245,951 matches
-
din Bolivia. Gravurile care decorează poarta au conotații astronomice. Au existat nenumărate interpretări ale inscripțiilor de pe Poarta Soarelui; se crede că multe dintre aceste inscripții au fost folosite drept calendar. Numele religiei Tiwanaku nu se cunoaște pentru că nu exista o limbă scrisă. Totuși, ceea ce se cunoaște este că mulți dintre zeii venerați de oamenii din Tiwanaku se centrau în jurul agriculturii. Miturile lor au fost transmise incașilor și spaniolilor care au cucerit acea parte din America de Sud. Venerau mulți zei, astfel unul dintre
Tiwanaku () [Corola-website/Science/314759_a_316088]
-
1899, prin care a pus în circulație numeroase documente inedite și informații din străinătate despre București. La moartea lui Gheorghe Ionescu-Gion, în 1904, soția sa, Ana Ciupagea, a donat bibliotecii orașului Pitești peste 1000 de volume din biblioteca lui, în limbile română, franceză și italiană. În 26 octombrie 1911 a fost dezvelit, în Grădina Publică din Pitești, bustul în bronz al istoricului Gheorghe Ionescu-Gion, realizat în 1907 de Frederic Storck. În prezent, bustul este amplasat în fața Colegiului Național I. C. Brătianu. În
Gheorghe Ionescu-Gion (istoric) () [Corola-website/Science/314769_a_316098]
-
Giurtelecu Șimleului (în , în ) este un sat în comuna Măeriște din județul Sălaj, Transilvania, România. Este cunoscut colocvial că "Giurtelec" sau "Giurtelecu" în limba română și "Győrtelek" în maghiară. Dominând piesajul localității, Coasta lui Damian (sau Dealul lui Damian) este un element de marcă pentru Giurtelecu Șimleului. Localitatea este cunoscută de comunitatea științifică internațională prin intermediul valoroaselor vestigii din Neolitic și Eneolitic descoperite în urmă
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
până în secolul 18-lea, castelul acestei influențe familii din Europa Centrală fiind situat la Șimleu Silvaniei, la 7 km de la Giurtelecu Șimleului. Denumirea de Giurtelecu Șimleului arată tocmai această influență. Tradițional a fost o comunitate multietnică, fiind întotdeauna vorbite diferite limbi și practicate religii diferite. Potrivit recensământului din 1715, 36 de locuitori erau români, 27 maghiari și 9 germani și conform recensământului din 1720 erau 45 români, 36 maghiari și 9 slovaci. Recensământul din 1890 arată că limba română este vorbită
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
întotdeauna vorbite diferite limbi și practicate religii diferite. Potrivit recensământului din 1715, 36 de locuitori erau români, 27 maghiari și 9 germani și conform recensământului din 1720 erau 45 români, 36 maghiari și 9 slovaci. Recensământul din 1890 arată că limba română este vorbită de 996 de locuitori, maghiară de 54 și 9 locuitori vorbeau altă limbă. Potrivit aceluiași recensământ, 992 au fost greco-catolici, 43 evrei, 23 Evanghelici protestanți și 1 Catolică. În timpul ocupației germane, evreii au fost deportați (mai 1944
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
români, 27 maghiari și 9 germani și conform recensământului din 1720 erau 45 români, 36 maghiari și 9 slovaci. Recensământul din 1890 arată că limba română este vorbită de 996 de locuitori, maghiară de 54 și 9 locuitori vorbeau altă limbă. Potrivit aceluiași recensământ, 992 au fost greco-catolici, 43 evrei, 23 Evanghelici protestanți și 1 Catolică. În timpul ocupației germane, evreii au fost deportați (mai 1944) și uciși în lagărele de exterminare naziste. Situat în partea de nord-est a Giurtelecu Șimleului, cimitirul
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă. Populația regiunilor istorice tradiționale a evoluat în decursul istoriei, grupurile etnice și limbile vorbite pe teritoriul lor modificându-se uneori în favoarea Românilor, alteori în favoarea altor grupuri. În zilele noastre, Românii ca grup lingvistic sunt majoritari numai pe teritoriul României (cu excepția județelor Harghita și Covasna) și al republicii Moldova (cu excepția unităților teritoriale autonome Găgăuzia
