25,627 matches
-
iar aceiași vântură-rele, care, cu meșteșugul lor bine ticluit, lucrează cu precizie pentru ca frica lungă să fie fără de fisură șimai mare ca tine, ca să ajungi să-i aparții, nemaifiind omul care are într-însul o frică, ci cel pe care frica îl are. Faptul că la folosirea pluralului frici limba nu începe să freamăte e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ticluit, lucrează cu precizie pentru ca frica lungă să fie fără de fisură șimai mare ca tine, ca să ajungi să-i aparții, nemaifiind omul care are într-însul o frică, ci cel pe care frica îl are. Faptul că la folosirea pluralului frici limba nu începe să freamăte e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care are într-însul o frică, ci cel pe care frica îl are. Faptul că la folosirea pluralului frici limba nu începe să freamăte e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și de la alții din România lui Ceaușescu. Mi-au fost băgate în oase după ce-au fost „clocite“ cu grijă (adică plănuite pe hârtie, formulate ca însărcinări de serviciu și transformate în realități de către personalul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ceaușescu. Mi-au fost băgate în oase după ce-au fost „clocite“ cu grijă (adică plănuite pe hârtie, formulate ca însărcinări de serviciu și transformate în realități de către personalul specializat anume în acest scop) tocmai de acei „vântură-rele“. Poate că frica lungă e ca aerul - întinzându-se invizibil, distribuită pretutindeni. Iar eu am ajuns o „mestecă-frică“ - nu mai știu unde am citit cu ani în urmă acest cuvânt întru totul potrivit. și, corespunzător, vântură-rele au ajuns băgătorii-de-frică. Mai trebuie spus că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aș plasa între coordonatele de rigoare, așadar - traversând categorii și ranguri - tot printre vânturătorii-de-rele, care, pe o scală mergând de la microfoane direcționale și înscenarea unor accidente de circulație și ajungând până la măsluita amiciție la toartă, au pus cu toții umărul la frica celorlalți. Azi, în schimb, în România ca și în toate celelalte dictaturi stinse din Europa de Est, vânturătorii-de-rele așteaptă intrarea în „mocirla capitalistă“, după cum numeau ei cu dușmănie și invidie, până la prăbușirea dictaturilor, Europa occidentală. Europa, care acum ar urma să le-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă liniștește dorința acestor băgători-de-frică de a trăi acum - în propria casă mânjită de crimă - în același fel ca și dușmanii lor de până mai ieri. Căci lucrurile la care aspiră azi le interzic pentru totdeauna să mai lucreze la frica mea. Când m-am suit în trenul de noapte cu care am plecat din țară, un milițian mi-a spus pe treapta vagonului: „Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi“. Ajunsă în Germania, am mai trăit încă vreme de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încă vreme de trei ani cu amenințări de moarte ce-mi parveneau prin telefoane și scrisori anonime. Așadar, lațul lor călătorise după mine - în această privință nu era nimic de făcut. Suspiciunea încă nu mi-am pierdut-o, ci numai frica față de ei. Nici nu mai speram să se întâmple asta, după ce descoperisem că lațul mă urmase pe calea exilului. Pierderea fricii reprezintă pentru mine un câștig - cel mai mare de când mă știu. De când mă știu, în casa părintească, pe peretele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
după mine - în această privință nu era nimic de făcut. Suspiciunea încă nu mi-am pierdut-o, ci numai frica față de ei. Nici nu mai speram să se întâmple asta, după ce descoperisem că lațul mă urmase pe calea exilului. Pierderea fricii reprezintă pentru mine un câștig - cel mai mare de când mă știu. De când mă știu, în casa părintească, pe peretele unei camere de trecere spânzura o cheie monstruoasă. Făcută din lemn lăcuit cu negru și cu marginile aurite. În vremea când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Casele și vitele, fântâna, micuța gară, crâșma și bătătura unde se încingea dansul, biserica și cimitirul. și mai ales copiii le aparțineau. A ști că aveam părinți însemna că le aparțineam (poate că la fel cum, mai târziu, la maturitate, frica pe care o aveam „mă avea“ ea pe mine). N-am încercat niciodată să atrag de partea mea Cheia cerului. De două ori în toți acei ani am așezat un scaun la perete, m-am suit pe el și mi-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zi cerul era într-alt fel tot același. Iar eu îmi ziceam că el îi mână împrejur pe cei morți, că-i fugărește fără răgaz, așa cum face în armată vreun plutonier cu recruții. Nici morții nu trebuie să-și piardă frica de Cer, credeam eu, fiindcă nu trebuie să uite că au murit ca pedeapsă pentru toate greșelile ce le-au săvârșit în timpul vieții. De bună seamă că în cer nu trebuie să le meargă mai bine ca pe pământ, altminteri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
