25,809 matches
-
la adresa evreilor, dar și acele acțiuni menite să combată efectul antisemitismului. În „Cartea Macabeilor” (din Septuaginta) se menționează atacul monarhului seleucid Antioh Epifanul și atrocitățile comise de acesta împotriva evreilor și a celor de religie iudaică. Astăzi, sărbătoarea Hanuka comemorează victoria macabeilor împotriva acestei monarhii siriene. Mai multe scrieri greci sau romane, cum ar fi cea a lui Manase de Patras, Apion sau Plutarh, reiterează în mod peiorativ mitul conform căruia evreii s-ar închina unui "chip cioplit" în formă de
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
În acest moment, se vor considera aceleași reguli ca în precedenta rundă de pariuri. Există numeroase strategii pentru jocul de zaruri folosite de către jucătorii profesioniști. Deși majoritatea celor mai bune pot oferi mai multe șanse de câștig, nici una nu asigură victoria de fiecare dată deoarece norocul are un rol extrem de important în acest joc de casino online. Cele mai populare strategii includ alegerea acelor pariuri care au șanse mai mari de reușită, manipularea felului în care sunt aruncate zarurile în jocul
Jocul de zaruri () [Corola-website/Science/320025_a_321354]
-
omorâți în întreaga țară 589,000 iudei, iar 50 orașe fotificate și 985 sate au fost rase de pe fața pământului. Încă un numar neștiut de oameni au pierit de foame, molime și incendii.(Dio Cassius, Epitomă cap. 49, 14, 1-2). Victoria română însăși a fost destul de scumpă, căci anunțând-o în fața Senatului, împăratul a renunțat să-și înceapă raportul cu formulă uzuală „Dacă voi și copii voștri sunt sănătoși, totul este bine. Căci Eu și oastea suntem bine sănătoși.” În anul
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
importante meciuri pe care le-a jucat la Kiev a fost în Liga Campionilor 2004-2005 contra lui Bayer Leverkusen pe data de 28 septembrie 2004, unde Cernat a intrat ca rezervă pe teren și a marcat ultimele 2 goluri din victoria istorică cu 4-2 de pe Stadionul Olimpic din Kiev. După ce a fost împrumutat la Hajduk Split pentru aproximativ 400,000 euro, ajungând în finala Cupei Croației, Cernat s-a întors la Hajduk Split după 8 sezoane petrecute în Ucraina. După ce a
Florin Cernat () [Corola-website/Science/320048_a_321377]
-
cinci sezoane a câștigat două titluri de campion și două Cupe ale Suediei. Deși primise o ofertă „pe viață” din partea lui Malmö, Hodgson a refuzat și a ajuns în Elveția, în 1990 preluând echipa Neuchâtel Xamax cu care a înregistrat victorii remarcabile în cupele europene, eliminând adversari titrați, între care Celtic Glasgow sau Real Madrid. La data de 26 ianuarie 1992 a fost instalat în funcția de selecționer al echipei naționale a Elveției, înlocuindu-l pe Uli Stielike. Acesta avea să
Roy Hodgson () [Corola-website/Science/320124_a_321453]
-
s-a clasat doar pe locul cinci. În mai 2004 s-a mutat în Norvegia, la Viking FK. Echipa evitase retrogradarea în sezonul precedent, dar cu Hodgson s-a calificat în Cupa UEFA. În această competiție a înregistrat rezultate remarcabile, victorii cu AS Monaco sau Austria Viena. În august 2005 a acceptat oferta de a pregăti naționala Finlandei, dar a ratat calificarea pentru EURO 2008. La 28 decembrie 2007, Hodgson a acceptat oferta venită de la Fulham, echipă aflată în zona fierbinte
Roy Hodgson () [Corola-website/Science/320124_a_321453]
-
o asemenea unire, RD Armeană ar fi dispus de resurse suficiente ca să reziste expansionismului bolșevic. Armata naționaliștilor turci a fost implicată într-unele dintre cele mai grele lupte pe care le-a dus la frontiera armeană. Armata națională a obținut victorii importante în răsărit, în ciuda presiunii crescânde a grecilor de pe frontul apusean. Rapoartele generalului Kâzim Karabekir oferă o imagine a campaniilor de pe frontul de est. În două rapoarte (30 mai și 4 iunie) el a prezentat o imagine completă a activităților
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
același timp ei trebuiau să facă față amenințărilor militare și diplomatice ale grecilor. Mai înainte ca să se hotărască un transfer de teritorii pe cale diplomatică, armenii au hotărât să ofere o demonstrație de forță și au transferat forțe importante la Oltu. Victoria turcilor în prima fază a Bătăliei de la Oltu (18- 25 iunie 1920) a pus capăt discuțiilor cu guvernul rus. Acest eveniment a fost urmat de ocuparea de către Georgia a orașului Artvin (25 iulie). Pe 10 august să aibă loc semnarea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
