23,238 matches
-
ne erau larg deschise, toată ziua stăteam împreună, trăiam doar pentru teatru. Am discutat despre spectacole, repertoriu, program, discutam chiar și despre problemele noastre familiale. Nu am avut secrete unul față de altul. Am jucat mult, iar orașul ne iubea...”" Sub îndrumarea lui Harag György s-au format aici artiști care urmau să devină elementele de bază ale artei teatrale maghiare din Ardeal: Ács Alajos, Csíky András, Vándor András, Török István, Elekes Emma, Soós Angéla, Nyíredi Piroska, Nagy Iza. În 1955 pleacă
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
din Bucovina. Pe ancadramentul pridvorului se descifrează, fragmentar, o inscripție în lemn care amintește de numele meșterilor: "„Să se știe că această sfântă și dumnezeiască biserică, am făcut eu Erei Petru cu fratele meu Ioniță.”" Aceștia au realizat lucrarea sub îndrumarea unui călugăr numit Daniil de la Voroneț, în acea perioadă Broșteni făcând parte din Braniștea Voronețului. De asemenea, călugărul Daniil a dăruit locul pentru biserică și pentru livada și cimitirul din imediata vecinătate. Biserica a fost lucrată în întregime manual, din
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
categoria științe biomedicale. Între anii 1969 și 1977, a urmat studii de chimie la Stuttgart, Londra, München și Freiburg. În perioada 1977 - 1981, a lucrat ca si cercetător la Institutul de Chimie Fizică al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. Aici, sub îndrumarea Prof. Herbert Zimmermann, a studiat în cadrul tezei sale de doctorat cu subiectul: Măsurători RMN ale schimburilor cinetice intramoleculare. În această perioadă a asistat la un expozeu inaugural al directorului sau de teza Hans-Heinrich Limbach despre lucrările viitorului laureat al premiului
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
fratele Feliks era pianist iar sora, Stanisława Szymanowska-Korvin, soprana. La vârsta de 7 ani, Karol a început școlirea acasă, punând accentul pe muzica. Activitatea fizică i-a fost limitată datorită unui mic handicap la picior . Mai întâi a studiat sub îndrumarea tatălui său, urmând ca în anul 1892 să înceapă studiile cu Gustaw Neuhaus, profesor de muzică din orașul său. Gustaw Neuhaus a descoperit chemarea către compoziție a micului Szymanowski. În orașul Kirovohrad, Szymanowski s-a familiarizat cu opere muzicale aparținând
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
târziu a studiat cu Jan Hornziel, violonist la Marele Teatru din Varșovia și Stanisław Serwaczyńskiego, solist și șef de orchestra la Opera din Budapesta. În anul 1843, la vârsta de 8 ani, a plecat la Paris, unde a studiat sub îndrumarea lui Lambert-Joseph Massart la Conservatorul din Paris. A absolvit conservatorul în anul 1846, la 11 ani, cu premiul I și medalie de aur. După terminarea studiilor, l-a avut în continuare pe Massart ca profesor, încă 2 ani. La scurt
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
construite opt clădiri de cazarmă plasate transversal palatului. În anul 1735, clădirea intră în proprietatea contelui Alexander Sulkowski, sub ordinile căruia sunt construite fabrica de cărămidă, fabrica de cuptoare și berăria. Între anii 1737 și 1739, palatul este reconstruit sub îndrumarea proiectanților Jan Zygmunt Deybel și Joachim Daniel Jauch. În 1765 sau 1766, Stanislaw August Poniatowski devine noul proprietar și pune aici bazele Corpului de Cadeți al Școlii de Cavaleri, renovând interiorul după planul lui Dominic Merlini. În 1794, ca urmare
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
își are sediul și Liceul din Varșovia. Urmează o extindere paralelă a două pavilioane spre Krakowskie Przedmieście între anii 1818 și 1822, în cadrul proiectului lui Michał Kado. În anul 1824, palatul urmează să fie reconstruit complet în stil clasicist sub îndrumarea lui Hilar Szpilowski și a lui Waclaw Ritschel. În jurul anului 1820, sunt ridicate următoarele două pavilioane ca aripi ale aceleiași clădiri a palatului, urmând ca între anii 1840 și 1841 să se construiască urmatoarele pavilioane în cadrul proiectului lui Antoni Sulimowski
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
lui" Ibn Khaldun interesul tuturor școlilor istorice, recomandându-l ca un maestru al psihologiei popoarelor. Prima sa carte, "Lubăbu l-Muhassal," este un comentariu la teologia islamică a lui Fakr-al-Din al-Razi și a fost scrisă la vârsta de 19 ani, sub îndrumarea profesorului său din Tunis. O altă lucrare bazată pe sufism, "Sifă'u l-Să'il "a fost concepută la Fez, în Maroc, în jurul anului 1373. De asemenea, a scris și o lucrare despre logică, Ka"llaqa li-l-Sultăn, "pe când se afla
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
cursurile liceale la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani obținând bacalaureatul în 1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, obținând licența în 1962 și doctoratul în 1974 cu teza "Liderii în dinamica grupurilor" elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu. În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în 1969 ca asistent al Universității ieșene, devenind
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
