23,551 matches
-
vrem să vorbim aici se organizează În jurul a doi poli, și anume cultul, ca sistem de semne și de acțiuni simbolice, și reflecția, În care, prin poezie și filozofie, istoriografie și teologie, sunt puse În scenă și analizate cultul și zeii săi, sunt explicate din punct de vedere istoric, sunt dezvoltate din unghiul speculativ și, concomitent, sunt aprofundate și se pierd În tendințele mistico-ezoterice. La Roma, elementele fundamentale ale cultului - atât ale celui privat, practicat În case, cât și ale celui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și obiectele și materialele folosite pentru Împlinirea lor. De aceea, acestei istorii a cultului i se acordă puțină importanță față de ansamblul ideilor (credință, salvare, mântuire, mister - fides, credere, salus, servare, arcanum), filozofia religiei (Cicero, Lucrețiu, Varro, Seneca), concepția mitică despre zei (Ovidiu), teologia istoriei (Vergilius, Titus Livius) sau problematica modernă de ordin social. Cu toate acestea, semnificația pe care aceste acțiuni simbolice simple și regulate o capătă În religia romană constă, evident, În faptul că tot ce aparține sferei cotidianului, biologicului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu exclude faptul că - Începând deja din epoca regilor - s-au utilizat texte scrise pentru organizarea cultului și a divinației (imnuri, rugăciuni, ritualuri, cărți sibiline)2. Și În epoca imperială erau cunoscute culte fără imagini și cu simboluri aniconice ale zeilor; ele alimentează idealul romantic al unei religii primitive simple și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii de cult costisitoare și era lipsită de imagini de zei În formă omenească, imagini fabricate din metal prețios și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erau cunoscute culte fără imagini și cu simboluri aniconice ale zeilor; ele alimentează idealul romantic al unei religii primitive simple și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii de cult costisitoare și era lipsită de imagini de zei În formă omenească, imagini fabricate din metal prețios și de hecatombe scumpe (Cicero, De natura deorum, 2, 9 sqq.). Sacrificiile sângeroase (de animale) constituie o parte integrantă a religiei romane până când au fost interzise, dar, pe de o parte, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formula o concepție transnaturală și transpersonală a divinului, având și ajutorul filozofiei „italice”, al celei platonice, epicureice și stoice. Ei au considerat că religia romană ar fi fost creată și potențată de fondatori inspirați de divinitate sau de fii ai zeilor. Eneaxe "Enea", fiul Venerei, aduce la Roma penații din Troia și pe Vestaxe "Vesta"; Romulusxe "Romulus", fiul lui Martexe "Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, pe de altă parte, că au supraviețuit dovezi foarte sărace ale presupusei existențe a Începutului și vetrei domestice, ale Împărțirii În clase și ale sacrificiului de cai. În special Georges Dumézil (1898-1986) a fost cel care a interpretat riturile, zeii, miturile și saga Romei pe baza paralelelor indo-germanice și mai ales indiene și iranice 1. Lucrările sale Încep În perioada În care se descoperă literatura hitită și cea ugaritică (B. Hrozny, E. Forrer, Cl. Schaeffer) și deci devine clară o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originea În Siria și Asia Mică și se răspândește În Occident. Contribuțiile pe care le-a lăsat Dumézil În ceea ce privește religia romană pot fi reduse sumar la punctele care urmează: (a) omologia Între structura societății romane Împărțită În „clase” și grupul zeilor superiori (Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite 2; (b) comparația Între rituri, de exemplu Între ritul roman al lui equus October și sacrificiul indian al calului; Dumézil definește chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite 2; (b) comparația Între rituri, de exemplu Între ritul roman al lui equus October și sacrificiul indian al calului; Dumézil definește chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între mituri, saga, figurile zeilor și ale eroilor, de exemplu Între Vestaxe "Vesta" și cultul indo-arian al focului, gemenii (Castorii, Romulusxe "Romulus"-Remusxe "Remus"), Mater Matutaxe "Mater Matuta" și aurorele indiene (Usasah)1. Aceste comparații, cărora le pot fi aduse cu siguranță obiecții din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la sărbătorile tubilustrium (23 martie și 23 mai) și la lupercalia (15 februarie). Prin tubilustria se indică un tip de lustrație „care vine din cetatea Pallanteum din Arcadia”2. Peruzzi explică lup-ercalia ca „lup-arcadian”, iar Panxe "Pan" Lykaiosxe "Pan Lykaios", zeul sărbătorii, ar duce tot la Arcadia șxe "Evandru"i la religia miceniană. Ciclurile de povestiri despre Evandruxe "Evandru", „omul bun” de pe Palatin, și mama sa, Nicostrataxe "Nicostrata", sau etimologia populară arcadiană a lui mons Palatinus nu ar fi, așadar, decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Wilhelm Schulze) și cuvintele etrusce din latină (Paul Kretzschmer). Reunind rezultatele obținute În domeniul lingvistic și arheologic și cunoștințele filologice și istorice, Altheim ajunsese să propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe grecești” devine problematică, deoarece, de pildă, Dianaxe "Diana" este identică cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1990, pp. 189-199). Din acest loc, „Delfi a Italiei” (Heinrich Nissen), la sfârșitul perioadei regilor, romanii au primit cărțile sibiline și deci un instrument pentru reforme religioase controlate. Cu ajutorul lor a fost instituit, deja În 496/493 Î.Hr., cultul zeilor Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber" și Liberaxe "Libera". Cei care au decorat templul au fost niște artiști greci, iar pentru că limba de cult era greaca, preotesele au venit de la Napoli sau de la Velia. Cicero a putut deduce acest lucru dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cumae este atestat, deja din secolul al VI-lea Î.Hr., un cult al Demetrei Thesmophora; trebuie să fi fost adus la Cumae de la Gela, iar la Gela de la Cnid1. În același fel, analog oracolelor Sibilei, și cultul roman al zeilor Ceres, Liber și Libera trebuie să Își aibă originile În Asia Mică dorică. Cu toate acestea, nu este atestată o proveniență de la Cumae și nici măcar la Cumae nu s-a dovedit că ar fi existat o triadă demetrină. La Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești În Italia: În cea de-a treia generație ea este deja „veche”, mare, mitică. Așadar pentru italici și romani, Îndepărtata Troie era cu adevărat legată de Lavinium, pe țărmul lui ager Romanus unde debarcase Eneaxe "Enea" și devenise un zeu Într-o anumită epocă anterioară Întemeierii Romei, chiar dacă ea nu i se preciza vechimea. Circexe "Circe", fiica Soarelui, era mama strămoșului latinilor. Apoi În geografia mitică urma promontoriul doicii Gaeta, al trâmbițașului Misenus, insulele și stâncile sirenelor În golful de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt purificați, „eliberați” (lșein) și pregătiți să străbată calea care duce În lumea morților; Învață drumul și „cuvintele de ordine” ce trebuie spuse paznicilor; În unele cazuri, sunt Îngropați În locuri speciale (Cumae). c) Prin intermediul inițierii, „mystii” devin „bahi”; Însuși zeul Bachus Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devenit una dintre obiecțiile cele mai frecvente Împotriva concepțiilor antropomorfe ale divinului (Clement din Alexandria, Stromateis, 5, 110): „Dacă boii, caii și leii ar avea mâini și ar putea desena sau săvârși lucruri asemenea oamenilor, caii ar desena chipuri de zei asemănătoare cailor, boii, asemănătoare boilor și ar face trupuri de aceeași formă cu care fiecare dintre ei este Înzestrat”. În sfârșit, În școala filozofică Înțeleasă ca instituție și În jurul fiecărui filozof se formează o religiozitate filozofică specifică. Ea cuprinde venerarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi fost discipolii lui și ar fi imitat, În poemele lor didactice, poeziile (silloi) lui Xenofan (Diogene Laertios, 8, 56; cf. Jaeger, 19642, pp. 39 sqq.). El a cutezat cel dintâi să critice „Înșelătoria homerică”. Homer Îi gândește pe zei ca oameni, antropomorfi și plini de defecte etice: „Însă de la Homer au Învățat toți” (F 10). Critica le este adusă lui Homer și Hesiod din motive morale: aceștia le-au atribuit zeilor tot ceea ce este supărător și blamabil printre oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să critice „Înșelătoria homerică”. Homer Îi gândește pe zei ca oameni, antropomorfi și plini de defecte etice: „Însă de la Homer au Învățat toți” (F 10). Critica le este adusă lui Homer și Hesiod din motive morale: aceștia le-au atribuit zeilor tot ceea ce este supărător și blamabil printre oameni (F 11). Așadar, sunt atacate nu cultele oficiale, ci „teologia poeților”. Xenofan merge până la abolirea divinației sau până la a da o explicație naturală fenomenelor meteorologice, folosind un fel de alegoreză fizică (F
