23,159 matches
-
pe munca sa, în timp ce Jane își exprimă sentimentele sale de dragoste pentru el. Îi promite tatălui că este dispusă să stea cu Stephen, chair dacă starea sa de sănătate se înrăutățește. Se căsătoresc și au un copil. Stephen își susține doctoratul, iar teoria legată de formarea Universului cu ajutorul găurilor negre este considerată genială. În timp ce sărbătorea cu Jane și prietenii săi, Stephen își dă seama că nu mai paote merge și începe să folosească un scaun cu rotile. După al doilea copil
Teoria întregului (film) () [Corola-website/Science/333789_a_335118]
-
o fiică, Stephen dezvoltă o teorie despre vizibilitatea găuirlor negre, devenind un fizician recunoscut la nivel mondial. Fiind nevoită să aibă grijă de copii și de un Stephen tot mai fragil, Jane nu reușește să lucreze la teza ei de doctorat și devine frustrată; Stephen înțelege că ea are nevoie de ajutor. Jane se alătură corului bisericii, unde îl întâlnește pe văduvul Jonathan (Charlie Cox). Ea și Jonathan devin prieteni apropiați, ea angajându-l ca profesor de pian pentru fiu. Jonathan
Teoria întregului (film) () [Corola-website/Science/333789_a_335118]
-
la care se înmatriculase înainte de anul 2000. Conform aceleiași investigații, în 2009-2011, fiind deja director la Moldcell, la vârsta de 33 de ani, Gaburici și-a făcut masteratul la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM). Ulterior a făcut studii de doctorat la Universitatea Academiei de Științe a Moldovei (UASM), în bază de contract. Acesta a fost înmatriculat la UASM în 2011, la studii cu frecvență redusă, urmând a studia 4 ani, iar 2015 reprezintă ultimul său an de studii. Într-un
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
instituție, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1985, când s-a pensionat. În paralel, Radó a lucrat ca cercetător principal la Institutul de calcul al filialei Academiei Române la Cluj-Napoca. În anul 1958 el a terminat lucrarea sa de doctorat în domeniul ecuațiilor funcționale și a relațiilor nomografice . După o perioadă de liberalizare limitată a regimului comunist în anii 1960-1970, i s-a permis lui Rado să fie membru în consiliile redacționale ale revistei științifice Journal of Geometry, care apărea
Ferenc Radó () [Corola-website/Science/333817_a_335146]
-
conservator al "Musée de l’aéronautique de Meudon" (Hauts-de-Seine) , a evoluat, încă de la o vârstă fragedă într-un mediu care i-a marcat întreaga viață. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din Paris unde a obținut, în 1955, doctoratul în fizică. Începând din 1946, a lucrat ca astronom la secția de astrofizică a Observatorul din Meudon unde i-a succedat Maestrului său Bernard Lyot, după decesul prematur al acestuia din urmă. A condus îndeosebi Laboratorul de Fizică a Sistemului
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
(Enschede, 20 noiembrie 1936 - 21 august 1998) a fost primul genetician comportamental olandez. El a primit lui obținut sau M.Sc de la și a lui doctoratul de la în 1965, unde a rămas pentru tot restul carierei sale că "wetenschappelijk hoofdmedewerker". El a fost un membru fondator al și a servit pe colegiul de redacție al revistei "Behavior Genetics" de la crearea să în 1971 până în 1992. Van
Hans van Abeelen () [Corola-website/Science/333907_a_335236]
-
Carl (29 octombrie 1866, Berlin - 3 ianuarie 1946) a fost un astronom german. și-a făcut teza de doctorat sub conducerea lui Julius Bauschinger. A lucrat la observatorul berlinez al asociației astronomice Urania, "Urania Sternwarte Berlin". A descoperit doi asteroizi. La 8 octombrie 1896, a descoperit un asteroid pe care l-a denumit „Berolina”, numele orașului natal, Berlin, în
Gustav Witt () [Corola-website/Science/333041_a_334370]
-
1890, Johann Georg și fratele său mai mic Maximilian au studiat împreună la Freiburg im Breisgau. După trecerea la Universitatea din Leipzig, Johann Georg a urmat în principal cursuri de istorie și istoria artei. În 1909, prințul a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Leipzig. La 5 aprilie 1894, la Stuttgart, regatul de Württemberg, Johann Georg s-a căsătorit prima dată cu Ducesa Maria Isabella de Württemberg, al treilea copil și a doua fiică a Ducelui Filip de Württemberg și
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
fost membru al frăției Zeta Psi și al clubului Cap & Gown. A avut întâlniri amoroase cu Brooke Shields în timp ce se afla la Princeton. Cain a absolvit Princeton în 1988 luând o diplomă de masterat în istoria filmului, teza sa de doctorat denumindu-se "The History and Development of the Functions of the Academy of Motion Picture Arts and Sciences."
