24,143 matches
-
de luptă americane, incluzând portavioane. Friedman face chiar o paralelă între comportamentul Chinei din timpul crizei rachetelor din Taiwan și comportamentul Germaniei din perioada interbelică (Friedman, 1997, p. 233). Astfel, există semne că puterea tot mai mare a Chinei o încurajează să conteste status quo-ul regional, așa cum sugerează logica neorealistă. În relațiile dintre China și Japonia există evoluții paralele. După "revitalizarea" Tratatului de Securitate americano-japonez din 1996, chinezii au devenit tot mai preocupați că alianța are scopul de a îngrădi China
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Japonia există evoluții paralele. După "revitalizarea" Tratatului de Securitate americano-japonez din 1996, chinezii au devenit tot mai preocupați că alianța are scopul de a îngrădi China. Un aspect special care generează tensiuni pentru China este posibilitatea ca SUA să încurajeze Japonia să instaleze un sistem de apărare contra rachetelor balistice, care ar putea submina capacitatea de descurajare a Chinei (Garret și Glaser, 1997, pp. 384 și 392). Semne mai generale că Japonia continuă să se afirme au cauzat îngrijorări în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
257-259). Între 1992 și 1994, administrația Clinton a legat acordarea MFN de progresele Chinei în privința respectării drepturilor omului (Levine, 1998, p. 106). China consideră că acest fapt reprezintă o competiție comercială incorectă. În plus, China utilizează strategii mercantiliste pentru a încuraja și competiția referitoare la comerț și investiții atât între Europa, Japonia și SUA, cât și între statele europene (Cable și Ferdinand, 1994, p. 255; Moller, 1996; Maull, 1997; Klein, 1998). Un astfel de comportament poate fi înțeles în termeni compatibili
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
intervenție și regimul de non-proliferare, precum și față de includerea în OMC indică tipare de comportament care pot fi asociate cu predicțiile neorealiste. Instituționalismul Potrivit teoriei instituționaliste, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare instrumentală pentru state. În anumite condiții, statele vor fi încurajate să instituționalizeze aspecte ale interrelaționărilor lor, atunci când acest lucru facilitează urmărirea intereselor naționale. Totuși, când instituționalizarea impune costuri nete statelor, cerându-le un grad ridicat de adaptare și ajustare, ele vor respinge opțiunile instituționale. Condițiile în care instituțiile pot dobândi
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu 1993 (Yahuda, 1996a, p. 215). China folosește ARF ca pe o instituție cu caracter pur consultativ (Garrett și Glaser, 1994, p. 21). Cu toate acestea, Foot identifică un număr de realizări specifice ale ARF. Mai întâi, acesta i-a încurajat pe oficialii chinezi să facă declarații publice care repetă angajamentul guvernului față de rezolvarea pașnică a disputelor din regiune, cu excepția celei referitoare la Taiwan. În al doilea rând, în urma discuțiilor din cadrul ARF, China a acceptat că un anumit nivel de transparență
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-și evalua în totalitate consecințele interdependenței cu lumea exterioară este ceea ce stă la baza crizei profunde a identității sale naționale. O posibilă reacție a elitei chineze față de această situație este orientarea către "neoconservatorism". În timp ce o revigorare noeconservatoare ar putea-o încuraja să adopte o versiune mai dură a realpolitik, ea nu trebuie înțeleasă în termeni neorealiști. În schimb, neoconservatorismul poate fi privit ca o reacție față de intensificarea crizei identității naționale chineze de la sfârșitul anilor 1980. Fewsmith notează că, în era post-Tiananmen
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de identitate, acest fapt i-ar putea oferi un cadru mai stabil din care să abordeze alte puteri majore, și ar putea, de asemenea, să promoveze egalitatea de statut în raport cu acestea. În prezent, identificarea de sine realistă a Chinei o încurajează să se comporte într-un mod derutant și incoerent față de puterile occidentale, care urmăresc dezvoltarea relațiilor. În același timp, dezbaterea din Occident, privind implicarea sau îngrădirea Chinei, reflectă incertitudinea legată de intențiile ei strategice (Abramowitz, 1998, p. 40; Funabashi, 1998b
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Wohlforth privind stabilitatea lumii unipolare nu este compatibil cu esența logicii teoriei neorealiste ortodoxe, în ciuda orientării ei structuraliste și materialiste. Neorealismul ortodox asociat cu Waltz afirmă că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului nu va face decât să încurajeze țările inferioare să balanseze împotriva celui mai puternic actor din sistemul internațional. Puterea disproporționată a hegemonului va genera conflicte structurale de interese între el și statele de rangul doi, iar hegemonul va fi tentat și să abuzeze de propria putere
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