geamul meu, iar când mâncam mi se prăvălea în farfurie. Poate că aceste imagini nici nu mi-ar fi trecut vreodată prin minte, dacă acei vântură-rele dintre vecini, colegi de birou și securiști, n-ar fi pus cu toții umărul la frica mea. Nu cerul era problema mea, ci lipsa de siguranță. Aflată în pântecele cerului, deschideam și-nchideam frigiderul, dulapul, mă spălam și mă pieptănam, mâncam și dormeam. Mă simțeam la prea mare înălțime în aer, fiindcă în locuința mea lucrurile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe pat tabloul de pe perete, mutase scaunele din loc, rupsese câte un colț de la afișele lipite pe ușa dulapului ori zvârlise un muc de țigară în closet. Frica de odinioară în fața Cheii cerului a ajuns să mi se pară aici, în blocul-turn, ca un antrenament timpuriu în vederea lucrurilor de mai târziu. Atât numai că în acest caz nu puteam spera că Securitatea se va dovedi, în cele din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe anchetator spunând asta. „Cine se îmbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a lua startul în economia de piață. Băgătorii-de-frică de-atunci fac ca țara să intre în Europa. Aud că sucul de fructe timișorean e bun la gust. Dar nu voi bea din el, căci altfel aș bea o dată cu el o frică pe care nici n-o mai simt. Cuprinstc " Cuprins" În fiecare limbă sunt alți ochi 5 Regele se-nclină și ucide 43 Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli 83 Apucă o dată, dă-i drumu’ de două ori 118
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sonore, desfigurat de groază sub cerul amețitor de înalt din care ne privea, rece, insensibil și cu augustă indiferență, Marele Creator al celor văzute și nevăzute. Ceilalți doi frați ai mei Lică și Sandu erau paralizați, galbeni și muți de frică, uitându-se deja la mine ca la un posibil beneficiar al serviciilor de pompe funebre. Boabe mari de lacrimi curgând din ochii lor uimiți și îndurerați atestau faptul că ei nu înțelegeau prea bine ce se întâmplă cu mine. Știau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
umbră pământului. Iar Tu, utilizând limbajul și tehnica unui adevărat păstor ce ești, în marea Ta milă, mă vei repartiza fie în partea dreaptă la oi -, adică nevinovat, fie în partea stângă la capre -, adică vinovat. Nu, nu mi-e frică de sentința Ta. Vreau doar să evit penibila descompunere terestră și să mă teleportezi atunci când vei socoti că a venit timpul direct în fața Ta, la judecată, fără a mai trece prin stadiul de hoit. Din putrezitul pântec pe care muște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cum să procedez? Ce să fac? Mi-e foarte greu, Vasilică. Unde ești? Singură nu mă descurc. Am nevoie de ajutorul tău. Situația mă depășește. Vino și salvează-ne! Copiii noștri au nevoie de tine; sunt speriați; i-a cuprins frica. Nu mai avem apă, rezervele de foc sunt aproape epuizate, iar mâncarea noastră o constituie doar boabele de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
degerăturilor atât la mâini, cât și la picioare. Țuki și Bebi se uitau la noi speriați, cu milă și teamă, văzând-o pe mama preocupată doar de mâinile noastre și bolborosind rugăciuni în poloneză. Era o stare de tensiune și frică de care nu scăpam decât în momentul în care mama considera că am depășit momentul critic și că pericolul a trecut. Doamne, îți mulțumesc, Doamne, că ne-ai salvat și de această dată. Nu, Doamne, nu sunt supărată pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eram pe Ialomița. Interpretarea primei piese se făcea cu atâta forță, energie și duritate, cu atâta elan patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat de spaimă; și, de milă, de silă ori de frică, ar fi abandonat cât colo Ardealul ăsta cu ghinioane, dispărând ca iepurii în cele mai ascunse cotloane! Brrr! Te cutremurai de intensitatea unor sentimente atât de atingătoare, de percutante. Îți venea să te ridici de pe scaun și să pornești desculț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ridice în picioare. Lasă-l! Lasă-l! A urlat milițianul. Ce ai, mă handicapatule, mergi de-a bușilea? Te-nveți să mergi? Mișcă dracului, stârpitură, că te zbor acuma! Mi-era teamă. Mi-era groază. Mă grăbeam cât puteam, de frică să nu mă lovească iar în zona coccisului care îmi amorțise de tot. Am ajuns în dreptul ușii, la prag. În partea aceea a clădirii fundația avea aproximativ douăzeci de centimetri înălțime peste care era fixată ușa cu respectivul prag de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
privirea noastră nu putea pătrunde, iar efortul nervului optic de a străpunge întunericul de catran a avut drept consecință dilatarea peste măsură a pupilei, asemănător prădătorilor nocturni. Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numele acesta, gândul m-a dus fulgerător la ceva maiestuos, regal, imperial, copleșitor prin dimensiune, frumusețe și măreție; la ceva unic, inegalabil și inimitabil în lumea păsărilor: vulturul pleșuv mut și uriaș având anvergura aripilor de peste trei metri! Emoția, uimirea, frica erau atât de mari, încât nu aveam curajul să întâlnesc pe nici unul din membrii acestei familii. Iată! Vulturii supradimensionați ai piscurilor prăpăstioase din munții amețitor de înalți ai Americii de Sud poposiseră în Câmpia Bărăganului. Extraordinar! Era o știre senzațională care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a șters putina. Era normal: unde să pună surprizele? Sărmanul bătrân a considerat că, în loc să ne pună în situația de a suna la 112, și văzând cu mare uimire că în casa asta nu există nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]