Dean Cain () [Corola-website/Science/333156_a_334485]
-
de lumea elenistică a acelor vremuri. Deissmann a fost profesor de teologie la Universitatea din Heidelberg (1897-1908), iar apoi la Universitatea Humboldt din Berlin (1908-1935). A fost de două ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace și a primit opt doctorate onorifice din 6 țări diferite. În 1904 a fondat, împreună cu Albrecht Dieterich, cercul "Eranos" din Heidelberg. Printre membrii săi se numărau Ernst Troeltsch, Max Weber, Eberhard Gothein, Georg Jellinek, Karl Rathgen și Wilhelm Windelband. La Berlin, preocuparea academică a lui
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
Academiei Române, condus în aceea perioadă de acad. Remus Răduleț. Aici Pimsner a promovat la gradul de șef de laborator, funcție pe care a deținut-o până în anul 1968. În această perioadă și-a elaborat în cadrul Institutului Politehnic București teza de doctorat cu titlul "Contribuții asupra unei metode de mărire a forței de tracțiune a motorului turboreactor", pe care a susținut-o în anul 1963. În 1963 i se decernează Premiul de Stat pe 1962 pentru lucrările de cercetare elaborate la Institutul
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
Politehnic în calitate de conferențiar (1965-1971) și apoi de profesor (1971-1976). La Facultatea de Mecanică a predat cursuri de termodinamică tehnică (termotehnică). În 1971 a obținut titlul științific de doctor-docent în științe tehnice, iar în 1972 dreptul de a conduce lucrări de doctorat. În 1972 a participat la înființarea în cadrul politehnicii bucureștene a Facultății de Aeronave, al cărei decan a fost în perioada 1972-1981. În calitate de profesor la această facultate, între 1976-1988 a predat cursurile de Teoria motoarelor de aviație, Teoria motoarelor cu reacție
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
fost în perioada 1972-1981. În calitate de profesor la această facultate, între 1976-1988 a predat cursurile de Teoria motoarelor de aviație, Teoria motoarelor cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele de aviație. În calitate de conducător de doctorat (1972-1987) a condus pregătirea prin doctorat a unor personalități din aeronautică și învățământul aviatic (prof. Ștefan Ispas, prof. Virgil Stanciu etc.). În 1988, după decesul soției sale, Pimsner a plecat din România pentru a se reuni cu restul familiei, care
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
la această facultate, între 1976-1988 a predat cursurile de Teoria motoarelor de aviație, Teoria motoarelor cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele de aviație. În calitate de conducător de doctorat (1972-1987) a condus pregătirea prin doctorat a unor personalități din aeronautică și învățământul aviatic (prof. Ștefan Ispas, prof. Virgil Stanciu etc.). În 1988, după decesul soției sale, Pimsner a plecat din România pentru a se reuni cu restul familiei, care se afla de mai mult timp
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
domeniul geografiei regionale din America Latină, ocupându-se de geomorfologia climatică și, în special, de geografia urbană morfogenetică . Wilhelmy a studiat geografia, geologia și etnologia la universitățile din Gießen, Bonn, Viena (1930) și Leipzig. În 1932 și-a terminat studiile de doctorat, sub supravegherea lui Heinrich Schmitthenner, analizând geomorfologia vestului Bulgariei și elaborând teza "Die Oberflächenformen des Iskergebietes: Eine Morphogenese Westbulgariens". A urmat de asemenea studii de doctor habilitat la Kiel, ca asistent al lui Oskar Schmieder (din 1932), specializându-se pe
Herbert Wilhelmy () [Corola-website/Science/333232_a_334561]
-
de colegiu și scriitor american care a devenit unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai inversării polilor cu rezultate catastrofale. Hapgood a obținut în 1929 o diplomă de master în istorie medievală și modernă la Universitatea Harvard. Teza să de doctorat despre Revoluția Franceză a fost întreruptă de la Marea Criza Economică. El a predat timp de un an în Vermont și a condus un centru comunitar din Provincetown, activând, de asemenea, ca secretar executiv al Comisiei pentru Meserii înființate de Franklin
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