naționaliștilor. Controlul regiunii [[Munții Taurus|Munților Taurus]] era considerată vitală de către Mustafa Kemal. Francezii nu erau capabili să obțină informațiile militare de care aveau nevoie decât cu ajutorul milițiilor armene. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe din regiune pentru obținerea victoriei. Mustafa Kemal considera că amenințarea franceză era a doua ca importanță, după cea greacă. El a presupus că dacă grecii vor fi învinși, francezii nu ar fi rezistat de unii singuri. Rezistența forțelor naționaliste turce a fost o surpriză pentru
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a făcut prieteni prinți germani militari. Și-a dorit să se căsătorească cu iubita lui Anne de Hardenberg însă în final a fost convins să n-o facă. La scurt timp după ce a urcat pe tron, a obținut prima sa victorie prin cucerirea regiunii Dithmarschen în vara anului 1559. Conflictul dominant al domniei sale a fost războiul scandinav de șapte ani din 1563 până în 1570 în care el a încercat în zadar să cucerească Suedia, care era condusă de vărul său, regele
Frederic al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320122_a_321451]
-
Victoria a Franței, Prințesă a Franței (11 mai 1733 - 7 iunie 1799) a fost al șaptelea copil și a cincea fiică a regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a soției lui Maria Leszczyńska. Ca fiică a regelui era Fiică
Prințesa Victoria a Franței () [Corola-website/Science/320129_a_321458]
-
bolnavă. În ciuda bolii sale, regina Spaniei a supraviețuit încă cinci ani. În 1765, fratele ei mai mare, Delfinul, a murit de tuberculoză la vârsta de 36 de ani. După izbucnirea Revoluției franceze, îngrozite de noile legi revoluționare împotriva Bisericii Catolice, Victoria și sora sa mai mare Adélaïde au părăsit Franța pentru Italia la 20 februarie 1791 deși au fost arestate și reținute pentru mai multe zile la Arnay-le-Duc înainte de a li se permite să plece. În Italia au vizitat-o pe
Prințesa Victoria a Franței () [Corola-website/Science/320129_a_321458]
-
bătălie furibundă pentru controlul acestora. În final, superioritatea aeriană și maritimă au permis Aliaților să-și întărească poziția pe Los Negros. Divizia I Cavalerie a reușit să cucerească apoi toate insulele. Campania s-a încheiat oficial la 18 mai 1944. Victoria aliată a dus la izolarea totală a marii baze japoneze de la Rabaul, obiectivul final al campaniilor Aliaților din 1942 și 1943. În Insulele Amiralității s-a construit apoi o bază navală și aeriană majoră, punct important de lansare a campaniilor
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
tratatul de la Sevres, Mișcarea națională turcă condusă de Mustafa Kemal Pașa, s-a depărtat de monarhia care își concentrase sprijinitorii și puterea politică în Constantinopole, a pus bazele unei Mari Adunări Naționale în Ankara. Mustafa Kemal Pașa a condus până la victorie lupta pentru independența Turciei și a forțat puterile învingătoare în Primul Război Mondial să se reîntoarcă la masa negocierilor. Arabii nu au dorit să accepte de bunăvoie dominația franceză în Siria. Turcii din regiunea Mosul au atacat trupele și funcționarii
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
III-lea al Angliei și a soției acestuia, Philippa de Hainault, și tatăl regelui Richard al II-lea al Angliei. A fost unul ditre cei mai mari comandanți militari ai Angliei în Războiul de 100 de ani, a obținut o victorie importantă în bătălia de la Poitiers, în 1356. La vârsta de 12 ani, pe 13 mai 1343 a devenit Prinț de Wales. Cariera lui a început propriu-zis în anul 1346, în bătălia de la Crécy, unde conform legendei a purtat o armură
Eduard Prințul Negru () [Corola-website/Science/320160_a_321489]
-
a devenit Prinț de Gascony. În 1347, orașul său de reședință a fost ,Casa Pulteney”. În anul 1367 a condus o expediție în Castilia, sprijinit de Pedro, regele detronat al Castiliei. În același an, pe 3 aprilie a reușit o victorie răsunătoare la Nájera, în nordul Castiliei. În anul 1370, Eduard a cucerit orașul Limoges. După această bătălie, în anul 1371 s-a îmbolnăvit. Bolnav si decăzut, la sfatul medicului s-a întors în Anglia, predându-i oficial tatălui său principatul
Eduard Prințul Negru () [Corola-website/Science/320160_a_321489]
-
cucerit în toamna anului 812 orașul Mesembria (Nesebar). În februarie 813, bulgarii au atacat Tracia, dar au fost respinși. Încurajat de acest succes, Mihai I a adunat trupele din întregul imperiu și s-a indreptat spre nord, sperând într-o victorie decisivă. Krum și-a condus armata sa la sud de Adrianopol și a fixat tabăra lângă Versinikia. Mihai I și-a așezat armatele sale în fața bulgarilor, dar niciuna dintre părți nu a dat vreun atac timp de două săptămâni. În