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
consolidează fundația de lîngă Varșovia, îndemnat de un grup de japonezi entuziasmați de cele ce se petreceau la «Niepokalanow», se duce în Japonia în 1930, împreună cu câțiva frați. Ajung în luna martie iar în luna mai, luna Mariei, apare în limba japoneză primul număr al revistei «Cavalerul Neprihănitei». Se stabilește la Nagasaki, unde întemeiază o mănăstire care în 1945 va avea peste o sută de frați. La întoarcerea în Polonia străbate cu trenul întreaga Rusie. Peste tot vorbește cu înflăcărare despre
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
o cercetătoare în istoria ideilor, eseista și traducătoare originară din România. Este fiica scriitorilor Grețe Tartler și Stelian Tăbăraș. Doctor în studii culturale europene, Universitatea Roskilde, Danemarca, 2006, si doctor în filosofie, Universitatea București, 2006. Master al Universității Roskilde (Danemarca), limbile germană și engleză, 2001. Licențiata în filosofie a Universității București, Facultatea de Filozofie (2000) și licențiata (B.A.) în limbile germană și engleză a Universității Roskilde, Danemarca (1999). Din 2007 până în prezent: cercetător la Universitatea din Bamberg. , Universtatea Johannes Gutenberg
Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann () [Corola-website/Science/314786_a_316115]
-
în studii culturale europene, Universitatea Roskilde, Danemarca, 2006, si doctor în filosofie, Universitatea București, 2006. Master al Universității Roskilde (Danemarca), limbile germană și engleză, 2001. Licențiata în filosofie a Universității București, Facultatea de Filozofie (2000) și licențiata (B.A.) în limbile germană și engleză a Universității Roskilde, Danemarca (1999). Din 2007 până în prezent: cercetător la Universitatea din Bamberg. , Universtatea Johannes Gutenberg Mainz Fellow New Europe College, stagii de cercetare la Universitäts- und Forschungsbibliothek Erfurt/Gotha, Herzog August Bibliothek Wolfenbüttel, Eberhard Karls
Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann () [Corola-website/Science/314786_a_316115]
-
la "Copiii lui Húrin", Ethan Gilsdorf a scris despre procesul editorial: Cartea a fost publicată în Marea Britanie de către HarperCollins, iar în Statele Unite ale Americii de către Houghton Mifflin. Ea a fost publicată de asemenea în multe alte țări și multe alte limbi, printre care: Conform listei de ilustrații de la paginile 7-8 de pe o ediție englezească cu ISBN 10: 0-00-7252269 și ISBN 13: 978-0-00-725226-8 de la editura HarperCollins, Alan Lee a realizat următoarele ilustrații: Notă - ilustrațile scrise aplecat sunt colorate în carte; celelalte sunt
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
вич, în germană: Isidor Worobkiewicz, n. 18 mai 1836, Cernăuți — d. 18 septembrie 1903, Cernăuți) a fost un preot, pedagog, dirijor de cor, folclorist, compozitor și scriitor ucrainean din Bucovina. A trăit și activat în timpul stăpânirii austriece; a scris în limbile ucraineană, română și germană și a adus contribuții însemnate la cultura muzicală românească. Ivan Franko l-a caracterizat drept „cea dintâi ciocârlie a Renașterii ucrainene”. s-a născut la data de 18 mai 1836, în orașul Cernăuți în familia preotului
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