termenii capacității unităților de auto-conștientizare critică și de schimbare culturală (Wendt, 1999, p. 375). Un sistem care a atins reflexivitatea cunoaște o transformare majoră a traiectoriei generale a socializării din interior. În aceste condiții, se deschide un spațiu permisiv care încurajează actorii să adopte în mod voluntar transformări ale identității lor. După apariția unei mase critice de state liberale, se produce trecerea de la cultura lockeană la cultura kantiană, ca structură dominantă a interacțiunii din sistem. Această schimbare este asociată cu o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de teoria liberală. Cu toate acestea, sistemul va permite unităților să se implice în schimbări culturale și le va pedepsi prin procese de selecție culturală pe cele care nu fac acest lucru. Așadar, în timp, o serie de forțe sistemice încurajează apariția unui consens normativ în creștere în jurul păcii democratice. Acest fapt consolidează dominația unui nucleu cu tendințe către normele culturale liberale, astfel mărind reflexivitatea din sistem. Sistemul ca întreg intră într-un proces de tip "bulgăre de zăpadă", pe măsură ce schimbarea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de state la prăbușirea Uniunii Sovietice. În termenii acestui criteriu, ambele tendințe prevăd că va exista un grad ridicat al variației culturale și instituționale interne în strategiile urmărite de principalele puteri. În modelul alinierii, acesta reflectă slăbiciunea presiunilor sistemice care încurajează balansarea, în timp ce în modelul liberal se consideră că gradul de variație indică un decalaj de internalizare, în timpul căruia statele sunt expuse la presiuni sistemice care le încurajează să adopte schimbarea culturală. Astfel, examinarea atentă a viabilității pe termen lung a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
urmărite de principalele puteri. În modelul alinierii, acesta reflectă slăbiciunea presiunilor sistemice care încurajează balansarea, în timp ce în modelul liberal se consideră că gradul de variație indică un decalaj de internalizare, în timpul căruia statele sunt expuse la presiuni sistemice care le încurajează să adopte schimbarea culturală. Astfel, examinarea atentă a viabilității pe termen lung a ajustărilor de politică externă ale unor state importante în perioada tranziției de la Războiul Rece ar trebui să ofere un indicator pentru evaluarea predicțiilor modelului liberal. În următoarele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Kosovo, Germania a acceptat un rol major în campania de bombardament din timpul Operațiunii Deliberate Force. Acest lucru a avut loc în ciuda schimbării administrației, de la CDU la coaliția dintre SPD și Partidul Verzilor. Mai mult, în această perioadă SUA au încurajat creșterea implicării armatei germane în activități NATO în afara regiunii. Deși au rămas preocupate de posibilele implicații ale acestei transformări pentru împărțirea responsabilităților între NATO și instituțiile UE, SUA au părut că acceptă principiul conform căruia status quo-ul Războiului Rece legat
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
curs criticilor americane referitoare la comportamentul de tip "blatist". Așadar, reducerea prezenței militare a SUA în Asia de Est ar constitui un mijloc de întărire a relației reciproce în domeniul securității. Aceasta este singura cale prin care Japonia poate fi încurajată să aibă o contribuție militară mai activă decât în prezent. Aceasta ar presupune schimbarea comprehensivă a structurii actuale a relațiilor de securitate americano-japoneze. O structură mai echitabilă a drepturilor și responsabilităților pentru menținerea securității internaționale între cele două puteri reprezintă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca o potențială sursă de dispută între cele două țări. Totuși, potrivit unei evaluări la fel de plauzibile, cele două țări sunt orientate către o relație mai echilibrată și mai matură într-o serie de chestiuni economice și de securitate. Japonia este încurajată să adopte o poziție mai liberală în probleme de diplomație economică, în timp ce SUA se vor confrunta, probabil, cu o Japonie ce adoptă un rol politic mai activ în administrarea relațiilor sale externe cu parteneri cheie. De asemenea, implicarea Chinei pare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a dezbaterii privind natura schimbării în sistemul internațional după Războiul Rece pierde din vedere posibilitatea ca structura asimetrică a regimurilor multilaterale dezvoltate în timpul Războiului Rece să împiedice, de fapt, dezvoltarea generală a cooperării internaționale dintre principalele puteri. Această structură poate încuraja unii aliați din timpul Războiului Rece să adopte un rol pasiv și să favorizeze dependența de SUA. În ceea ce privește foștii adversari din timpul Războiului Rece, implicarea extinsă a SUA din punct de vedere al securității în regiuni strategice importante este privită
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un statut de pol. În al doilea rând, există o tendință generală către creșterea egalității de statut între principalele puteri din instituțiile multilaterale. Acest lucru deosebește tendința generală de cea de aliniere în cadrul unei structuri de putere unipolare. SUA sunt încurajate să-și reducă angajamentele în regiuni strategice cheie, și să renegocieze cadrele multilaterale dintre celelalte puteri importante. Acest fapt duce la modificarea structurii aranjamentelor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri, care afectează diplomația în domeniul economic și al securității
