23,376 matches
-
retrograd. Bizuindu-se pe concursul administrației, Kogălniceanu reușise să-și asigure o majoritate în cameră. Poziția importantă dobândită în Cameră de acești moderați părea să indice că M. Kogălniceanu va folosi împrejurările pentru a constitui în jurul lui un mare partid liberal. El încerca să realizeze o alianță cu “roșii”, să-și extindă baza politică, constituind astfel un veritabil partid liberal cu care să guverneze țara. Carol I însuși îl considera pe Kogălniceanu omul capabil să aducă unitate în tabăra liberală prin
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
Cameră de acești moderați părea să indice că M. Kogălniceanu va folosi împrejurările pentru a constitui în jurul lui un mare partid liberal. El încerca să realizeze o alianță cu “roșii”, să-și extindă baza politică, constituind astfel un veritabil partid liberal cu care să guverneze țara. Carol I însuși îl considera pe Kogălniceanu omul capabil să aducă unitate în tabăra liberală prin excluderea radicalismului și înclinațiilor revoluționare dovedite de fruntași ca I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, fapt pentru care sprijinea
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
partid liberal. El încerca să realizeze o alianță cu “roșii”, să-și extindă baza politică, constituind astfel un veritabil partid liberal cu care să guverneze țara. Carol I însuși îl considera pe Kogălniceanu omul capabil să aducă unitate în tabăra liberală prin excluderea radicalismului și înclinațiilor revoluționare dovedite de fruntași ca I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, fapt pentru care sprijinea eforturile lui de a constitui un partid care să guverneze cu prudență și moderație. Având în vedere ponderea foarte mică
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
aceasta însă, Ghica refuză o colaborare care să nu îi aibă în vedere și pe radicali. În ianuarie 1870, prin revenirea în cameră a lui I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, se părea că și radicalii aspirau spre o fuziune liberală, într-un moment când contradicțiile dintre elementele conservatoare din guvern și cele liberale atingeau apogeul. Aceste neînțelegeri au dus la schimbarea guvernului, în fruntea celui nou format fiind numit Alexandru G. Golescu, guvern care a rezistat doar de la data de
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
și pe radicali. În ianuarie 1870, prin revenirea în cameră a lui I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, se părea că și radicalii aspirau spre o fuziune liberală, într-un moment când contradicțiile dintre elementele conservatoare din guvern și cele liberale atingeau apogeul. Aceste neînțelegeri au dus la schimbarea guvernului, în fruntea celui nou format fiind numit Alexandru G. Golescu, guvern care a rezistat doar de la data de 3 februarie până la 20 aprilie 1870, fiind înlocuit de unul compus dintr-o
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
a părăsit puterea în martie 1871, urmându-i un guvern conservator care va guverna țara până în 1876, aruncându-i pe liberali în opoziție. Roșii, fracționiștii, adepții lui Mihail Kogălniceanu și partizanii lui Ion Ghica - cele patru grupări distincte aparținând curentului liberal - dovediră atunci că erau animate de aceeași dorință. Deși reduși la neputință în corpurile legiuitoare, liberalii radicali mai ales își făceau simțită prezența în instituții sau în eșaloane inferioare ale puterii. Alungați din corpurile legiuitoare, din consiliile comunale și din
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
din corpurile legiuitoare, din consiliile comunale și din unele instituții, liberalii își intensificau activitatea în direcția constituirii de structuri organizatorice în diverse centre importante ale țării. I.C. Brătianu, M. Kogălniceanu, Ion Ghica și N. Ionescu, fruntașii celor patru grupări politice liberale, manifestau o voință ardentă de fuziune organizatorică. Un moment decisiv de raliere liberală l-a constituit campania pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875. Încă de la 4 ianuarie 1875, liberalii alcătuiseră un Comitet Central Electoral, cu scopul de coordona activitatea politică
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
activitatea în direcția constituirii de structuri organizatorice în diverse centre importante ale țării. I.C. Brătianu, M. Kogălniceanu, Ion Ghica și N. Ionescu, fruntașii celor patru grupări politice liberale, manifestau o voință ardentă de fuziune organizatorică. Un moment decisiv de raliere liberală l-a constituit campania pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875. Încă de la 4 ianuarie 1875, liberalii alcătuiseră un Comitet Central Electoral, cu scopul de coordona activitatea politică în întreaga Românie. Campania politică a liberalilor coalizați nu le-a adus rezultatele
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