anul 1897 a fost ales membru al Consiliului regional al școlilor, în locul românului I. von Onciul, care decedase. A devenit astfel primul ucrainean ales în acest for. S-a distins în activitatea sa pedagogică, redactând și mai multe manuale în limbile germană, ucraineană și română, între care un manual de armonie muzicală "Lehrbuch für Musikharmonie", un manual de teorie generală a muzicii „Allgemeines Musiklehrbuch“, de asemenea a editat antologii de cântece românești, rutene și evreiești din patrimoniul folcloristic și cultural al
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
din Bucovina” 1870, etc). A întreținut o corespondență cu Johannes Brahms. A scris și o serie de articole intitulată "Compozitorii noștri", dedicată mai ales personalității lui Mihail Glinka. Vorobchievici a fost primul autor al unui manual de armonie muzicală în limba română. A avut contribuții substanțiale în afirmarea cântării corale polifonice din Bucovina. I-a îndrumat pe Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevschi, Ilarion Verenca, Dimitrie Gherasim, Constantin Șandru, Constantin Procopovici, Dimitrie Cernăuțeanu, Tudor Flondor, George V. Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Ecaterina Mandicevschi, Mihai
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Ecaterina Mandicevschi, Mihai Ursuleac, Constantin Buchental s.a. Lucrările sale au circulat în manuscris, tipărite, litografiate sau copiate. A compus muzică liturgică și muzică vocală laică pentru voce și pian. De asemenea, a scris proză și poezii în limba ucraineană, sub pseudonimele Danilo Mlaka, Demko Makoviiciuk, Morozenko, „Orfan din Bucovina”, „Ivan Ivaniv din Kițman”, Semen Hrin, S. Voloh și altele, și circa 50 de poezii în românește (ca de pildă, "Ionică Darii - fiu bucovinean 1790-1810", " Când Moldova purta jugul
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Căsuța ruteană"), cel dintâi almanah rutean din Bucovina, în care a găzduit informații și creații din toate regiunile Ucrainei. În acea perioadă devenise câștigat ideii unirii tuturor ucrainenilor, pe care o promova Iuri Fedkovici. A fost redactor pentru studiile în limba ruteană la revista "Candela" (1882-1900), de asemenea a fost unul din fondatorii și redactorii ziarului "Bukovinskaia Zoria" ("Steaua bucovineană"), a scris frecvent la "Bukovinski Kalendar". La Universitate Vorobchievici a organizat începând din 1876 Asociația studenților ucraineni "Soiuz ukrainskih studentiv". El
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
El s-a numărat și printre întemeietorii Societății culturale ucrainene "Ruska Besida" și a fost președintele "Asociației literar-dramatice rutene". În 1887 s-a aflat în fruntea asociației "Casa populară ruteană" din Cernăuți. Unicul sau volum de versuri "Pe Prut" în limba ucraineană, a apărut, precedat de prefața lui Ivan Franko, abia în anul 1901, cu doi ani înainte de a muri. În poeziile sale Vorobchievici a cântat plaiurile și oamenii Bucovinei („Patria”, „Aceasta e Bucovina mea”, „Pe Prut”, „Soartă de huțuli”). Cunoscute
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
lui Ivan Franko, abia în anul 1901, cu doi ani înainte de a muri. În poeziile sale Vorobchievici a cântat plaiurile și oamenii Bucovinei („Patria”, „Aceasta e Bucovina mea”, „Pe Prut”, „Soartă de huțuli”). Cunoscute au devenit poeziile sale pentru copii - „Limba maternă” ("Movo ridni")(1869), care a fost inclusă mai târziu în abecedare, „Carpații noștri înalți și dragi”, „Pistrui”, „Toamna”, „Cântec de leagăn”. Povestirile, poeziile epice și dramele sale istorice erau consacrate unor episoade din istoria Ucrainei („Prizonierii turci” 1865, poemul
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
