23,608 matches
-
am fost dat afară din diplomație în martie 1983 și dacă nu veneau evenimentele din decembrie '89, mă puteați întâlni și astăzi la Întreprinderea de Agrement și Producție Industrială pentru Turism." Mi-a aplaudat "răspunsul", ceilalți "onorabili" m-au aprobat zâmbind și așa s-a terminat audierea. Aveam bilete de avion cu dată fixă de întoarcere, așa că urmăream cu sufletul la gură "Drumul către înalta societate" al hârtiilor: hotărârea Comisiilor Parlamentare se comunica la Președinție, acolo se elaborau Decretul privind acreditarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ospătat și adăpostit de generosul român-uruguayan Coman, care ulterior i-a facilitat și angajarea ca electrician într-o fabrică unde câștigă 700 de dolari pe lună!) În câteva rânduri am avut cu câțiva și probleme, de care îmi aduc aminte zâmbind (deși la vremea respectivă nu mi-a venit deloc să zâmbesc). După 1990, urmând unei atente prospectări a "pieței", mafia "colorată" a cerșetorilor și hoților a ajuns și prin America Latină, pe "reprezentanții" ei întâlnindu-i din Mexic și până-n Argentina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
facilitat și angajarea ca electrician într-o fabrică unde câștigă 700 de dolari pe lună!) În câteva rânduri am avut cu câțiva și probleme, de care îmi aduc aminte zâmbind (deși la vremea respectivă nu mi-a venit deloc să zâmbesc). După 1990, urmând unei atente prospectări a "pieței", mafia "colorată" a cerșetorilor și hoților a ajuns și prin America Latină, pe "reprezentanții" ei întâlnindu-i din Mexic și până-n Argentina și chiar Bolivia. De la Buenos Aires, unde erau câteva mii, unii "ricoșaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fie montate de șofer) și la inaugurarea Feriei eram prezent lângă standul "României", care arăta bine, chiar și cu "patronul" pe scaun. Fiind o fire "solară", cum spunea răposatul meu șef, Adrian Dohotaru, Dumnezeu să-l odihnească, îmi venea să zâmbesc, scena amintindu-mi de povestea cu "regele e gol". Și chiar așa părea! Am fost la "Conrad" și în alte ocazii "onorante" Conferința ONU pentru combaterea armelor toxice, Conferința internațională pentru combaterea traficului de droguri, Festivalul internațional al filmului, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
activitatea mea de "vice" avea să fie răsplătită de către Asociație cu o "Diplomă de excelență", de care sunt mândru și pe care mi-am pus-o pe peretele din fața calculatorului, ca s-o am mereu în față și să-mi zâmbesc mie însumi. De la sosirea în țară n-am stat degeaba, soția publicând la Editura Junimea plachetele de versuri "Curcubeie în noapte" (2005), "Zodia leului"( 2006) și "Fluturi de mătase" (2007) și în 2008 volumul de proză "Crucea Sudului", iar eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dou) ori mai nepl)cut, mâncându-l În sil), cu un sentiment de vinov)ție. Tan)rul hasid Își deschide cartea de rug)ciuni. —E atat de zelos, zice soția mea. M) Întreb dac) nu cumva se roag) pentru tine. Zâmbește când vede c) m-am jenat. Îndat) dup) ce se debaraseaz) ț)vile, hasidimii blocheaz) culoarele pentru a-și face rug)ciunea de Minha, leg)nându-se și Întinzându-și gaturile În sus. Coeziunea pe care o presupune rug)ciunea f
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de „un copilaș”. Navrozov, extrem de inteligent, p)rându-i Ins) unui occidental ciudat de nefiresc (cum putea un intelectual independent din Uniunea Sovietic) s) nu fie deformat?), ne consider) pe noi, americanii, niște copii c)rora cei că Stalin le zâmbesc pe sub must)ți. Este vorba, probabil, despre un anumit romantism plin de admirație fâț) de Vautrin. Dostoievski, bun cunosc)tor al unor astfel de probleme, consideră c) se puteau spune multe În leg)tur) cu punctul de vedere al criminalului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de aceeasi boal). Numai senatorii b)trâni, f)r) aspirații la președinție, nu se gr)beau s) treac) de la un invitat la altul. Dinozaurii plini de riduri, precum Hugh Scott, așteptau r)bd)tori s) vin) mâncarea. Alexandra mi-a zâmbit, spunându-mi: „Senatorul Humphrey nu te-a recunoscut”. La mas), a stat Ins) lang) el și mi-a spus dup) dineu c) și-a amintit brusc de mine. „Minneapolis ș.a.m.d.”. El i-a f)cut o impresie destul de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