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
cu sosirea pecenegilor și a cumanilor și au oprit incursiunile maghiarilor în Europa, obligându-i să se așeze definitiv în Panonia. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, țarul Simeon I a obținut mai multe victorii asupra bizantinilor și a realizat maxima întindere teritorială a imperiului său. După distrugerea armatei bizantine în bătălia de la Achelous, în 917, bulgarii au asediat Constantinopolul în 923 și 924. După ce și-au refăcut forțele, în 1014, sub împăratul Vasile al
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
popor format s-a numit bulgar și a considerat Bulgaria drept statul său. Bulgarii de astăzi nu se dezic de vechiul stat dinaintea slavilor și nici de vechii locuitori, tracii, dar în același timp își asumă o identitate slavă. După victoria decisivă de la Ongala, în 680, armatele de protobulgari și slavi s-au îndreptat spre sudul Munților Balcani, înfrângându-i din nou pe bizantini și forțându-i să accepte un tratat de pace umilitor care recunoștea înființarea noului stat în interiorul granițelor
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
hanul Telerig l-a păcălit pe Constantin, făcându-l să dezvăluie cine erau spionii bizantini de la Curtea Bulgară, după care i-a executat pe aceștia în capitala Pliska. Sub succesorul lui, hanul Kardam, războiul a căpătat o turnură favorabilă odată cu victoria în bătălia de la Marcelae din 792. Bizantinii au fost suferit atunci o înfrângere năprasnică, fiind obligați să plătească tribut hanilor. În urma acestei victorii, criza a luat sfârșit, iar Bulgaria a pășit în următorul secol stabilă, mai puternică și întărită. Sub
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
pe aceștia în capitala Pliska. Sub succesorul lui, hanul Kardam, războiul a căpătat o turnură favorabilă odată cu victoria în bătălia de la Marcelae din 792. Bizantinii au fost suferit atunci o înfrângere năprasnică, fiind obligați să plătească tribut hanilor. În urma acestei victorii, criza a luat sfârșit, iar Bulgaria a pășit în următorul secol stabilă, mai puternică și întărită. Sub conducerea marelui han Krum (803-814), cunoscut și sub numele de Crummus, sau Keanus Magnus, Bulgaria s-a întins spre sud și spre nord-est
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
al dinastiei Krum, Samuil a fost proclamat împărat al Bulgariei. După anul 1001, războiul s-a întors în favoarea bizantinilor, care au capturat vechile capitale Pliska și Preslav, iar începând din 1004 au lansat în fiecare an campanii împotriva Bulgariei. După victoriile de la Spercheios și Skopje, care au slăbit mult armatele bulgare, împăratul Vasile a redus sistematic numărul așezărilor bulgare. În cele din urmă, în , în 1014, bulgarii au fost învinși definitiv. Armata bulgară a fost capturată. Vasile al II-lea a
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
cucerite de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și extinderii arabilor. Ultimul dintre aceste războaie bizantino-persane s-a încheiat cu victoria bizantinilor: Împăratul Heraclius I a recăpătat toate teritoriile pierdute și a restaurat Sfânta Cruce la Ierusalim în 629. Cu toate acestea, niciun imperiu nu a avut șansa de a se recupera deoarece în câțiva ani ambele au fost lovite de
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
s-a îmbolnăvit și a fost în imposibilitatea de a conduce personal armatele sale pentru a rezista cuceririlor arabe din Siria și Palestina în 634. Într-o bătălie de lângă Ajnadayn, în vara anului 634, armata Califatului Rashidun a obținut o victorie decisivă. După victoria de la Fahl, forțele musulmane au cucerit Damascul în 634 sub comanda lui Khalid ibn Walid. Replica bizantină a fost strângerea și trimiterea numărului maxim de trupe disponibil sub comanda unor generali iscusiți, inclusiv Theodore Trithyrius și generalul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și a fost în imposibilitatea de a conduce personal armatele sale pentru a rezista cuceririlor arabe din Siria și Palestina în 634. Într-o bătălie de lângă Ajnadayn, în vara anului 634, armata Califatului Rashidun a obținut o victorie decisivă. După victoria de la Fahl, forțele musulmane au cucerit Damascul în 634 sub comanda lui Khalid ibn Walid. Replica bizantină a fost strângerea și trimiterea numărului maxim de trupe disponibil sub comanda unor generali iscusiți, inclusiv Theodore Trithyrius și generalul armean Vahan, pentru
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]