La data de 24 mai 1875, Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gh. Chițu, C.G. Peșacov și N.C. Furculescu, printr-un program întărit de semnături puneau bazele Partidului Național Liberal. Programul menționat, publicat la data de 4 iunie 1875 în “Alegătorul liber”, nu era o expunere de principii doctrinare, ci o consemnare a unor obiective concrete din perspectiva unei succesiuni guvernamentale. Se accentua astfel dezvoltarea “bunei stări a claselor muncitoare
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
a claselor muncitoare” prin ocrotirea muncii și avutului acestora, combaterea legii tocmelilor agricole spoliatore pentru țărănime, împroprietărirea însurățeilor de la sate și a “mahalagiilor” din orașe, dezvoltarea învățământului public, autonomie comunală. Reuniunile de la Mazar Pașa depășeau cadrul unor contacte dintre parlamentarii liberali, aceștia vizând crearea unei atmosfere favorabile în opinia publică pentru ca, prin presiune, să se forțeze îndepărtarea conservatorilor de la putere. Liderii liberalismului român deschiseseră, între timp, în coloanele “Românului” o listă de adeziune la partidul constituit. La 5 iunie se insera
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
Câmpineanu, M.C. Epureanu, Nicolae Fleva, Mihail Pherekyde, Ion Ghica, Dimitrie Gianni, A.G. Golescu, C. Grădișteanu, Mihail Kogălniceanu, Al. Lupescu, C. Nacu, Remus Opran, Pache Protopopescu, C. A. Rosetti, Eugeniu Stătescu, Dimitrie A. Sturdza, George Vernescu. Numele menționate reprezintă principalele nuanțe liberale care sub raport organizatoric se bazau îndeosebi pe structurile partidului radical al lui I. C. Brătianu și C. A. Rosetti. În lunile iunie și iulie 1875 rețeaua de organizații liberale se diversifica și întindea în întreaga țară, afiliindu-se grupului central
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
Stătescu, Dimitrie A. Sturdza, George Vernescu. Numele menționate reprezintă principalele nuanțe liberale care sub raport organizatoric se bazau îndeosebi pe structurile partidului radical al lui I. C. Brătianu și C. A. Rosetti. În lunile iunie și iulie 1875 rețeaua de organizații liberale se diversifica și întindea în întreaga țară, afiliindu-se grupului central inclusiv fracționiștii lui Nicolae Ionescu. În titulatura partidului se îngemănau două concepte, național și liberal, care expuneau însuși sensul dezvoltării societății și statului român. Termenul “național” semnifica continuarea procesului
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
Brătianu și C. A. Rosetti. În lunile iunie și iulie 1875 rețeaua de organizații liberale se diversifica și întindea în întreaga țară, afiliindu-se grupului central inclusiv fracționiștii lui Nicolae Ionescu. În titulatura partidului se îngemănau două concepte, național și liberal, care expuneau însuși sensul dezvoltării societății și statului român. Termenul “național” semnifica continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranității și independenței depline, ci și sub acela al dezvoltării economice, culturale, intelectuale și educaționale
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
expuneau însuși sensul dezvoltării societății și statului român. Termenul “național” semnifica continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranității și independenței depline, ci și sub acela al dezvoltării economice, culturale, intelectuale și educaționale. Cuvântul “liberal” exprima natura regimului social - economic și politic instituțional bazat pe proprietate și libertate, prin căutarea permanentă a unui echilibru între diferitele clase ale societății. Denumirea partidului reprezintă deci o chintesență istorică a două curente de gândire politică românească din care
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
de modernizare a României. S-a ajuns la promovarea la cârma țării a guvernului M.C. Epureanu, cu Kogălniceanu la externe, Gh. Vernescu la interne, I.C. Brătianu la Finanțe, Gh. Chițu la Culte și instrucțiune Publică, colonelul Slăniceanu la Război. Guvernul liberal era o expresie a coaliției de la Mazar Pașa, în care președintele de Consiliu, Manolache Costache Epureanu, un conservator moderat, avea rolul de garant al unei tranziții line dinspre conservatorismul cu multe înfăptuiri restaurator-regulamentare spre un liberalism ponderat. Prin acest guvern
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
restrângă numărul de studenți de origine evreiască la 6%, atât cât era procentul etniei evreiești în populația Ungariei în acea epocă. În 1910, procentul studenților evrei era de 15%. În 1928, datorită presiunilor exercitate de Liga Națiunilor și de politicienii liberali, a fost adoptată o lege mai puțin restrictivă, pentru ca în 1938-1945 să se revină la vechiul text al legii, adăugându-se și alte legi anti-semite. Din această cauză, cel puțin în parte, o serie de oameni de știință maghiari de
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
în perioada 1918-1950, principiul "numerus clausus", sau măsuri similare, au fost introduse într-un număr de universități private și școli superioare de medicină, vizând în special evreii și populația de culoare. De exemplu, numărul candidaților de origine evreiască la specialități liberale, în universitățile din zona New England și New York, a scăzut în mod semnificativ între 1910 și mijlocul anilor ’30. De exemplu, admiterea la Harvard University, în aceeași perioadă, a scăzut de la 27,6% la 17,1%, iar la Columbia University