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
meteorologice, folosind un fel de alegoreză fizică (F 32): „Ceea ce numim curcubeu este și el un nor care se Înfățișează purpuriu, roșu și verde”. Un fel de theologia negativa conduce la formulări „monoteiste”: Întregul este un singur lucru, un unic zeu: heis theòs (F 23); prin forța spiritului el mișcă toate lucrurile (F 25). Zeul deține adevărata cunoaștere, omul are doar păreri, dar el poate Înainta spre mai bine (F 18): „Zeii șplural!ț nu le-au revelat Încă de la Început
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
el un nor care se Înfățișează purpuriu, roșu și verde”. Un fel de theologia negativa conduce la formulări „monoteiste”: Întregul este un singur lucru, un unic zeu: heis theòs (F 23); prin forța spiritului el mișcă toate lucrurile (F 25). Zeul deține adevărata cunoaștere, omul are doar păreri, dar el poate Înainta spre mai bine (F 18): „Zeii șplural!ț nu le-au revelat Încă de la Început toate lucrurile oamenilor, ci aceștia, căutând, găsesc cu timpul ceea ce este mai bine”. Puținele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formulări „monoteiste”: Întregul este un singur lucru, un unic zeu: heis theòs (F 23); prin forța spiritului el mișcă toate lucrurile (F 25). Zeul deține adevărata cunoaștere, omul are doar păreri, dar el poate Înainta spre mai bine (F 18): „Zeii șplural!ț nu le-au revelat Încă de la Început toate lucrurile oamenilor, ci aceștia, căutând, găsesc cu timpul ceea ce este mai bine”. Puținele fragmente care ne-au rămas nu ne permit să clarificăm care este relația Între Zeul său unic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
F 18): „Zeii șplural!ț nu le-au revelat Încă de la Început toate lucrurile oamenilor, ci aceștia, căutând, găsesc cu timpul ceea ce este mai bine”. Puținele fragmente care ne-au rămas nu ne permit să clarificăm care este relația Între Zeul său unic și numeroșii zei. Prin critica adusă mitului și reprezentării divinului În formă umană, prin exigențele morale și spiritualizarea ei radicală, această doctrină prezintă trăsăturile unei tipice „religii de intelectuali”. Problemele pe care pitagoreismul le prezintă În plan istorico-religios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu le-au revelat Încă de la Început toate lucrurile oamenilor, ci aceștia, căutând, găsesc cu timpul ceea ce este mai bine”. Puținele fragmente care ne-au rămas nu ne permit să clarificăm care este relația Între Zeul său unic și numeroșii zei. Prin critica adusă mitului și reprezentării divinului În formă umană, prin exigențele morale și spiritualizarea ei radicală, această doctrină prezintă trăsăturile unei tipice „religii de intelectuali”. Problemele pe care pitagoreismul le prezintă În plan istorico-religios privesc relația dintre „confraternitatea religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ridiculizeze doctrina metempsihozei, aceasta din urmă devine punctul central al gândirii lui Empedocle din Agrigent (jumătatea secolului al V-lea Î.Hr.). În Purificările sale (Katharmòi) el se prezintă astfel prietenilor: „Eu nu mai sunt un om muritor, ci un zeu nemuritor” (F 112). Cine se Întinează cu o crimă este prigonit zece mii de ani prin intermediul elementelor (F 115). O viziune a lumii de dincolo demonstrează În ce fel sufletul este Înveșmântat cu o carne necunoscută lui (F 126): o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pitagora, fiindcă amintirea lui se Întinde pe zece, ba chiar douăzeci de generații omenești. (Auto)apoteoza și lauda „amintirii” au legătură cu unele plăcuțe de aur care celebrează această mnemosyne și Îi făgăduiesc celui mort: „vei fi mai degrabă un zeu decât un muritor”1. Empedocle pune În legătură Într-un mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și, de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai degrabă un zeu decât un muritor”1. Empedocle pune În legătură Într-un mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și, de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul fiu, care și-a schimbat Înfățișarea; tatăl Își Înghite fiul, fiii Își Înghit mama (F 137). Această predică macabră se face auzită Îndelung În epoca romană: „Pitagora și Empedocle afirmă că există o lege unică pentru toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]