24,491 matches
-
a valorifica una sau alta dintre caracteristicile limbii, modalitatea de filozofare se poate diversifica destul de mult pînă la a nu mai rămîne legată de specificul unei limbi și de relația exclusivă cu ea. Din aceste motive, dacă legătura dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu trebuie respinsă, ea nu trebuie nici absolutizată în sensul unei totale imposibilități a trecerii dintr-un spațiu lingvistic în altul cu același mod de filozofare. De altfel, universaliile lingvistice, ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
similaritatea pseudoprefixelor din Verstand "intelect" și Vernunft "rațiune" sau poate construi compuși pe baza lui Sein "existență", precum Dasein, Fürsichsein, Ansichsein etc. Filozoful latin poate folosi relația radicală dintre esse și essentia, în vreme ce gînditorul român are la dispoziție grupări precum fire, ființă, ființare, fiind, înființare etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi din sugestiile limbii sale pentru crearea discursului propriu și pentru a insinua prin aceste sugestii anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
caracteristică filozofiei, tratarea poetică a problematicii existențiale sau propunerea unei viziuni conduce în mod inevitabil spre spațiul filozofiei. Din acest motiv, se poate ajunge la precizarea că, dacă, în principiu, nu este obligatoriu ca poezia să trateze chestiuni filozofice, prin firea ei, în măsura în care se ridică la un anumit nivel, ajunge la ele. Astfel se explică faptul că, chiar în cazul creației populare, poezia antrenează, uneori destul de evident, elemente ale filozofiei etnice, care definește modul de a gîndi și de a interpreta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
franceză, care își arogă statutul unei demnități universale, se impune altora ca model, ca arhetip ce trebuie luat ca atare, însă cultura germană nu se recomandă neapărat ca un model, ci propagă apelul de a se dezvolta fiecare potrivit propriei firi. Prin asemenea trăsături, influența franceză este preponderent modelatoare, iar cea germană este preponderent catalitică, fiindcă avantajează efortul formativ al elementului influențat. Aflați în situația de a fi debitori Apusului, arată Blaga, românii au resimțit influențele de natură catalitică aproape întotdeauna
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
căci, în lucrările sale, el folosește curent termenii consacrați, fie că aceștia sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în cazul în care aceste corespondențe ar fi nimerite, căci folosirea aceluiași element lexical cu prea multe desemnări și semnificații prejudiciază inteligibilitatea și, ca atare, prejudiciază funcțiile de bază ale limbii: nominația și comunicarea. În alte situații, precum semnificațiile cuvîntului fire, intens discutate de Noica, se poate observa că, de cele mai multe ori, ele sînt rezultatul unor calchieri, iar nu al evoluției interne a limbii, încît să poată fi valorificate ca ținînd de specificul românesc. De aceea, știința limbii nu poate lua
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
urmărirea unui proces de conștiință: tatăl moare, fiul îi regândește existența, presupunând o crimă și identificând ipotetic asasinul, rând pe rând, în douăsprezece personaje, toate cu o vină potențială. Chiar dacă este sugerată ipoteza sinuciderii, misterul întreține atmosfera de anchetă existențială. Firea slabă a eroului, complexul patern care îl face să complice până și psihologiile lineare, lipsa unor coordonate care să ridice nivelul epicii la ideea majoră conținută doar virtual de fapte sunt elemente care, în ciuda reușitei de atmosferă a cărții, dizolvă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
cumpănește dreptatea , tot astfel, în marele om, care este statul, clasele sociale inferioare trebuie să asculte de conducători. Statul ideal este acela unde domnește dreptatea, iar dreptatea este cultul competenței, adică fiecare să se ocupe de ceea ce este orânduit prin firea sa înnăscută și să nu vizeze că ar putea face orice. Aristotel (384-322 î.e.n.)a pus bazele filosofiei politice ca disciplină autonomă. Ideile sale își mai găsesc relevanță și astăzi, mulți termeni impuși de acesta mai sunt utilizați și în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
