23,518 matches
-
Toate decurg dintr-una singură: Cum poate cineva să fie pictor creștin astăzi? Răspunsurile care circulă (în cazurile, rare, în care întrebarea se pune totuși) sunt divagatorii. Versiunea schizoida e mereu la îndemână: credință e una, arta e alta. În atelier ești pictor, la biserică ești creștin. Nu e musai să le amesteci. Ba e chiar preferabil să le ții la distanță. Există și versiunea „luminată”: creștin în secolul 21 ? Pe cine mai interesează o asemenea defazare? În sfrâșit, există versiunea
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
situată la colțul cartierului vecin. În anii '60-'70 ai secolului trecut, clădirea se afla în gestiunea teatrului de operă și balet (acesta din urmă era amplasat în aceeași clădire cu actualul teatru „Luceafărul” până în anul 1980). Aici erau amenajate ateliere de confecționare a costumelor de teatru. În anii 1980, fațada conacului a fost restaurată conform unui proiect elaborat de arhitectul Viktor Rudenko. În prezent, clădirea aparține teatrului „Luceafărul”, care a dat-o în arendă unui agent economic pe o perioadă
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
clienții Transilien SNCF, mulțumită celor 476 de trenuri zilnice, adică un tren la fiecare 2 min 30s la orele de vârf. Linia este echipată cu numeroase rame Francilien, dar și cu locomotive BB 17000 legate de rame RIB, întreținute în atelierele Technicentre din Paris-Nord, în depourile La Chapelle și Joncherolles. Linia J (Rețeaua Saint-Lazare Nord) deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
de călători pe zi, are 52 de gări prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește locomotive BB 17000 cu rame RIB, locomotive BB 27300 cu rame VB 2N, precum și rame de tip Z 50000, întreținute în atelierele Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia K (Rețeaua Nord Est) deservește nord-estul Île-de-France, legând Paris-Nord de Crépy-en-Valois. Ea transportă aproximativ 10.300 de călători pe zi lucrătoare. Linia este echipată cu locomotive BB 17000 legate la rame RIB, toate întreținute în atelierele Technicentre
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
în atelierele Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia K (Rețeaua Nord Est) deservește nord-estul Île-de-France, legând Paris-Nord de Crépy-en-Valois. Ea transportă aproximativ 10.300 de călători pe zi lucrătoare. Linia este echipată cu locomotive BB 17000 legate la rame RIB, toate întreținute în atelierele Technicentre Paris-Nord, la depoul Joncherolles.Până la începutul lui 2013, pe această linie au circulat și rame Z 6100 din Technicentre La Chapelle, mai cunoscute sub porecla "P'tits Gris," care au fost în funcțiune mai bine de 40 de ani
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
zi lucrătoare, folosind 277 de trenuri. Linia e echipată cu locomotive BB 27300 și BB 7600 legate la rame VB 2N și Z 8800 (doar pe relațiile "Paris-Montparnasse - Plaisir - Grignon", "Paris-Montparnasse - Rambouillet" și "Paris-Montparnasse - Sèvres-Rive-Gauche"). Aceste rame sunt întreținute în atelierele Technicentre Paris-Rive-Gauche, situl Montrouge. Linia P (Rețeaua Est) deservește estul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă Paris-Est de Château-Thierry și La Ferté-Milon via Meaux, dar și de Provins și Coulommiers. Pe aceeași linie circulă o navetă feroviară ce leagă Esbly
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
este de în zilele de lucru. Linia este echipată cu rame B 82500, locomotive BB 17000 și BB 67400 ce trag rame RIB 70, rame de tram-tren U 25500, dar și tipurile Z 20500 și Francilien (Z 50000), întreținute în atelierele Technicentre Paris-Est situate la Noisy-le-Sec în Seine-Saint-Denis. Linia R (Rețeaua Paris-Lyon) deservește sud-estul regiunii, având mai multe ramificații ce leagă Paris-Gare de Lyon de Montereau (Seine-et-Marne) și Montargis (Loiret). Ultima parte a acestei ramuri se situează în regiunea Centre-Val de
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
de Montereau (Seine-et-Marne) și Montargis (Loiret). Ultima parte a acestei ramuri se situează în regiunea Centre-Val de Loire, fiind deci în afara administrării STIF. Transportă aproximativ de călători pe zi, folosind rame Z 5300, Z 5600 și Z 20500 întreținute în atelierele Technicentre Paris-Sud-Est, situate la Villeneuve-Saint-Georges, în departamentul Val-de-Marne. Linia U (Tangențiala) este o linie ce deservește vestul regiunii cu plecare din La Défense până la gara La Verrière, fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
