27,087 matches
-
un mijloc de apropiere între oameni și între suflete, de mediere între diferite generații și moduri diverse de instruire. Este poate, interesant de remarcat faptul că, în amintirile sale legate de anii de școală din Kiev, doar călugării trăitori în liniștea mănăstirii au nume. Profesorii din Academie sunt niște prezențe mai mult bănuite, deși preoți și ei, anonimi, formând un amalgam uman nedeslușit. Singurul care se desprinde deslușit este „mai marele peste școli”, Silvestr Kuleabț, ajuns ulterior episcop de Sankt Petersburg
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
caracteriza toate componentele imaginii: mănăstirea este „mare”, clopotnița mănăstirii este și ea „mare”, mulțimea de monahi aflați la slujbă în interiorul bisericii este tot „mare”, biserica este „asemenea cerului”, peșterile au o „de trei ori binecuvântată” liniștire și pace, cuvintele „mare”, „liniște” cu varianta „liniștire” și „pace” apar într-un tipar repetitiv, în fiecare frază a acestui tablou descriptiv, fără a provoca totuși monotonia expresiei sau a sărăci paleta de culori a imaginii. Scopul repetiției este doar amplificator, creator de aură, în jurul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
plan a măreției și splendorii Lavrei Peșterilor din Kiev. Liniștirea și pacea invocate la Kiev par a desemna Divinitatea ca protagonistă absolută a tabloului kievean, pășind prima în întâmpinarea omului și operând schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este vorba nu de liniște, ci de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Liniștirea și pacea invocate la Kiev par a desemna Divinitatea ca protagonistă absolută a tabloului kievean, pășind prima în întâmpinarea omului și operând schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este vorba nu de liniște, ci de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu pentru om, în timp ce în micul schit Kitaev, tăcerea este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe ostrov, care probabil, nu întâmplător se numește Isihie, este beneficiarul unei liniștiri desăvârșite în fața ispitelor lumii, a unei isihii care îl izolează de tumult, întocmai cum ostrovul din mijlocul râului îl izolează de restul lumii. În această împărăție a liniștii, cărțile sunt centrul vieții, căci, aflăm din text, monahul Isihie, se îndeletnicește de ani de zile cu copierea cărților Sfinților Părinți. Este un refugiu de liniște pe care tânărul pelerin și-l dorește din tot sufletul. Este însă de trei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cum ostrovul din mijlocul râului îl izolează de restul lumii. În această împărăție a liniștii, cărțile sunt centrul vieții, căci, aflăm din text, monahul Isihie, se îndeletnicește de ani de zile cu copierea cărților Sfinților Părinți. Este un refugiu de liniște pe care tânărul pelerin și-l dorește din tot sufletul. Este însă de trei ori respins de sihastru, în dorința sa de a-i rămâne alături. Tărâmul liniștii îl respinge. Așadar, inițierea nu s-a încheiat. Drumul continuă, din nou
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ani de zile cu copierea cărților Sfinților Părinți. Este un refugiu de liniște pe care tânărul pelerin și-l dorește din tot sufletul. Este însă de trei ori respins de sihastru, în dorința sa de a-i rămâne alături. Tărâmul liniștii îl respinge. Așadar, inițierea nu s-a încheiat. Drumul continuă, din nou pe apă, până la mănăstirea Medvedovski, unde personajul Petru devine rasofor, cu numele de Platon. Poate nu întâmplător, mănăstirea se află tot pe un ostrov, pe un tărâm aflat
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mai-sus amintitul ieroschimonah Ioan, care era și duhovnicul mănăstirii, este evocat un anume preot „de mare laudă” Pavel, care după o perioadă mai lungă de slujire într-o mănăstire creștin-ortodoxă din China, se întorsese în patrie și se retrăsese în liniștea Peșterilor acestei lavre. Lui i se adaugă apoi, „mai-marele pictorilor de icoane ”, Theoctist, și îngrijitorul livezii de lângă peșterile îndepărtate, părintele Ilarie, precum și alți trei schimonahi, care își impun de bunăvoie niște canoane, greu de imaginat în mijlocul acelei păci adânci, evocate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
adică aproape jumătate de viață, i-a petrecut pe pământ românesc. Astfel că, prima perioadă petrecută în Muntenia, are valoare de acomodare și descoperire a unui topos care va deveni în timp, opțiune definitivă în sufletul pelerinului și reper de liniște și stabilitate. Pentru acest motiv s-a considerat că discuția despre paginile dedicate spațiului românesc trebuie să aibă un loc aparte în analiza noastră. În plus, aceste pagini oferă un excelent material de studiu imagologic, dat fiind că lumea monahală