Iași dar continuă să participe la activitățile inițiate la Ungureni. În 1940 obține doctoratul în pedagogie, iar în 1944 obține titlul de Doctor în Litere și Filosofie cu teza " Condițiile și perspectivele unei pedagogii a satului românesc", teză realizată sub îndrumarea lui Ion Petrovici. Perioada de după război a fost dificilă: activitatea Universității Populare din Ungureni a fost interzisă iar posturile didactice în care a fost numit erau la diferite școli de cartier din Iași. S-a pensionat la 1 ianuarie 1959
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
în film, dar s-a simțit vinovat când Sam Irvin l-a acuzat că ar fi neserios. El a donat banii obținuți unei asociații de caritate. Filmările au avut loc în vara anului 2001 și au durat aproximativ o lună. Îndrumarea regizorală a actorilor a fost destul de redusă, deoarece aceștia își jucau de ani de zile rolurile la televiziune. Actorii grupului Vacanța Mare s-au simțit foarte bine la filmări, perioada petrecută pe platou fiind considerată „o continuă veselie”. Imaginea filmată
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
Viorica Doina Reta Ionică (n. 20 iunie 1955, Piatra Neamț) este o fostă handbalistă română care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. a început să joace handbal la Școala Sportivă de Elevi Piatra Neamț, sub îndrumarea fostului mare antrenor Ovidiu Țoc. a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal
Viorica Ionică () [Corola-website/Science/328203_a_329532]
-
în Sighișoara - d. 14 decembrie 1996) a fost o handbalistă română ce a jucat pentru echipa națională a României pe postul de coordonator. Doina Petruța Băicoianu-Cojocaru și-a început cariera ca junioară la Școala Sportivă de Elevi Orașul Victoria, sub îndrumarea antrenorului Nicolae Marian. Ea a făcut parte din echipa României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967. Deoarece la acest turneu nu au participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
îndeosebi pe regiuni istorice. În Transilvania realizarea unei reforme agrare „radicale” în vederea împroprietăririi și asigurării existenței țăranilor, se regăsește în Rezoluția de la Alba Iulia. Aici, Consiliul Dirigent a fost însărcinat de guvernul central să realizeze reforma agrară. Decretul-lege elaborat sub îndrumarea lui Victor Bontescu, șeful resortului agriculturii, era unul radical, se cerea exproprierea în întregime a tuturor proprietăților străinilor (cei care vor opta pentru o altă cetățenie), celor care erau domiciliați în străinătate, iar conform articolului al doilea ulterior se vor
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
din copilărie, deoarece atât tatăl său, cât și bunicul, au fost pictori meșteșugari. Și-a început studiile superioare în domeniul picturii în anul 1892 la București, unde a frecventat, timp de aproape 3 ani, cursurile "Școlii de Belle Arte", sub îndrumarea directă a pictorului George Demetrescu Mirea. A urmat și cursurile "Școlii de arhitectură" unde l-a avut mentor pe arhitectul George Sterian. A continuat studiile la Viena, München și Paris unde, beneficiind de o bursă, a studiat la "Academia Julian
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
a pictorului George Demetrescu Mirea. A urmat și cursurile "Școlii de arhitectură" unde l-a avut mentor pe arhitectul George Sterian. A continuat studiile la Viena, München și Paris unde, beneficiind de o bursă, a studiat la "Academia Julian", sub îndrumarea lui Jean-Paul Laurens. A practicat diverse genuri, astfel că opera sa a suferit multiple influențe, de la simbolismul romantic al scenelor orientale la maniera postimpresionistă de interpretare a temelor istorice și portretelor. A expus la Tinerimea artistică și Salonul Oficial. În
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
național. La începutul anilor '80, antrenorul Popescu preia din nou o echipă din Divizia B. Este vorba de Chimistul Râmnicu Vâlcea, echipă pe care, la sfârșitul sezonului 1981/82, o promovează în Divizia A. Doar un an mai târziu, sub îndrumarea lui Popescu, echipa vâlceană devine vicecampioană a României. În sezonul 1983/84, Chimistul termină campionatul pe locul 3, dar câștigă Cupa României, fiind singurul astfel de trofeu din palmaresul lui Constantin Popescu. Peste doar două luni, Chimistul Râmnicu Vâlcea învinge
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Menin, Philolaos din Crotona sau Menale. Ion Frunzetti a publicat în anul 1942 eseuri dedicate operei lui Lucian Blaga și, în același an, a început să-și facă teza de doctorat nefinalizată niciodată intitulată "Tipologia ornamenticii populare românești", sub directa îndrumare a lui I. D. Ștefănescu și George Oprescu. Părți din această teză au apărut începând din anul 1940 în revista "Viața Românească". În perioada 1944 - 1946 îndeplinește funcția de asistent al Catedrei de Estetică a Facultății de Litere din București
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
fost descoperit faptul că el a fost descurajat din cauza datoriilor sale și din cauza scăderii venitului, "Michelin" a fost acuzat ca având o parte a vinei. Din 2007 restaurantul La Côte d'Or a redevenit un restaurant de 3 stele sub îndrumarea bucătarului Patrick Bertron. Subiectul filmului Ratatouille are ca rădăcini povestea de viață al lui Bernard Loiseau, restauranrul La Côte d'Or fiind unul dintre restaurantele pe care le-a vizitat regizorul filmului.