bijuteriile pe care mi le f)cuse mama cadou de nunt)”. Gouri a promis c) va face tot posibilul s)-i ajute. În acest timp, a observat c) o doamn) de origine olandez), care fusese și ea invitat) la cin), zâmbește semnificativ din partea cealalt) a mesei. Mai tarziu, femeia a explicat de ce o amuzase atât de mult incidentul. „Când a izbucnit r)zboiul”, a spus ea, „noi, cei din Amsterdam, am Inceput s) stoc)m alimente și Îmbr)c)minte pentru
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
unui satir dansând. Pe marginea rafturilor ticsite cu c)rțile lui John sunt multe asemenea relicve. Pe biroul aglomerat se afl) o fotografie Înr)maț) a fiului s)u decedat, cu o barb) mic), la fel ca a lui John, zâmbind cu aceeași c)ldur) ca si țâț)l s)u. Ne plimb)m, dup) micul dejun, prin livezile de citrice, luând-o cu noi pe Mississippi (rareori pleac) John f)r) ea); p)mântul se menține f)râmicios și moale
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
c) În brațele mele p)trunde un fel de lemnozitate fibroas). Dorești s) prinzi r)d)cini și s) r)mai o veșnicie În astfel de locuri liniștite și senine. John Își jelește fiul, mereu Își jelește fiul și totuși zâmbește În lumina soarelui. În exportul de portocale exist) o competiție cu ț)rile din nordul Africii și cu Spania. Noi suntem niște idealiști, dar, cănd citim c) a dat vreun ger În Spania, ne bucur)m al dracului, spune John
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dac) grajdul dateaz) din secolul al XIV-lea sau al XVI-lea. Ceea ce m) intereseaz) pe mine este c) unul din cei doi tineri se decide s)-si spele picioarele chiar acum. Își suflec) pantalonii și se așaz) pe vine, zâmbind - amândoi ne consider) nostimi -, si Isi toarn) ap) dintr-o sticl) verde pe degetele de la picioare, leg)nându-se Într-un picior. Are picioare, cum zic eu, de c)l)reț, e scund și Îndesat. De altfel, si o femeie poate
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
știe unde se afl) sc)rile de serviciu, mansardele și dulapurile la fel de bine ca si saloanele și s)lile de consiliu. Ar fi greu pentru un parvenit care pretinde c) știe lume mult) s)-l surprind) cu un nou zvon. Zâmbește la o bârf) interesant); În general, poate ad)uga detalii. Unul dintre prietenii mei din anii ’40 obișnuia s) spun): „Când spun ceva, nu e o bârf), ci istorie social)”. Totuși, În ciuda pl)cerii cu care Kollek apleac) urechea la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
așa c), Întrucat Îl respect, invariabil, bat În retragere. În afar) de aceasta, eu vin de la Chicago și m) voi Întoarce la Chicago, ceea ce m) face mai puțin cârcotaș. Totuși, pentru c) pare atât de blând, atunci cand ne Întâlnim și zâmbește și Îmi Întinde delicat mâna, observ totdeauna asprimea palmei lui și forță cu care mi-o strânge pe a mea. Într)m Într-o sinagog) yemenit). Cei care au venit Înaintea noastr) și-au l)sat pantofii la uș), ca
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și extrem de expresiv. Ne uit)m unul la altul. Cu exceptia ochilor, suntem amândoi total schimbați. Ochii noștri c)prui dovedesc, În principal, c) exist) ceva f)r) vârst) În fiecare din noi. În rest sunt zbârcituri. Și de ce nu am zâmbi? V)rul Notă Gordon vine de la Țel Aviv spre sfârșitul s)pt)manii și atunci sunt trei chipuri Înrudite În aceeași camer). Tenul lui Notă este diferit de al nostru - are nuanțe de cafeniu. În plus, poart) o șapc) de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din Helsinki, despre care auzisem lucruri bune, că ar fi curajos și pornit spre aventură, mă invitase să montez Măsură pentru măsură. Ajung la Helsinki la Lilla Teatern, echivalentul Teatrului Mic de la noi. Un grup de tineri actori finlandezi Îmi zâmbesc și mă aplaudă (deși Încă nu făcusem nimic!), așezați În jurul meselor deja pregătite pentru lectură și discuție (de unde să știe ei că mie nu-mi place să discut prea mult la Început și că detest lecturile la masă, Îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încă nu făcusem nimic!), așezați În jurul meselor deja pregătite pentru lectură și discuție (de unde să știe ei că mie nu-mi place să discut prea mult la Început și că detest lecturile la masă, Îmi spuneam mușcându-mi buzele, cu toate că zâmbeam la rândul meu). Cel mai entuziast mă Întâmpină reprezentantul lor sindical, un actor care Între timp a câștigat un statut de mare celebritate. În speech-ul lui inaugural, sublinia că ei, fiind un grup de stânga, sunt Încântați că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