națională romanească și ale unor poeți locali: Mihai Eminescu („Ce te legeni, codrule?” sau „De ce nu-mi vii?”, „Revedere”), Vasile Alecsandri („Arcașul”, „Doină, doiniță”, „Mănăstirea Putna”; „Ștefan-Vodă și Codrul”, „Bălcescu murind” etc.), Dimitrie Bolintineanu, Vasile Bumbac,Gheorghe Tăutu, Gheorghe Sion („Limba română”), Iosif Vulcan („Noapte de vară”) ș.a. precum și ale unor poeți ucraineni - Taras Șevcenko („Nazar Stodolea”), Ivan Franko, Markian Șașkevici, Iuri Fedkovici etc. De asemenea, a tradus cântece populare ucrainene în limba germană („Lieder aus dem Kleinrussischen“) ("Cântece din malorusă
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Dimitrie Bolintineanu, Vasile Bumbac,Gheorghe Tăutu, Gheorghe Sion („Limba română”), Iosif Vulcan („Noapte de vară”) ș.a. precum și ale unor poeți ucraineni - Taras Șevcenko („Nazar Stodolea”), Ivan Franko, Markian Șașkevici, Iuri Fedkovici etc. De asemenea, a tradus cântece populare ucrainene în limba germană („Lieder aus dem Kleinrussischen“) ("Cântece din malorusă"). Entuziasmat după un voiaj la Kiev în 1874 a compus lucrările vocale „Niprul nostru, fluviul țar” și „M-am născut pe Nipru, sunt, deci, cazac” Alte cântece în românește, de inspirație folclorică
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Melodia "Say It's Possible" a consacrat-o pe Terra și i-a adus milioane de vizionari. Piesă a fost reînregistrată de zeci de ori în diferite stiluri muzicale de către utilizatorii site-ului YouTube. Aceste variante au fost traduse în limbi precum spaniolă, italiană sau chineză. În luna martie a anului 2007, Terra a câștigat un premiu din partea site-ului la categoria videoclipuri muzicale pentru "Say It's Possible". Această realizare i-a garantat interpretei apariția în câteva emisiuni televizate de
Terra Naomi () [Corola-website/Science/313523_a_314852]
-
1903 (în rusă Кишинёвский погром, în ebraică פרעות קישינב = "Praot Kishinev", în idiș קישינעווער שחיטה = "Kișinever șhite") este un pogrom desfășurat la Chișinău în zilele de 6-8 aprilie 1903 împotriva populației evreiești. El a fost declanșat după ce ziarul antisemit în limba rusă „Bessarabeț” a relatat că, în februarie în acel an, un copil creștin de origine ucraineană, Mihail Râbacenko, a fost găsit mort la Dubăsari. În cursul pogromului au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, circa 2000
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
declarat că „nu se poate dezminți faptul” că la evrei ar exista o sectă, cea a hasidimilor, „care obișnuiește să bea în taină sânge de creștini în scopuri rituale”. Pe ulițele orașului și au făcut apariția bande care strigau în limba rusă „Moarte jidovilor” și răspândeau manifeste în care era scris că, în cinstea sărbătorii de Paști, țarul Nicolae al II-lea în persoană, a dat mână liberă atacării evreilor. Pogromul a durat două zile: 6-8 aprilie dupa calendarul iulian, 19-21
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
d. 18 februarie 2009) a fost un scriitor sudanez. S-a născut într-o mică localitate din nordul Sudanului. A studiat la Universitatea din Khartum apoi la Universitatea din Londra. A publicat, timp de zece ani, în ziarul britanic de limbă arabă, Al-Mağalla și a colaborat cu UNESCO, fiind numit ulterior reprezentant al acestei organizații în zona Golfului. A lucrat de asemenea la secția în limba arabă a postului BBC și a fost director al ministerului de informații din Doha, Qatar
Tayeb Salih () [Corola-website/Science/313525_a_314854]
-
apoi la Universitatea din Londra. A publicat, timp de zece ani, în ziarul britanic de limbă arabă, Al-Mağalla și a colaborat cu UNESCO, fiind numit ulterior reprezentant al acestei organizații în zona Golfului. A lucrat de asemenea la secția în limba arabă a postului BBC și a fost director al ministerului de informații din Doha, Qatar. Românul "Sezonul migrației spre nord" (1969) este considerat una dintre cele mai importante scrieri ale literaturii arabe, fiind distins de către Academia Literară Arabă de la Damasc
Tayeb Salih () [Corola-website/Science/313525_a_314854]