Bernard Loiseau () [Corola-website/Science/327534_a_328863]
-
(12 octombrie 1937 - 28 februarie 2007) a fost un pianist român. Născut pe 12 octombrie 1937 în Galați, a început studiul pianului în orașul natal, la vârsta de cinci ani, sub îndrumarea Elizei Cernovodeanu. Cel care a observat talentul său manifestat timpuriu a fost actorul Gheorghe Timică. Aflat în trecere prin Galați, acesta l-a apreciat și l-a sfătuit să se dedice carierei muzicale. În anul 1944 s-a stabilit împreună cu
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
a stabilit împreună cu familia în București, unde - în paralel cu studiile de cultură generală urmate la Școala Primară Moria A. E. Gaster și liceele Matei Basarab și Spiru Haret - a continuat în particular studiul pianului, armoniei și teoriei muzicii sub îndrumarea Mariei Cernovodeanu (1900-1968, pianistă și pedagog-teoretician). În anul 1949, la vârsta de 12 ani, apreciat și încurajat de personalități ale lumii muzicale precum Mihail Jora, Florica Musicescu, Constanța Erbiceanu, Muza Ciomac, Hilda Jerea, Silvia Șerbescu, Cella Delavrancea, Maria Fotino (cărora
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
în vara anului 1969, în cadrul Festivalului Muzical Internațional de la Taormina (Italia). Albert Guttman a beneficiat în 1970-1971 și 1971-1972 de o altă bursă oferită de guvernul italian, la un curs de perfecționare în cadrul Academiei Santa Cecilia din Roma, tot sub îndrumarea lui Guido Agosti. Pianistul a obținut la finalul cursului calificativul maxim - „10 Magna cum laude“. În aprilie 1972, Albert Guttman a fost numit asistent oficial pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia. Colaborarea sa a fost solicitată pentru cursurile
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
și "Noiembrie, ultimul bal" (1988). S-a născut la 19 septembrie 1926, în orașul București . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1952, obținând diploma de arhitect cu lucrarea „Studioul de televiziune”, o noutate la acea vremea, realizată sub îndrumarea academicianului Duiliu Marcu. Profesorul său a rămas surprins atunci când a auzit că fostul său student va lucra la realizarea decorurilor pentru filme și i-a spus următoarele: "„Dragul meu, arhitectul construiește pentru eternitate. Vezi marile civilizații: Egipt, Grecia, Roma, Goticul
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
fazele: de la potcovar la fierar calificat și miner. Între cele două schimburi la muncă, ieșea din subteranul minei pentru a merge la "Școala populară de arte" din Petroșani. În anul 1969, timp de o lună și jumătate, a lucrat sub îndrumarea profesorului artist sculptor Mihai Onofrei. Acesta afirma: "(..) În atelierul meu, de la prima lucrare m-a impresionat. Abilitatea în a mânui pământul modelând formele, expresia ce i-a dat, au arătat că este un artist înnăscut, fără școală.(..)" În vara anului
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
Neștiind să picteze, Faustina s-a apropiat de alte surori din mănăstirea din Plock pentru ajutor, dar nu a primit asistență. Trei ani mai tarziu, după ce a fost trimisă la Vilnius, prima reproducere artistică a imaginii a fost realizată sub îndrumarea ei. În același mesaj din 22 februarie 1931 despre milostivirea divină, Faustina a mai scris în jurnalul sau (Caietul I, 49) că Iisus dorește ca această imagine” să fie binecuvântata solemn în primă duminică de dupa Paste, sărbătoare ce trebuie să
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]