23,394 matches
-
trăiesc între 35° latitudine nordică și, respectiv, sudică, la o altitudine mai mică de 1000 m. Ei înțeapă în special în timpul zilei. Este suficientă o singură înțepătură pentru a infecta o persoană. Există și situații în care țânțarii pot lua virusul denga de la oameni. Dacă o femelă țânțar înțeapă o persoană infectată cu virusul denga, țânțarul respectiv poate contracta virusul. La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
de 1000 m. Ei înțeapă în special în timpul zilei. Este suficientă o singură înțepătură pentru a infecta o persoană. Există și situații în care țânțarii pot lua virusul denga de la oameni. Dacă o femelă țânțar înțeapă o persoană infectată cu virusul denga, țânțarul respectiv poate contracta virusul. La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
special în timpul zilei. Este suficientă o singură înțepătură pentru a infecta o persoană. Există și situații în care țânțarii pot lua virusul denga de la oameni. Dacă o femelă țânțar înțeapă o persoană infectată cu virusul denga, țânțarul respectiv poate contracta virusul. La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
Este suficientă o singură înțepătură pentru a infecta o persoană. Există și situații în care țânțarii pot lua virusul denga de la oameni. Dacă o femelă țânțar înțeapă o persoană infectată cu virusul denga, țânțarul respectiv poate contracta virusul. La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu virusul denga care
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
situații în care țânțarii pot lua virusul denga de la oameni. Dacă o femelă țânțar înțeapă o persoană infectată cu virusul denga, țânțarul respectiv poate contracta virusul. La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu virusul denga care este transmis ulterior la om prin înțepătura de țânțar. Se pare că
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
La început, virusul trăiește în celulele din sistemul digestiv al țânțarului. După 8-10 zile, virusul se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu virusul denga care este transmis ulterior la om prin înțepătura de țânțar. Se pare că virusul nu afectează în niciun fel țânțarii infectați, aceștia continuând să fie purtători ai virusului denga pe toată durata vieții lor. Virusul denga este răspândit în
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
se răspândește la nivelul glandelor salivare care au rolul de a secreta saliva (sau „sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu virusul denga care este transmis ulterior la om prin înțepătura de țânțar. Se pare că virusul nu afectează în niciun fel țânțarii infectați, aceștia continuând să fie purtători ai virusului denga pe toată durata vieții lor. Virusul denga este răspândit în special de țânțarul "Aedes aegypti". Acest lucru se întâmplă datorită faptului că acest țânțar preferă
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
sputa”). Aceasta înseamnă că saliva produsă de țânțar este infectată cu virusul denga care este transmis ulterior la om prin înțepătura de țânțar. Se pare că virusul nu afectează în niciun fel țânțarii infectați, aceștia continuând să fie purtători ai virusului denga pe toată durata vieții lor. Virusul denga este răspândit în special de țânțarul "Aedes aegypti". Acest lucru se întâmplă datorită faptului că acest țânțar preferă să trăiască în apropierea așezărilor umane și să se hrănească cu sângele oamenilor, nu
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
țânțar este infectată cu virusul denga care este transmis ulterior la om prin înțepătura de țânțar. Se pare că virusul nu afectează în niciun fel țânțarii infectați, aceștia continuând să fie purtători ai virusului denga pe toată durata vieții lor. Virusul denga este răspândit în special de țânțarul "Aedes aegypti". Acest lucru se întâmplă datorită faptului că acest țânțar preferă să trăiască în apropierea așezărilor umane și să se hrănească cu sângele oamenilor, nu cu cel al animalelor. În plus, el
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
întâmplă datorită faptului că acest țânțar preferă să trăiască în apropierea așezărilor umane și să se hrănească cu sângele oamenilor, nu cu cel al animalelor. În plus, el preferă să își depună ouăle în rezervoarele de apă construite de oameni. Virusul denga poate fi răspândit și prin produse de sânge infectat și prin donarea de organe. Dacă o persoană bolnavă de febra denga donează sânge sau un organ, persoana care primește sângele sau organul respectiv riscă, la rândul său, să se