U (Tangențiala) este o linie ce deservește vestul regiunii cu plecare din La Défense până la gara La Verrière, fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători. Linia este echipată cu rame Z 8800 întretinute la atelierele din Trappes. Linia T4 este o linie de tram-tren, pusă în serviciu pe 20 noiembrie 2006 între localitățile Aulnay-sous-Bois și Bondy din deparamentul Seine-Saint-Denis. Ea a fost construită prin transformarea și dublarea liniei Coquetiers deschisă în 1875, pe care o
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
(n. 11 martie 1806, Vercelli, Piemont - d. 5 martie 1867, Dijon) a fost un pictor romantic, litograf și ilustrator francez. S-a înscris în 1821 la Școala de Arte Frumoase, lucrând în atelierul lui Guillaume Guillon Lethière și primind o solidă pregătire clasică. A devenit tovarăș cu Eugène Devéria și un prieten apropiat al lui Victor Hugo, fiind invitat în diferite cercuri romantice pariziene, care a avut un efect decisiv asupra carierei sale
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
primei jumătăți a secolului XX. Totul, în această clădire, a fost făcut cu dragoste și migala, cu gust și "savoir-faire": peronul cu aspect monumental, treptele de marmură protejate de o copertina despre care se crede că ar fi opera aceluiași atelier de feronerie care a executat marea copertina în formă de scoică de la peronul Palatului Cantacuzino - „Nababul” de pe Calea Victoriei (actualul Muzeu Enescu); fațadele ritmate de pilaștri colosali, grupul statuar alcătuit din doi "putti" - doi amorași din ghips care susțin un scut
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
lui Qiro i-au permis acestuia să creeze o serie de ființe, unele înrolate în armata lui Nelesquin, altele trimise să-l captureze pe nepotul său Keles și altele ajunse în slujba lui Nirati. Pe harta creată de Qiro în atelierul său de lucru din Moriande, continentul apare trasat cu sânge. Virukii l-au conceput pe zeul Nessagafel. Credința în el i-a sporit acestuia puterile, astfel încât a ajuns cu adevărat un zeu omnipotent, capabil să modifice realitatea. El a creat
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Genesis la un concert de reuniune cu originalul solist Peter Gabriel la Milton Keynes Bowl, Anglia. Simon Brenner a plecat după cântecul din 1983 My Foolish Friend în care apare Mark Hollis,Lee Harris și Paul Webb muncind la un atelier tehnologic apoi da să se întâlnească cu așa zisul prieten al său prost etc care îi spune să nu încerce să trăiască viața lui care din păcate moare Mark Hollis fiind trist la sfârșitul acestui videoclip, când a fost produs
Talk Talk () [Corola-website/Science/331609_a_332938]
-
pe lună un gardian întocmea liste cu cumpărături, mâncarea era la un nivel acceptabil iar personalul închisorii, în frunte cu directorul Spirea Dumitrescu, facea tot ce era cu putință pentru protejarea deținuților. După schimbarea destinației închisorii, aici se construiește un atelier de țesătorie, în vederea creării unui cadru de reeducare prin muncă, cât despre îndoctrinare, directorul și directorul adjunct organizau ședințe de reeducare la care se țineau prelegeri despre diferite capitole din operele lui Marx și Engels. În timp însă, situația va
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
aderenți la reeducare. Aceștia înființează un "Comitet de conducere a reeducări", și inițiază contactul cu administrație închisorii pentru a obține sprijinul acesteia și represalii împotriva opozanților. Până în martie 1950, aceștia vor ajunge să controleze toate punctele cheie din închisoare, de la ateliere și birouri până la magazie, bucătărie, respectiv primirea și distribuirea pachetelor. Închisorii i se repartizează și un educator politic, rol deținut pe rând de Iancu Burada, respectiv Dumitru Antonescu. Aderența la reeducare era opțională, dar venea cu o serie de avantaje
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
închisoarea Gherla număra în jur de 1500 de deținuți. Aici erau încarcerați categoriile sociale "muncitori" și "țărani", iar din ordinul DGP au fost înființate două secții principale, una mecano-metalurgică și una de tâmplărie mecanică și manuală, fiecare având mai multe ateliere unde munceau prizonierii. După succesul inițial înregistrat la Pitești, regimul a început să răspândească reeducarea și în alte centre de detenție, iar din motive ideologice - muncitorii și țăranii fiind clasele sociale privilegiate de ideologia comunistă - Gherla a fost printre primele
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