reacționează omul pus În situații limită. Concluzia experimentului Ducelui și implicit al autorului: omul, care are capacitatea de a deveni Înger, se comportă de fapt ca un animal“. „Dar pe noi nu asta ne interesează!“, mă oprește răbdător și tot zâmbind actorul sindicalist care se autodistribuise În Angelo. „Noi vrem să arătăm cum chiar Shakespeare, un mare scriitor, a putut fi influențat de curtea regală la putere, care exploata masele și care l-a obligat pe Bard să dea o interpretare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că vorbim unul cu altul spontan prin semne, prin gesturi, prin expresia feței sau prin sunete. La un moment dat a apărut În cadrul ușii o fată necunoscută și a Întrerupt veselia, fixându-ne pe rând cu o privire curioasă. Brook, zâmbindu-i, i-a făcut semn să se așeze pe o pernă liberă și să ni se alăture. Am fost instantaneu contaminați de spiritul lui ospitalier și ne-am comportat, deși eram străini, ca o familie care primește oaspeți. După ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu avea importanță, totul era minunat. Pe la cinci și jumătate dimineața (mi s-a spus mai târziu), primii actori din grup care se Îndreptau spre micul dejun m-au văzut mergând cu Încetinitorul ca Într-un spectacol de Bob Wilson, zâmbindu-le vag, și atunci și-au dat seama ce era cu mine. Din acea zi, m-am lecuit să mă mai mândresc cu imunitatea mea la droguri, preferând „pipei păcii“ războiul cu propriile mele indulgențe. Venise timpul să mergem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să intervină la Iliescu. Îl cunoașteți pe Opaschi?“ Pe Opaschi, da, Îl cunoscusem vag când, chiar Înainte să-mi dau demisia de la Național, venise să-mi transmită regretul președintelui că decisesem să plec și mesajul că de la Cotroceni mi se zâmbește favorabil chiar dacă, ocupat cu altele, președintele nu găsise niciodată timp să vină la Național În cei trei ani ai directoratului meu. Formând un număr magic, directoarea vorbește cu Opaschi. Iliescu tocmai dădea să plece În Africa, dar, din simpatie pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
eram convins că urmau să-mi ofere din nou protecție, mai ales că acum eram În țara lor. Am aterizat la Salonic pe o căldură de 38°C și de la aeroport am fost dus direct la teatru, unde mă așteptau zâmbind toți actorii Naționalului grec. Și așteptările erau mari. Auziseră toți de mine, unii chiar Își aminteau de experiența magică pe care o avuseseră ca spectatori ai Trilogiei la Atena unde, cu ani În urmă, jucasem cu trupa „La Mamei“ pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vechiului său regiment, ca o glumă festivă. Unei glume Îi datorez deci prima mea străfulgerare de totală luciditate - care din nou are implicații recapitulative, de vreme ce primele făpturi de pe pământ care au perceput timpul au fost și primele făpturi care au zâmbit. 2 În spatele jocurilor mele de la vârsta de patru ani, se afla peștera primordială (și nu cea pe care ar putea s-o bănuiască misticii freudieni). În mintea mea apare un divan mare, acoperit cu creton alb, cu frunze de trifoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă Înfășurată În hârtie albastră și pesmeții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hârtie albastră și pesmeții fără gust de la fund), pe care-i Împărțea ilegal cu mine, după ce mă spălasem pe dinți. A fost Miss Clayton, care, când ședeam cocoșat pe scaun, mă Înghiontea În vertebrele din mijloc și apoi Își Îndrepta zâmbind propriii umeri, ca să-mi arate ce vrea de la mine: mi-a povestit că un nepot de soră de-al ei creștea, la vârsta mea (patru ani), omizi, dar cele pe care ea le-a adunat pentru mine Într-un borcan
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]