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
organ, persoana care primește sângele sau organul respectiv riscă, la rândul său, să se îmbolnăvească. Incidența bolii este crescută în anumite țări, cum ar fi Singapore. În aceste țări, 1,6 - 6 transfuzii din 10.000 sunt responsabile pentru răspândirea virusului. Virusul denga poate fi transmis și de la mamă la copil pe durata sarcinii sau la naștere. De regulă, acestea sunt singurele căi de transmitere a bolii. Riscul de îmbolnăvire gravă este mai mare în cazul sugarilor și copiilor mici, care
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
persoana care primește sângele sau organul respectiv riscă, la rândul său, să se îmbolnăvească. Incidența bolii este crescută în anumite țări, cum ar fi Singapore. În aceste țări, 1,6 - 6 transfuzii din 10.000 sunt responsabile pentru răspândirea virusului. Virusul denga poate fi transmis și de la mamă la copil pe durata sarcinii sau la naștere. De regulă, acestea sunt singurele căi de transmitere a bolii. Riscul de îmbolnăvire gravă este mai mare în cazul sugarilor și copiilor mici, care suferă
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
bărbați. Boala denga poate prezenta risc vital în cazul persoanelor care suferă de boli cronice, precum diabetul zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate. (Leucocitele sunt cele care ajută
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
zaharat și astmul bronșic. Atunci când un țânțar înțeapă o persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate. (Leucocitele sunt cele care ajută organismul să lupte împotriva pericolelor, precum infecțiile). În timp ce leucocitele circulă prin organism, virusul se reproduce (se înmulțește
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
persoană, saliva țânțarului pătrunde în pielea persoanei înțepate. Dacă țânțarul este purtător al bolii, virusul febrei denga se găsește și în saliva acestuia. Așadar, în momentul când țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate. (Leucocitele sunt cele care ajută organismul să lupte împotriva pericolelor, precum infecțiile). În timp ce leucocitele circulă prin organism, virusul se reproduce (se înmulțește). Leucocitele reacționează, producând în cantități mari proteine de semnalizare
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
țânțarul înțeapă o persoană, virusul pătrunde în pielea persoanei înțepate, odată cu saliva țânțarului. Virusul se fixează de și pătrunde în leucocitele persoanei înțepate. (Leucocitele sunt cele care ajută organismul să lupte împotriva pericolelor, precum infecțiile). În timp ce leucocitele circulă prin organism, virusul se reproduce (se înmulțește). Leucocitele reacționează, producând în cantități mari proteine de semnalizare (așa-numitele citokine), precum interleukinele, interferonii și factorii de necroză tumorală. Aceste proteine cauzează febră, simptome asemănătoare celor de gripă și dureri puternice, specifice bolii denga. Dacă
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
în cantități mari proteine de semnalizare (așa-numitele citokine), precum interleukinele, interferonii și factorii de necroză tumorală. Aceste proteine cauzează febră, simptome asemănătoare celor de gripă și dureri puternice, specifice bolii denga. Dacă persoana suferă de o infecție severă (gravă), virusul se reproduce mult mai rapid în organismul acesteia. Deoarece virusul circulă în cantități mult mai mari, mult mai multe organe pot fi afectate (printre care ficatul și măduva osoasă). Lichidul din fluxul sanguin se scurge în cavitățile organismului, prin pereții
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
interleukinele, interferonii și factorii de necroză tumorală. Aceste proteine cauzează febră, simptome asemănătoare celor de gripă și dureri puternice, specifice bolii denga. Dacă persoana suferă de o infecție severă (gravă), virusul se reproduce mult mai rapid în organismul acesteia. Deoarece virusul circulă în cantități mult mai mari, mult mai multe organe pot fi afectate (printre care ficatul și măduva osoasă). Lichidul din fluxul sanguin se scurge în cavitățile organismului, prin pereții vaselor sanguine mici. Din această cauză, în organism circulă mai
