23,978 matches
-
(n. 11 iunie 1936, Șișești, Maramureș, d. 12 aprilie 2011, Baia Sprie) a fost un cleric greco-catolic, episcop al Episcopiei de Maramureș din 1994 până în 2011. s-a născut la data de 11 iunie 1936 în comuna Șișești, pe atunci în județul Maramureș (interbelic), fiind copilul cel mai mic al unei
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
1994 în orașul Baia Mare, prin punerea mâinilor de către Mitropolitul Lucian Mureșan, asistat de către PS Virgil Bercea, Episcop-auxiliar de Făgăraș și Alba Iulia și Alexandru Mesian, Episcop-coadjutor al Lugojului. A decedat la data de 12 aprilie 2011 la reședința familiei de la Baia Sprie în urma unui stop cardio-respirator.
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
două direcții:2000 de osteni intra dinspre răsărit în țară conduși de căpitanul Sibrik iar dinspre sud veneau turcii în frunte cu Aron Tiranul și beglerbegul Greciei, Veli-aga. Domnitorul a lăsat osteni hatmanului Oraș să îi întâmpine pe unguri la Baia.Apoi s-a deplasat în sud pentru ai intampina pe turci.Apelase și la cazaci.Dar Sibrik a găsit o altă cale de a intra în Moldova și pe 11-12 octombrie se află în cetatea de scaun.Petru s-a
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
trebuiesc programate îndeplinirea unor nevoi cum ar fi igiena personală, mâncatul și dormitul. Dacă acestea nu vor îndeplinite personajul va suferi consecințele. De exemplu, dacă nu mănâncă, ei vor muri de foame. În cazul în care aceștia nu merg la baie, se vor murdări. Dacă nu se distrează, intervine depresia, și refuză să facă anumite lucruri. Atunci când simșii au motivația scăzută sunt mai multe șanse ca aceștia să devină agresivi cu alți simși. Nevoile financiare sunt simulate de necesitatea de a
The Sims () [Corola-website/Science/305305_a_306634]
-
București) a fost un om politic și activist anticomunist român; a fost membru al Partidului Național Țărănesc, începând cu anul 1936 până la desființarea partidului de autoritățile comuniste, în 1947. Condamnat la 15 ani de închisoare, a fost încarcerat la Aiud, Baia Sprie, Nistru și Râmnicu Sărat, iar după ispășirea pedepsei a fost deportat în Bărăgan. Revenit în București, a activat la întrunirile clandestine ale țărăniștilor. După anul 1989 a fost în conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, fiind ales ca deputat
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
partid Valentin Gabrielescu. În secția specială de la Zarca Aiudului a stat legat în lanțuri în permanență între septembrie 1953 și martie 1955 și s-a îmbolnăvit de apendicită. Afecțiunea i-a fost tratată după transferul la mina de plumb din Baia Sprie, printr-un procedeu rudimentar, cu o anestezie insuficientă. De la Baia Sprie, unde fusese de fapt închis într-un lagăr secret de muncă, a mai fost dus să muncească la o altă mină de plumb, la Nistru. Revenit la secția
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
legat în lanțuri în permanență între septembrie 1953 și martie 1955 și s-a îmbolnăvit de apendicită. Afecțiunea i-a fost tratată după transferul la mina de plumb din Baia Sprie, printr-un procedeu rudimentar, cu o anestezie insuficientă. De la Baia Sprie, unde fusese de fapt închis într-un lagăr secret de muncă, a mai fost dus să muncească la o altă mină de plumb, la Nistru. Revenit la secția specială de la Zarca Aiud, a participat la o grevă de 23
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
(n. 1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848. În dimineața zilei de [[10 septembrie]] [[1872]], Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din [[Baia de Criș, Hunedoara|Baia de Criș]]. A fost îngropat cu funeralii naționale la [[13 septembrie]] în [[Panteonul Moților]] de la [[Țebea, Hunedoara|Țebea]], jud. Hunedoara, lângă "[[Gorunul lui Horea]]". La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848. În dimineața zilei de [[10 septembrie]] [[1872]], Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din [[Baia de Criș, Hunedoara|Baia de Criș]]. A fost îngropat cu funeralii naționale la [[13 septembrie]] în [[Panteonul Moților]] de la [[Țebea, Hunedoara|Țebea]], jud. Hunedoara, lângă "[[Gorunul lui Horea]]". La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din [[Brad
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
de persoane, după alte surse 10.000, au participat la înmormântare. Moții au sosit călări din Vidra de Sus încă din data de 11 septembrie, pentru a-l priveghia. Ceremonialul funebru a început la ora 14, în 13 septembrie, în Baia de Criș, apoi convoiul, care se întindea pe mai mult de 2 kilometri, a pornit spre Țebea. Pe tot parcursul s-a cântat "Marșul lui Iancu" și "Deșteaptă-te, române!". Când primii oameni intrau în Țebea, ultimii din coloană abia
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
apoi convoiul, care se întindea pe mai mult de 2 kilometri, a pornit spre Țebea. Pe tot parcursul s-a cântat "Marșul lui Iancu" și "Deșteaptă-te, române!". Când primii oameni intrau în Țebea, ultimii din coloană abia porneau din Baia de Criș. În fruntea convoiului mergea un tânăr cu un drapel în culorile românești roșu-galben-albastru, drapate în negru. În momentul în care sicriul a fost coborât în groapă, s-au tras salve de pușcă, în semn de onoruri militare. Crucea
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
armatei române. Era fiul lui (1824-1872) și al soției acestuia, Dumitrana născută Hurezeanu (1835-1909). Pârâienii, familia mamei politicianului interbelic, făceau parte din vechea boierime a Olteniei, putând fi urmăriți documentar până în sec. al-XV-lea și se trăgeau din vechii boieri din Baia de Fier și Alun. Speranța era fiica pitarului Zamfir Pârâianu, prefect de Gorj, și a Sevastiței, născută Frumușanu (1819-1911). Așadar și bunica maternă a omului politic aparținea unei cunoscute familii boiereștii gorjene. Ea i-a călăuzit pașii copilăriei viitorului om
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