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
locului se așează pe iarba verde și, având în jurul său pe ceilalți călugări, începe să le povestească despre oameni cunoscuți, cărți citite sau lucruri aflate de la alți Părinți mai în vârstă. Imaginea este idilică, se desfășoară într-un tablou respirând liniște și ocrotire, mai mult există și o variantă a ei nocturnă. Aceste discuții, aflăm din text, „mult folositoare de suflet”, au loc și noaptea uneori, la lumina lunii, până la vremea slujbei de la miezul nopții. Sunt pauze descriptive, puternic nominalizate, care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
calea înduhovnicirii, in alte lăcașuri decât Neamțul, cum ar fi Dragomirna, Secu, sau pur și simplu aflați la seceriș la metocul Necșani. Povățuirea către măicuțe își găsește și ea locul în scrisoarea către maica Nazaria, coborâtă din pustnicia aducătoare de liniște din Ceahlău spre a deveni egumenă și purtătoare de grijă a obștii de maici de la Văratec, sau în cea destinată Mariei Petrovna Protasieva, egumena mănăstirii de maici de la Arzamas, Rusia. Între corespondenții Sfântului Paisie, găsim și înalte fețe bisericești sau
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Unchiul Ceahno Ștefan care era ceferist, a fost transferat cu serviciul la Târgu Mureș. Am fost favorizați de soartă, întrucât la Târgu Mureș am fost bine găzduiți și tratați bine și astfel am reușit ca fiecare să ne gospodărim în liniște, treptat ne-am găsit locuri de muncă și un trai mulțumitor. Și încă o aducere aminte: În vara anului 1945, când armata română a revenit din războiul purtat în apus, orașul Târgu Mureș a întâmpinat un regiment cu toate onorurile
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
România), că, în sfîrșit, toate statele europene privesc cu neîncredere spre Rusia Sovietică, se vede clar că tratatele din 1919-1920 prevestesc mari furtuni viitoare. Cu siguranță, deceniul care începe va aduce curînd Europei echilibru aparent pe fondul unei stări de liniște politică și de prosperitate. Dar germenii conflictului pe care îi conține pacea de la Versailles vor deveni virulenți cîțiva ani mai tîrziu, odată cu "marea criză". Capitolul 2 ECHILIBRUL PRECAR AL ANILOR '20 ■ La ora bilanțului, Europa descoperă cu groază consecințele primului
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de consum și condamnă "alienarea" individului provocată de productivism și birocrație. După o perioadă de incertitudine, în care alternează cu rapiditate crizele (Suez, Berlin, Cuba) și intervalele de destindere începînd din 1963, lumea se instalează într-o relativă epocă de liniște de care profită în primul rînd continentul european și care va dura aproximativ zece ani. Această îmbunătățire evidentă a relațiilor internaționale coincide cu apogeul unei epoci de dezvoltare economică ce a început imediat după război și care mai tîrziu va
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ne arată că astăzi, proporțional cu populația hexagonului, acesta este de două ori mai mic decît după război și de trei ori mai redus decît în societatea foarte stratificată și represivă din 1820. Comparată pur și simplu cu perioada de liniște din anii 1960, această reapariție a violenței și criminalității care însoțește criza, afectează mai intens spiritele, decît alte forme de insecuritate: accidentele rutiere de exemplu care fac în medie, în Franța, 10.000 de victime pe an, dintre care o
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în urma tulburărilor religioase din provincia Guyenne, apoi intervine în domolirea gravelor neînțelegeri dintre catolici și protestanți. În 1565 se căsătorește cu frumoasa Françoise de Chassaigne și se retrage din viața publică la castelul său din Périgord. Aici își asigură "libertatea, liniștea și răgazurile", dedicându-se studiului și scrisului, aici traduce "Theologia naturalis sive liber creaturarum", cartea vestitului teolog spaniol Sebondus, aici va reflecta îndelung la condiția umană și va elabora faimoasele sale Eseuri. Citește cu multă luare aminte pe Seneca, Plutarh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe Tasso, Gomara, Tacit, Platon ș.a. Supus multor insistențe, în pofida voinței sale, acceptă pentru o scurtă perioadă funcția de primar al orașului Bordeaux. Pleacă în multe călătorii la