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
de trombocite, persoana este mai predispusă să prezinte probleme de sângerare. Sângerarea reprezintă o complicație gravă a febrei denga (una dintre cele mai îngrijorătoare probleme cauzate de această boală). Aproximativ 80% dintre persoanele (sau 8 din 10 persoane) infectate cu virusul denga nu prezintă niciun tip de simptome sau prezintă doar simptome moderate (cum ar fi o ușoară febră). Aproape 5% dintre persoanele infectate (sau 5 din 100 persoane) prezintă forme mai severe ale bolii. Pentru un număr foarte mic dintre
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
fi o ușoară febră). Aproape 5% dintre persoanele infectate (sau 5 din 100 persoane) prezintă forme mai severe ale bolii. Pentru un număr foarte mic dintre acestea, boala prezintă risc vital. Simptomele apar la 3 - 14 zile de la expunerea la virusul denga. Cel mai frecvent însă, simptomele apar după 4 - 7 zile. Astfel, dacă o persoană prezintă febră sau alte simptome după o perioadă mai mare de 14 zile de la revenirea dintr-o zonă în care cazurile de febră denga sunt
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
Cazurile de șoc circulator, sindrom de șoc denga și febră hemoragică denga sunt întâlnite la mai puțin de 5% dintre persoanele care au contractat boala. Aceste complicații apar în special la persoanele care anterior au contractat un alt serotip al virusului denga („infectare secundară”). În faza de remisie, lichidele pierdute datorită vaselor de sânge permeabile sunt înlocuite. De regulă, faza de remisie durează 2-3 zile. Starea pacientului se îmbunătățește simțitor în această perioadă. Cu toate acestea, pacienții pot avea senzație puternică
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
și alte sisteme ale organismului. Simptomele apărute în astfel de cazuri pot fi însoțite și de simptomele clasice ale febrei denga. Modificări ale stării de conștiență apar la 0,5-6% dintre cazurile severe ale bolii. Acest lucru se întâmplă atunci când virusul denga provoacă infecții la nivelul creierului, dar și atunci când organele vitale, de exemplu, ficatul, nu funcționează corect. Au fost raportate și alte tipuri de afecțiuni neurologice (afecțiuni ale creierului și nervilor) la persoanele care au contractat febra denga. Printre acestea
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
fie diagnosticată prin această metodă este mult mai mare în regiunile în care boala este cunoscută a fi frecventă. Cu toate acestea, în fazele inițiale ale bolii nu există diferențe între boala denga și alte infecții virale (infecții cauzate de virusuri). O persoană prezintă probabil boala denga, dacă are febră și două dintre următoarele simptome: greață și vărsături, erupții cutanate, dureri generalizate, un număr redus de leucocite, un rezultat pozitiv la testul garoului. În regiunile în care boala este frecventă, orice
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
În sistemul vechi de clasificare propus de OMS, febra denga hemoragică era împărțită în patru stadii, numite gradele I-IV: Febra denga poate fi diagnosticată prin teste de laborator microbiologice. Se pot efectua câteva teste diferite. Unul dintre teste (izolarea virusului) izolează (sau separă) virusul denga în culturi (sau probe) de celule. Un alt test (detectarea acidului nucleic) detectează prezența acidului nucleic al virusului, folosind metoda numită reacția de polimerizare în lanț (PCR). Cel de-al treilea test (detectarea antigenilor) evidențiază
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
clasificare propus de OMS, febra denga hemoragică era împărțită în patru stadii, numite gradele I-IV: Febra denga poate fi diagnosticată prin teste de laborator microbiologice. Se pot efectua câteva teste diferite. Unul dintre teste (izolarea virusului) izolează (sau separă) virusul denga în culturi (sau probe) de celule. Un alt test (detectarea acidului nucleic) detectează prezența acidului nucleic al virusului, folosind metoda numită reacția de polimerizare în lanț (PCR). Cel de-al treilea test (detectarea antigenilor) evidențiază antigenii specifici virusului denga
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]