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fapt duce la modificarea structurii aranjamentelor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri, care afectează diplomația în domeniul economic și al securității. Într-adevăr, egalizarea drepturilor și responsabilităților pe arena securității facilitează o schimbare paralelă în domeniul economic, datorită dependențelor încurajate de hegemonia militară a Americii. Astfel, calitatea sau tipul instituționalizării din sistemul internațional este tot mai simetric. Împreună, aceste două tendințe evidențiază faptul că anomaliile pentru neorealism și instituționalism sunt compatibile cu predicțiile teoriei liberale. Mecanismele cauzale din spatele acestui tipar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Cu toate acestea, pare să fie limpede că numai ritmul schimbării a fost afectat de potrivirea dintre orientarea anterioară și tendințele curente. Indiferent cât de bine se potrivesc strategiile existente cu tendințele post-Război Rece, toate puterile importante analizate au fost încurajate să adopte schimbări semnificative ale orientării lor către multilateralism în primul deceniu după Războiul Rece. Complexitatea dinamicii instituționale din sistemul internațional după Războiul Rece susține perspectiva potrivit căreia ordinea emergentă poate fi privită ca un hibrid distinct, ce reflectă un
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
identifică. Dacă actorii devin conștienți că sistemul se află într-un proces de transformare, atunci acest fapt poate contribui activ la tiparul ajustărilor de politică externă care au loc în cadrul lui. Cunoașterea referitoare la existența unui mediu internațional permisiv, care încurajează statele să internalizeze schimbarea culturală, poate, în principiu, să devină informație puternică, introdusă în bucla de retroacțiune pozitivă auto-susținută, întruchipată de sistem. În acest fel, ea poate contribui la crearea unei profeții care se împlinește de la sine, în care așteptările
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a se contura oferă motive întemeiate pentru a crede că sistemul internațional emergent se află în mijlocul unui proces istoric de transformare. În aceste circumstanțe, gândirea critică dobândește o semnificație istorică sporită. Forțele puternice din fundal, care funcționează în interiorul sistemului, vor încuraja transformarea indiferent de ajustările de politică externă ale vreunei mari puteri. Totuși, viteza schimbării va depinde foarte mult de cât de conștienți sunt actorii principali de tendințele emergente, precum și de gradul în care sunt capabili să încorporeze această cunoaștere în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Afganistan, acțiunea preemptivă a SUA în Irak a dus la dispute extrem de contradictorii între principalele puteri, cu privire la administrarea regimului de non-proliferare. Cea mai recentă intervenție în Irak a evidențiat modul în care, prin menținerea unor capacități militare mult superioare, America încurajează apariția unor conflicte grave de interese între SUA și state de rangul doi. În ultima lui lucrare celebră, Robert Kagan se referă la existența unei "diferențe de putere" între SUA și alte țări. El afirmă că dezacordurile dintre SUA și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
hegemon se dovedește a nu fi durabilă, teoria instituționalistă ar putea oferi un scenariu alternativ și mai optimist pentru viitor. Logica argumentelor instituționaliste tinde să indice că riscul de declin și supraextindere hegemonică intrinsec statutului unipolar al SUA le vor încuraja, cel puțin pe termen lung, să depindă în mare măsură de multilateralism. Această perspectivă teoretică se bazează pe metodologia alegerii raționale și pe logica funcțională a cooperării. În chestiunea terorismului internațional, potrivit logicii instituționaliste nu numai că amenințarea reprezentată de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
le descoperă a fi costisitoare sau incomode când se confruntă cu alte situații (Keohane, 2002). Astfel, poate să apară o "umbră a viitorului" în care hegemonul are stimulente pe termen lung pentru a-și controla comportamentul astfel încât poate apoi să încurajeze și să ceară reciprocitate de la alții în viitor. În linii mari, instituționalismul este mai optimist cu privire la posibilitățile unei ordini internaționale stabile, sistemul postbelic de instituții multilaterale fiind cheia menținerii stabilității. Lipsa unei tradiții a multilateralismului și structura slab dezvoltate a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
astfel de mediu, asumpția lui Waltz despre unități (state) este aceea că ele vor căuta să supraviețuiască, modelându-și comportamentele în acest sens. Al doilea eșalon al structurii se referă la specificația funcțiilor unităților. În domeniul intern, relațiile de supraordonare-subordonare încurajează diferențierea între unități, fiecare specializându-se în îndeplinirea anumitor funcții. În domeniul internațional, unitățile (statele) se află în relații de coordonare, astfel încât nu apare o diferențiere funcțională: statele sunt unități asemenea. Waltz argumentează că, în ciuda complexității domeniului (datorată, printre altele
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]