legionare și arme. La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, dându-i-se numele de "Bartolomeu". În același an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, slujind în această calitate la Mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș. În toamna anului 1944 s-a înscris ca student la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj, după ce Ardealul de Nord a revenit sub administrație românească. În calitate de președinte al studenților din "Centrul Studențesc "Petru Maior
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
continue activitatea până în anul 1940. Printre piesele cele mai importante în care a jucat se numără: "Vârcolacul", "Micul Weber" de Arnold si Bach, "Otto Elefantul" de Arnold și Bach, "Arde nevastă-mea" de A. Vercourt și Jean Bever, "Prostul din baie" de Ernest Fiese și Karl Fellman, "Corabia lui Noe", "Așternutul de mătase" de A. Birabeau și G. Dolley, "Părintele cățeilor" de Glinger și Taussig, "Împăratul" de Luigi Bonelli etc. Din această perioadă își trage și porecla, transformată mai târziu în
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
orașului Buzău din noiembrie 1933 până în decembrie 1937. Din 1951 a fost consilier juridic la Sfatul Popular Regional București. În calitate de primar al Buzăului a realizat câteva lucrări edilitare de excepție: principala piață agroalimentară din Buzău, denumită astăzi "Piața Centrală Av. ", baia comunală, demararea primului proiect de canalizare în centrul orașului. De asemenea, în timpul mandatului său s-au efectuat pavări de străzi în cartierele Poștă și Mihai Viteazul inclusiv alimentarea acestora cu apă și regenerarea pădurii parc Crâng. Este autor al lucrării
Stan Săraru () [Corola-website/Science/313072_a_314401]
-
a fost o biserică romano-catolică construită la Baia în anul 1410 din porunca domnitorului Alexandru cel Bun. Ea a fost ruinată încă din secolul al XVIII-lea, ca urmare a decăderii localității și a părăsirii sale de credincioșii catolici. După cel de-al doilea război mondial, fosta catedrală
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
1410 din porunca domnitorului Alexandru cel Bun. Ea a fost ruinată încă din secolul al XVIII-lea, ca urmare a decăderii localității și a părăsirii sale de credincioșii catolici. După cel de-al doilea război mondial, fosta catedrală catolică din Baia a fost vandalizată de localnici, din ea nemairămânând în prezent decât niște ruine. Ruinele bisericii "Sf. Fecioară" din Baia au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Localitatea Baia, situată la
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
a decăderii localității și a părăsirii sale de credincioșii catolici. După cel de-al doilea război mondial, fosta catedrală catolică din Baia a fost vandalizată de localnici, din ea nemairămânând în prezent decât niște ruine. Ruinele bisericii "Sf. Fecioară" din Baia au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul Fălticeni și străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
catolică din Baia a fost vandalizată de localnici, din ea nemairămânând în prezent decât niște ruine. Ruinele bisericii "Sf. Fecioară" din Baia au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul Fălticeni și străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din Moldova medievală. Documente străvechi menționează pe la 1300 Baia și Câmpulung-Muscel (din Țara Românească) ca așezări orășenești (civitas). În documentele
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul Fălticeni și străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din Moldova medievală. Documente străvechi menționează pe la 1300 Baia și Câmpulung-Muscel (din Țara Românească) ca așezări orășenești (civitas). În documentele scrise în limba latină, așezarea apare cu denumirea de Civitas Moldaviensis. Inițial Baia s-a numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărțile latine fiind
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din Moldova medievală. Documente străvechi menționează pe la 1300 Baia și Câmpulung-Muscel (din Țara Românească) ca așezări orășenești (civitas). În documentele scrise în limba latină, așezarea apare cu denumirea de Civitas Moldaviensis. Inițial Baia s-a numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărțile latine fiind denumită "Civitas Moldaviae, Moldavia" sau "Civitas Moldaviensis"; pe cele germane - Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici - Baia
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Baia s-a numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărțile latine fiind denumită "Civitas Moldaviae, Moldavia" sau "Civitas Moldaviensis"; pe cele germane - Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici - Baia însemnând mină, baie de minereu (după exploatările miniere care se presupun că ar fi fost în apropiere). Unele izvoare germane menționează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând și într-un document halician in 1335, iar într-unul din
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărțile latine fiind denumită "Civitas Moldaviae, Moldavia" sau "Civitas Moldaviensis"; pe cele germane - Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici - Baia însemnând mină, baie de minereu (după exploatările miniere care se presupun că ar fi fost în apropiere). Unele izvoare germane menționează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând și într-un document halician in 1335, iar într-unul din 1339 era apreciat
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
izvoare germane menționează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând și într-un document halician in 1335, iar într-unul din 1339 era apreciat drept „cel mai mare oraș“ de la răsărit de Carpați. Un document străin din 1339 menționează Baia ca fiind ""cel mai mare oraș de la est de Carpați"". Localitatea era un târg important, locuit de negustori și meșteșugari de origini etnice diferite (români, sași, unguri, armeni). Dezvoltarea timpurie a localității s-a datorat situării ei pe o străveche
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]