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
didactică la Cluj, să rămână în exil la Roma unde a murit la 20 februarie 1958. Emil Panaitescu a fost un membru important al Partidului Țărănesc, fiind ales deputat din partea acestui partid în legislatura 1920-22, ulterior aderând la Partidului Național Liberal și fiind ales deputat în legislaturile 1927-28 și 1933-37. După instaurarea dictaturii regale în 1938, urmată de interzicerea partidelor istorice și înființarea de către regele Carol al II-lea a partidului unic Frontul Renașterii Naționale, Panaitescu a aderat la acest partid
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
(născută la 7 noiembrie 1963, în Schwarzach im Pongau, Austria) este o politiciană austriacă, fostă membră a Parlamentului European în perioada iulie 2009 - iulie 2014. În perioada 4 iulie 2012 - 7 aprilie 2014 ea fiind membră a Grupului Liberal din Parlamentul European. a studiat filologia la Universitatea Paris-Lodron din Salzburg, iar la sfârșitul studiilor sale a primit titlul de "Mag. phil.". Începând cu 1989, A. Werthmann a lucrat în sistemul de învățământ, iar mai târziu, printre altele, în calitate de traducător
Angelika Werthmann () [Corola-website/Science/332135_a_333464]
-
În iulie 2010, Angelika Werthmann a părăsit delegația listei Hans Peter Martin, după care a intrat în conflict cu Dl. H.P. Martin, motivul invocat fiind lipsa de transparență în finanțele partidului. Pe 5 iulie 2012, Werthmann s-a alăturat grupului liberal (ALDE) din Parlamentul European. Forumul Liberal planificase candidatura la alegerile europene din 2014 cu Dna. Werthmann în fruntea listei. La 27 martie 2014 Werthmann a anunțat că va candida ca și independent pe lista partidului "Alianța pentru Viitorul Austriei" (BZÖ
Angelika Werthmann () [Corola-website/Science/332135_a_333464]
-
părăsit delegația listei Hans Peter Martin, după care a intrat în conflict cu Dl. H.P. Martin, motivul invocat fiind lipsa de transparență în finanțele partidului. Pe 5 iulie 2012, Werthmann s-a alăturat grupului liberal (ALDE) din Parlamentul European. Forumul Liberal planificase candidatura la alegerile europene din 2014 cu Dna. Werthmann în fruntea listei. La 27 martie 2014 Werthmann a anunțat că va candida ca și independent pe lista partidului "Alianța pentru Viitorul Austriei" (BZÖ), ca urmare Werthmann fiind exclusă din
Angelika Werthmann () [Corola-website/Science/332135_a_333464]
-
orașului Târgu Jiu și ulterior senator și deputat în Parlamentul României. Clădirea este cumpărată de familia Tătărescu după primul război mondial. Ea a constituit reședința locală a familiei dar a servit și ca sediu al organizației locale a Partidului Național Liberal, Aripa Tătărescu. Casa a fost naționalizată prin decretul 92/1950 și a reintrat în posesia Sandei Tătărescu-Negroponte, abea la sfârșitul anilor 1990. La 27 Septembrie 2002, aceasta a vândut proprietatea familiei Valter și Mirela Dobre. Aceștia au reamenajat casa și
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
multor societăți comerciale și instituții, membru al consiliului de administrație al Fundației Culturale Grecești și vicepreședinte al consiliului de administrație al Radioteleviziunii Elene. În 2003, ca urmare a noilor reglementări referitoare la incompatibilitatea funcției de parlamentar cu exercitarea unor profesiuni liberale, s-a retras din activitatea de avocatură, dedicându-se exclusiv celei didactice și politice. E căsătorit cu Vlasia Pavlopoulou-Peltsemi și au împreună trei copii (două fete și un băiat). Vorbește fluent limbile germană, engleză și franceză. În 1981, Prokopis Pavlopoulos
Prokopis Pavlopoulos () [Corola-website/Science/333910_a_335239]
-
au participat la o întrunire muncitorească de solidaritate organizată la sala „Eforie” și la care au vorbit, printre alții, profesorul Iancu State Ciuboțel, ziaristul Corneliu Tălășan și țăranul Manea Strapalea. Guvernul conservator este înlocuit în martie 1907 cu un guvern liberal care înăbușă răscoala cu ajutorul armatei. Frământat de griji, Iancu Urmatecu moare, iar convoiul funerar se intersectează pe Calea Victoriei cu un coloană de furgoane ce-i ducea pe răsculați la închisoarea Malmaison, printre cei arestați aflându-se și Strapalea. După moartea
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
excluderea cărților rivale. În 1876 Aron Densușianu a dat startul - prin acuzația de plagiat după abecedarul din 1864 al lui Schwartz, unei serii de critici adresate lui Creangă - în ceea ce privește manualul, critici căreia i s-au asociat în 1877 în ziarele "„Liberalul”" din Iași și "„Lupta”" cele exprimate de către I . Pop. Florentin - profesor secundar și suplinitor al lui Titu Maiorescu la Universitate. Creangă i-a răspuns în 1888 lui Florentin apărându-și lucrarea, prin "„Răspuns la criticele nedrepte și calomniile înverșunate îndreptate
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]