraux și să acceptăm și reversul tonului său de solomonar de serviciu. În sensul bănuielii că scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur și simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără a le și acoperi, prin denominație, întregul sens: Școala venețiană, Școala de la Tîrgoviște, Școala ieșeană de pictură: cam genul ăsta de școală, dacă e să fac o primă circumscriere, una cu totul aleatorie, cum se vede. Dar pregătind astfel tonul sub care vor sta considerațiile. Unul lejer. Dacă nu chiar facil. Prin voluptuosul lor diletantism, deja asumat. Ba, mai mult, unul insolent, atîta vreme cît diletantul nu e diletant autentic, dacă nu produce și-un dram de insolență. Dar, ca să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al puterii actuale, care neînvățînd nimic din tragedia unui Ceaușescu, se lasă devorată de același autoritarism de partid ce-i și va decide, la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este întrerupt (neprofesionist? tendențios?) de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din același mental colectiv, alteratul mental al deceniilor colectivismului. Asumarea rolului paternal într-o populație buimăcită de corupție cu tot eclatantul, deliciosul număr prooccidental/proamerican al fostului activist întreține sentimentul unei interminabile cantonări într-o Românie neindentificabilă. Pînă și recentul ton dur al ambasadorului american diagnostic irefutabil ajunge trandafiriu în retorta aurită a perpetuului președinte, denotînd, în fapt, enormul deserviciu adus țării în efortul ei de integrare europeană. Iar cînd la orizontul la fel de trandafiriu stă la pîndă succesorală umoralul delfin al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la un a b c incontestabil. Ceea ce e greu de depistat în generalizata aventură actuală. Germenul disoluției care la sculptorul francez îmbracă forma unei cumva firești evoluții afectează trist demențial sunetul principal al artei mondiale de azi. Cel care dă tonul, care decide, finalmente, ce trebuie să ne placă/ să ne displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cele mai discutabile comportamente. De ce (pare a ne invita generoasa teleastă) să nu asistăm curioși la ce poate să ne mai spună un personaj ca acesta, care a călărit un secol și, iată, încă n-a coborît din șa? Tonul moderatoarei ca de fiecare dată se menține în regimul lui incitant și, deși are în față un om foarte bătrîn (și foarte elegant), nu-l scutește de întrebările a căror franchețe i-au asigurat audiența. Ba, de la un punct, mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așadar, prin capacitatea lui de a spune lucruri importante, fără să facă un caz foarte mare de retorică și de acele instrumente care sînt foarte accesibile scriitorului. În pictură, el rămîne un pictor care folosește în special tenta plată, folosește tonul subtil, tonul rafinat, nu recurge la efectul pregnant care să atragă retorici multiple în prelungirea sa și reușește să rămînă plastician aproape axiomatic, plastician care economisește enorm pentru a spune mult. În textele literare este un literat, un scriitor, un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
capacitatea lui de a spune lucruri importante, fără să facă un caz foarte mare de retorică și de acele instrumente care sînt foarte accesibile scriitorului. În pictură, el rămîne un pictor care folosește în special tenta plată, folosește tonul subtil, tonul rafinat, nu recurge la efectul pregnant care să atragă retorici multiple în prelungirea sa și reușește să rămînă plastician aproape axiomatic, plastician care economisește enorm pentru a spune mult. În textele literare este un literat, un scriitor, un prozator de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
femeile (asta, ca să nu se creadă că ar fi, cumva..., deviaționiști). Singurul loc în care muzele se întîlnesc și-și vorbesc este Bolta Rece. Chirița, înfrigurată de sosirea iminentă a oficeriului, își expediază elegant pictorul căruia îi pozează de bon ton: Ești talentat! și-i face semn cu mîna dolofană și îmbijuterată s-o șteargă. Intrînd în expoziția-mi de la Palat, distinsul condeier și amic Antonesei mă gratulează cu același: Ești talentat! La care, amuzîndu-mă invers, îi fac gestul Chiriței. Vai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trunchi noduros, unde, de altfel, ostenind mereu, apăru forma unui șarpe. Adam și Eva, după ce m-am străduit să aplic culoarea, au fost la fel, un soi de trunchiuri de arbori de culoarea cărnii. Dar totul amestecat și mistuit în tonurile întunecate ale cutiei de orologiu. Mă încăpățînam. Într-o zi, căpitanul, zărind-o, spuse: E frumos!". Bine,veți zice, și ce-i cu asta, ce e rău în ce a povestit Alain? Dacă n-ar fi vorba de spiritualul Alain
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît de departe e timpul în care încă se mai puteau spune lucruri de bun simț! Din același Jünger, scriitor de geniu care a îmbrăcat, totuși, haina ofițerului de Wermacht în timpul lui Hitler (împotriva căruia a și complotat). Preferînd gluma tonului sumbru, Jünger se amuza, în plin război, cu asemănarea dintre Führer și Chaplin, speculată, de altfel, magistral de comediant. "Asemănarea trece dincolo de suprafață; Chaplin e unul din marii magicieni și, totodată, distrugători ai vremii noastre, un descătușător al rîsului exploziv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]