poate doar examina natura motivelor implicate, dar nu poate determina voința însăși, care este inaccesibilă, inscrutabilă și impenetrabilă. Tabloul corect este deci următorul: omul voiește și este ceea ce este prin voința sa; ulterior, prin cunoaștere se familiarizează cu propria sa fire. A. Schopenhauer afirmă: Fr. Nietzsche critică fatalismul, ”viața este voință de putere, eu sunt liber, el trebuie să se supună”. Există doar libertate, o libertate absolută. Noțiunile de cauză și efect sunt simple ficțiuni convenționale necesare descrierii uzuale și înțelegerii
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
singurătății. Un om singur iese de sub tiparul ființei pe care o reprezintă, se dezumanizează. Legile, paradoxal, chiar și cele care asigură libertatea individuală, nu fac decât să constrângă oamenii, să-i supună unor acțiuni ce nu le stau mereu în fire. Libertatea cea mai aproape de cea totală este în gândire, în suflet, în sentimente. Rousseau propune un Contract social, o formă de asociere, prin care se realizează un pact social care asigură protecție persoanei și a proprietății, satisfăcând condiția ca libertatea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
autoritatea lui a contribuit la sinuciderea în prima tinerețe a doi dintre frații lui Ludwig. Ceea ce a făcut ca el și fratele său Paul să fie tratați apoi cu mai multă blândețe și înțelegere.6 Informații de primă mână despre firea și înclinațiile lui Ludwig Wittgenstein sunt cuprinse în amintirile despre familie pe care le-a scris, spre sfârșitul vieții, sora lui cea mai vârstnică, Hermine. Ea îl înfățișează drept un copil sensibil, interiorizat, interesat mai mult de instalații tehnice decât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
locuit în încăperi mai mult decât modeste și primea masa de prânz de la cea mai săracă familie din sat. Pachetele venite de la familie le expedia înapoi nedesfăcute. Singura persoană cu care obișnuia să stea de vorbă era preotul satului, o fire independentă, nonconformistă. Relațiile cu ceilalți adulți, inclusiv cu colegii săi, le limita la strictul necesar, ceea ce nu l-a făcut din capul locului simpatic acestora. Îndatoririlor de învățător Wittgenstein li s-a consacrat de la început cu deosebită sârguință și, totodată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putea-o contesta cei care resping cu cea mai mare intransigență existența unui Wittgenstein I și a unui Wittgenstein II, privește „stilul gândirii“. EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 209 Dincolo de o originalitate incontestabilă, Tractatus-ul rămâne legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al Société de géographie comparée și la Socieété française de numismatique et d’archéologie. În 1877, acest om care nu a cunoscut niciodată odihna e țintuit de o paralizie, ca urmare a unei congestii cerebrale. Mai supraviețuiește încă patru ani. Fire intuitivă, cu înclinație spre teoretizări, B. dezvoltă în publicistica lui impetuoasă o seamă de idei despre poezie. Speculațiile sale, cu alură romantică - primul program romantic în literatura română - sunt înrâurite de ideologia lui Saint-Simon, vădind lecturi și din Charles Fourier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
și bacterii șoareci viermi,teoria cotagiosului viu și teoria fermentatie publicată de Pasteur. Se prezintă acestă teorie cu germenii care sunt în aer și imediat se prezintă și soluția. Nu se explică omului de rînd care vede în aer unele fire de praf ce sunt acele fire de praf. Omul respectiv fiind foarte stresat de această nedreptate este mai receptiv la soluție si face orice pentru a sprijini această soluție. Un alt aspect al controlului minții este prezentarea iconului unui program
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
iar dacă aveam tocuri deveneam binișor mai înaltă ca el. Și intuisem că avea o problemă cu asta, ceea ce îmi explica mie, filosofului și psihanalistului de week-end, înclinația lui pentru folosirea diminutivelor. Era straniu să auzi un bărbat în toată firea că vorbește de somnic, mâncărică, pupici... La Andrei, limba română se antrena să-și câștige dreptul la firescul și farmecul diminutivelor din limba italiană... Altfel, ele făceau parte din felul său de a fi, nu erau deloc forțate și aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
spațiul căreia D. își exersează spiritul de discernământ. E un discurs bine strunit, cu accente de fermitate și cu un judicios mod de a cântări și a pune în pagină argumentele, probând o vocație de cercetător. Structură cerebrală, cu o fire în care orgoliul și discreția coexistă, în incursiunile de istorie literară D. cultivă incidental frazarea cu ștaif literar, grațiozitățile metaforei, mizând în schimb pe exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