cu privire la această inițiativă, acesta constituind motivul înlocuiri sale. În timp, cu ajutorul reeducaților de la Pitești și a grupului informatorilor local, Biroul Inspecții a reușit să constituie puternica rețea informativă necesară începutului demascărilor, care controla toate pozițiile cheie ale închisorii, de la conducerea atelierelor până la echipa sanitară. La sfârșitul lunii septembrie 1950, Sucigan s-a întors de la București cu ordinul începerii demascărilor. Dispozitivul de reeducare fusese testat deja în camera de izolare 96, victimele fiind Ion Bolocan și Virgil Finghiș. Procedura era identică cu
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
ocazia să viziteze compania De Beers, care le arată diamante brute și . Urmează etapele Johannesburg și Pietersburg. Decolând de la Pietersburg constată că avionul lui Davidescu - Jienescu pierde din nou benzină, așa că se întorc. Repararea rezervorului se poate face doar la atelierele Imperial Airways din Johannesburg, așa că Davidescu va trebui să facă un drum de noapte cu trenul. Au din nou noroc cu Caspareuthus, care-l ia pe Davidescu cu el, pe scaunul copilotului, deoarece alt loc n-are. Caspareuthus se abate
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
o copilărie fericită, în special datorită bunicilor din partea mamei, Lucia și Vasile Hagi (Netă și Neto pentru copii), care îi asigură un microclimat de bucurie și protecție . Între 1972 și 1976 urmează Liceul Nicolae Tonitza. Dinu pictează tot timpul în atelierul tatălui, în special naturi moarte, ieșind din când în când și la peisaj. Studiază după maeștri, face cópii în creion și ulei după El Greco, Vermeer, Degas, Velasquez, Tizian, Giotto, Fra Angelico, ..., sculptură antică egipteană și greacă..., pictură etrusca..., și după
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
Hammad își exprimă adesea atașamentul pentru cultura palestiniană, criticând totodată multe aspecte dintr-o perspectivă feministă a unui personaj care trăiește între două culturi. Hammad și-a citit poeziile în diferite țări, în librării, galerii, muzee și universități. A organizat ateliere de scriere cu tineri și cu profesori, în diverse școli și centre comunitare. De-a lungul timpului, aceasta și-a adus aportul în campanii pentru eliberarea prizonierilor politici (ex. Campania pentru eliberarea lui Mumia Abu Jamal, acuzat de uciderea unui
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
la o nuntă. Povestea este centrată mai ales în jurul lui Said al cărui tată a fost executat cînd acesta avea doar 10 ani . În cadrul scenariului apare și un personaj feminin- o tînără din Maroc-Suha- pe care Said o cunoaște la atelierul auto la care lucra și de care se îndrăgostește. Această își va expune argumentele împotriva violenței subliniind faptul că familiile martirilor vor suferi iar astfel de atacuri vor genera o și mai mare dorință de răzbunare și opresiune a palestinienilor
Paradisul Acum () [Corola-website/Science/331865_a_333194]
-
adăpostește instalații tehnice utilizate la tescuirea strugurilor. Nu puteau lipsi și obiecte necesare unor meșteșuguri conexe viticulturii, cum ar fi dogăritul sau olăritul (ceramică smălțuită și nesmălțuită, neagră sau roșie). Vizitatorii pot vedea și reconstituirea unui butnării și a unui atelier de olar dar și obiecte de ceramică neagră de la Poiana Deleni - Iași ce a păstrat multă vreme tradiția preistorică a ceramicii negre din Latene-ul dacic. Acest muzeu, unic ca tematică în Moldova, organizează constant diverse activități și manifestări.
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
la comandă sau pentru a-și satisface orgoliul propriu. Caricaturile apar tot mai rar în presa vremii, ele având aceeași tematică și personaje. Cele mai multe dintre ele au fost făcute prin cafenelele bucureștene, deoarece Nicolae Petrescu nu a avut niciodată un atelier propriu în care să creeze. El a fost o persoană săracă, dar "plină de demnitate" și a dus o viață singuratică. A fost însă „"cel mai elegant purtător de monoclu din București și nimeni nu l-a văzut vreodată decât
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
un bun gust desăvârșit. El organiza adesea la moșia sa de la Vlaici-Olt, tabere de creație unde invita artiști lirici, pictori, sculptori și actori. La București situația era similară, ba mai mult, sculptorilor și pictorilor le-a pus la dispoziție un atelier cu cele necesare activității artistice și le achiziționa lucrările. Pe de altă parte, Alexandru Bogdan-Pitești avea și o fire contradictorie, când era sublim, când era ridicol. Găină nu putea să se bazeze prea mult pe el, când relația de prietenie
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat foarte sigur. A trebuit să se plaseze radarul și în munți dar echipamentul
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]