15 iunie 1917, Potsdam) a fost un geodez german cu importante lucrări despre teoria erorilor. Este considerat fondatorul teoriilor matematice și fizice ale geodeziei moderne. A studiat la Universitatea Tehnică din Dresda între anii 1859 și 1863 și a luat doctoratul în 1867 la Leipzig. În 1870 a intrat la Universitatea Tehnică din Aachen, mai întâi ca instructor și apoi, între anii 1872-1886, ca profesor de geometrie practică și geodezie. În 1886 el i-a succedat lui Johann Jacob Baeyer ca
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
pe actualul amplasament din dealul Copoului, a Grădinii Botanice din Iași. Leocov a preluat, neremunerat, funcția de director în anul 1973: ""Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
a născut într-o familie de țărani, a urmat Școala Normală din Bacău, apoi la Facultatea de Matematică a Universității din București (1935). În 1939 este licențiat în matematică. În anul următor, pleacă la Roma, ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
la geometria algebrică din Institutul de Matematică al Academiei. A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi și a stabilit o condiție necesară și suficientă ca aceasta să aibă o soluție derivabilă până la ordinul al doilea. În teza sa de doctorat, din domeniul geometriei algebrice, se ocupă de o relație între sistemele canonice ale lui Severi, dă o demonstrație teoremei lui Alexander și generalizează o formulă a lui Hermann Schubert. A stabilit că varietățile canonice ale unei varietăți algebrice lipsite de
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
care a analiza un cifru teleprinter german. În perioada cât a lucrat la Bletchley Park, a fost coleg cu Alan Turing, Max Newman și Jack Good. Între 1945 și 1952 a studiat la Colegiul Balliol din cadrul Universității Oxford; a obținut doctoratul în genetica mamiferelor în 1953. În 1960, el a dezvoltat "Machine Educable Noughts And Crosses Engine" (MENACE), unul dintre primele programe capabile să învețe să joace perfect jocul X și O. Deoarece computerele nu erau disponibile în acel moment, Michie
Donald Michie () [Corola-website/Science/333339_a_334668]
-
a atacat și subiecte colaterale, și-a impus punctul de vedere față de mondenități și politicieni. A polemizat, ori a vorbit cu tandrețe, despre cărți, spectacole, actori apropiați punctului sau de vedere. Portretizează exact, da verdicte juste, ironizează fin. A condus doctorate și a creat doctori în artele spectacolului. Mă întîlnesc și acum cu el în comisii de examen și admir, în continuare, știința analizei subtile și profunde pe care o face referatelor și tezelor doctorale." Eugen Munteanu, lingvist și traducător, în
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
Dan D. Lazea (n. 1974) este un cercetător român în domeniul științelor politice și al filosofiei, lector universitar în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București. Deține un doctorat în Științe Politice/ Relații internaționale și Studii europene din partea Universității din Bordeaux și un doctorat în Filosofie din partea Universității din Torino, în cotutela cu Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A beneficiat de burse și granturi de cercetare, precum bursă „Foreign Policy
Dan Lazea () [Corola-website/Science/333382_a_334711]
-
1974) este un cercetător român în domeniul științelor politice și al filosofiei, lector universitar în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București. Deține un doctorat în Științe Politice/ Relații internaționale și Studii europene din partea Universității din Bordeaux și un doctorat în Filosofie din partea Universității din Torino, în cotutela cu Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A beneficiat de burse și granturi de cercetare, precum bursă „Foreign Policy” a Colegiului Nouă Europa (NEC), bursa doctorala a Agenției Universitare a Francofoniei, bursa de excelență
Dan Lazea () [Corola-website/Science/333382_a_334711]
-
i-a acordat "Medalia Prezidențială pentru Libertate", cea mai înaltă distincție pe care o poate primi un civil. În 2010, a fost ales membru al Institutului de Stiințe și Medicină al Academiei Naționale. Carson a primit 38 de onoruri de doctorat și o mulțime de premii civice. Carson a scris șase bestsellere, cărți publicate de , o editură creștină de rang mondial: "Gifted Hands","Think Big", "The Big Picture", "Take the Risk", "America the Beautiful" și "One Nation". Prima carte este una
Ben Carson () [Corola-website/Science/333397_a_334726]