se adaugă și o veritabilă vocație pentru nefericire, confirmată de eșecul familial și de stigmatizarea fizică. Dacă personajul lui Preda mai mult problematiza detașat decât suferea, protagonistul de aici nu are aptitudini de cazuist al culpabilității morale, ci este o fire poetică ce își sondează trecutul prin insistente incursiuni anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
Barbu (c. 1753 - 1813, București), memorialist. Descendent din familia Buzeștilor, Ș. e fiul Dumitranei și al postelnicului Constantin Știrbei. Vornic înainte de 1790, el mai primise rangurile de serdar, vel paharnic și clucer. Nu prea interesat de viața de la curte, boierul, fire retrasă, își petrecea timpul citind gazete grecești, franțuzești și italienești. În vara anului 1796, având sănătatea șubredă, Ș. pleacă în străinătate, pentru cură. După o călătorie prin Timișoara, Pesta - unde merge la „comèdie”, adică la teatru -, Viena și Praga, ajunge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
diplomației, I, pp. 286-292. 263 J. Streisand, op. cit., p. 94. 264 Acestui rege nu i se pot contesta nici talentul militar, nici iscusința diplomatică. Prin iscusite raționamente "filosofice", acest "filosof de la Sans-Souci" (palatul-reședință de la Potsdam) reușea să-și ascundă adevărata fire de despot. Istoria diplomației, I, p. 287. 265 W. Oppenheim, op. cit., p. 36. 266 Istoria diplomației, I, p. 282. 267 W. Oppenheim, op. cit., pp. 6-7. 268 Mary Fulbrook, op. cit., pp. 104-105. W. Oppenheim, op. cit., pp. 59-60. Kalevi J. Holsti, op. cit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
arborescențe, bibliografia abundă, notele devin indispensabile, însoțind secțiunile cărții și întărind impresia de lectură „în ecou”. Volumul informației nu se epuizează în corpul propriu-zis al analizei, ci debordează într-un text secundar, nu o dată la fel de dens ca și cel principal. Fire precumpănitor analitică, M. tentează epuizarea resurselor obiectului luat în discuție, comentariile de text fiind din acest punct de vedere exemplare. SCRIERI: Opera lui Ion Vinea, București, 1972; Structuri literare, Timișoara, 1981; Anamorfoză și poetică, Timișoara, 1988; Modalități lirice interbelice, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
cinstea domniei însă și rînduială țării cu nimic n-au stricat. II. Domnia să nu se schimbe, ci ori de cîte ori se întîmplă și are loc plecarea din această lume a domnului nostru către Dumnezeu, precum este datoria întregii firi omenești, urmașul să fie din țară, cum a fost de la început rînduială și obiceiul țării, și să nu se pună domn strein și dintr-un alt neam de oameni". Articolul IV prevedea: "Noi, împreună cu toți cîți locuiesc în acea țară
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ultimul cînt, al XXXIII-lea, la rugămintea Sfîntului Bernard, Sfînta Fecioară Maria obține de la Dumnezeu, pentru Dante, harul de a putea privi ultima mîntuire - putința de a ridica ochii spre lumina supremă. Contemplă misterul Sfintei Treimi și misterul celor două firi ale lui Iisus. După, cu o ultimă fulgurare mintea-i rămîne învinsă și se încheie marea viziune ce-a închegat Divina Comedie: "Ca geometrul care-i străduit/ la măsurat un cerc, și nu-i în stare/ să afle-n gînd
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
consumația nu stă în nici un raport cu producția, căci se consumă o pînză și cîteva culori și se produce un tablou, se consumă un foarfece și se taie planul unei îmbrăcăminți a cărei valoare stă tocmai în croială, se consumă fire de tort și se fac dantele. Valoarea muncii industriale e deci augmentabilă în infint. Munca agricolă e grea și fără spor mare, munca industrială ușoară și cu un spor, virtualiter cel puțin, nemărginit. Pentru produsul muncii agricole se vor găsi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este o schimbare de formă. Cu planta produsă se hrănește animalul și astfel aceleași elemente anorganice se prefac, prin schimbare de formă, în lapte, în lînă, în carne. A toarce este o schimbare de formă. Lîna brută se-ntinde-n fire, apoi se țese și așa mai departe. Vin acum schimbările de loc. Drumuri de fier, canaluri, poduri, trăsuri, hamali, sacagii, birjari nu înaintează decît schimbări de loc. Schimbările de loc sînt improductive și, cu cît mai puține se fac, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]