Roma, Florența, Veneția, Verona, în Elveția, Germania, Austria. Înțeleptul Montaigne meditează în liniște și tihnă, este un excelent mediator, dă sfaturi celor care i le cer, primește vizite ale unor oameni importanți între care de mai multe ori pe Navarre, devenit regele Henric al IV-lea, este primit la rându-i de regina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni". Aici era încântat de perspectiva rafturilor doldora de cărți, aici avea sa facă exerciții de paleoslavă, de gramatică latină, copieri de documente slavo-latino-bizantine. Într-o deplină liniște a spiritului, detașându-se total de lumea exterioară cu toate banalitățile și nimicniciile ei, aici poetul și-a înzecit puterea de muncă intelectuală. Ne întoarcem în timp, însă, pentru a urmări drumul fascinant al lecturilor lui Eminescu, al exercițiilor voluptuoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un popas din zborul lui magnific pentru a asculta orologiul din turn. A înțeles și el că până nu cad schelele ceasul horei va rămâne mut. Timpul fizic al orașului se odihnește, doar cel astronomic fixează celui geologic viața între liniște și revoltă. Cercul mare, cât de mare ar fi el, prinde în chingi solide existența perimetrului urban, chemând prin cântecul straniilor sirene oamenii din cercuri mici. Căci timp în cerc și cerc de timp viața le măsoară. Și din fabulosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
gândește (de multe ori, pentru alții!)" (Ilie Dan). Evident că aceste opinii critice au darul de a produce o anumită satisfacție, am avut însă grijă, printr-o auto-măsură, să le plasez la locul cuvenit, adică între și între... Pentru potolirea liniștii mele interioare. CARE-I LUNA NOASTRĂ? Cine își mai amintește de istoria revistei "Viața românească", de tonalitățile lirice sub pana lui Mihail Sevastos? Nu se poate uita episodul în care se povestește cum, ieșind târziu de la redacție, Garabet Ibrăileanu, magistrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Personajele Cetății sunt cele ale poveștii Iașului cultural care-și joacă rolul ca-ntr-un frumos film derulat pe marele ecran al Moldovei. Se desprind parcă siluete vii dar tăcute, diafane ca o mireasmă care-și caută trupul înveșmântat în liniștea cosmică. Și filmul (poate fi și teatrul de pe scenă) e panorama unor istorii, locuri, legende sau portrete suspendate pe imensul perete imaginar care reverberează ecouri, transpuse până la urmă în amintiri și memorii ale universului nostru ieșean. Și cât de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o ființă intrând nepermis în spațiul ei de rezonanță sufletească. Scuza ar fi că acest "popas" îl face sub razele soarelui ce dau o lumină strecurată vibratoriu precum în poienile textuale ale codrului marelui poet. Cititorul se reculege într-o liniște profundă ca apoi să penetreze geometria discursului, o face cu bucuria smerită a unei stări de transcendență. Își construiește mai multe variante mentale pentru ca măcar una dintre ele să corespundă actului de cunoaștere esențial și înțelegerii sensibilității mesajului. Lectura poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
albă de nea s-ar fi înfățișat, în tăcerea sunetelor estompate, o ciudată arătare, dar era masca peste chipul ființei palatului cu oglinzi, de o geometrie fină a firii. Și cerul învolburat de iarnă cenușie se coboară peste tot, peste liniștea imensă a muntelui. Încă păstrez imaginea bisericii noi, cu sfinții și îngerii pictați pe bolta înaltă, care se uită la noi cu ochii mari, mirându-se de prezența celor de jos. De unde au venit și unde se duc oamenii aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mâine. Apar și fluturii multicolori, greierii și-au pregătit elitrele de cântec, albinele s-au refugiat în casa șlefuită cu aur, pasărea magică a absorbit demult picăturile animate din palmă și a dispărut. Doar bufnița este gata să prevestească întunericul liniștii de dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a trăi experiența fundamentală a deosebirii între profan și sacru. Se spune că seninătatea și plăcerea sufletească pot fi provocate de un ceva, de acel ceva care reprezintă o stare, un spirit, o dimensiune ce face parte din mister. Când liniștea se așterne, omul interior percepe prezența acelui ceva, strecurat dincolo de palpabil. Palpabilul poate fi și o colecție de artă, dar nu atât colecția în sine cât starea creată de aceasta este importantă, pentru că taina, misterul, vibrațiile pe care le descoperim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]