24,597 matches
-
obțină sprijinul influentei colonii albaneze de aici. Și-a continuat apoi călătoria ajungînd la Viena, unde a discutat cu ministrul de Externe habsburgic, Leopold von Berchtold, și cu ambasadorii Marii Britanii și Italiei. Habsburgii și-au oferit sprijinul mai curînd în privința dobîndirii autonomiei decît a independenței Albaniei. Ismail Kemal s-a întors în Albania trecînd prin porturile Triest și Durrës, de unde s-a îndreptat spre Vlorë, care a devenit cartierul general al albanezilor. Aici și-a deschis lucrările la 28 noiembrie 1912
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Toptani au fost nevoiți să se retragă. Mai tîrziu, Kemal a părăsit țara și a murit la Nisa; Toptani a rămas în politică și a făcut parte din comitetul trimis să-l întîmpine pe prințul ales de marile puteri. După dobîndirea controlului asupra țării, Comisia Internațională a început să facă pregătiri în vederea elaborării unei constituții. Aceasta prevedea înființarea unei adunări naționale alcătuite din cîte trei reprezentanți ai celor șapte districte administrative, aleși prin vot direct din rîndul unor notabili ca, de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernul albanez proaspăt instalat. Prințul trebuia să colaboreze și cu membrii Comisiei Internaționale și cu o serie de consilieri străini rămași în țară, care aveau foarte multă autoritate. Reprezentanții italieni și habsburgici în Albania luptau și aceștia între ei pentru dobîndirea unei mai mari influențe. Noul regim a trebuit de la bun început să țină piept unei puternice opoziții în mai multe zone ale țării. Guvernul grec nu era mulțumit de ceea ce obținuse în Epir; el voia un teritoriu mai mare, astfel
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să fie preluat ulterior de la Imperiul Otoman. Venizelos era dispus să cedeze zona Drama-Kavalla, dar numai dacă primea asigurări că Greciei îi va fi anexată regiunea Izmir (Smirna) din Anatolia, care avea o populație de circa 800 000 de greci. Dobîndirea acestui teritoriu ar fi făcut ca Grecia să dețină efectiv controlul asupra Mării Egee. Venizelos voia de asemenea ca țara lui să participe la campaniile din Dardanele și Gallipoli, dar regele și șeful Marelui Stat Major s-au opus. Venizelos a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
titulatură a devenit oficială abia în 1929, îl vom numi Iugoslavia, pentru a lua ființă sunt analizate mai jos în amănunt. Să menționăm totuși pe scurt că, la începutul războiului, obiectivele sîrbilor nu erau clar definite, dar includeau cel puțin dobândirea Bosniei-Herțegovinei și a unei ieșiri la Marea Adriatică; guvernul dorea de asemenea o serie de teritorii habsburgice. Deși monarhia nu a opus deloc o rezistență majoră în timpul războiului, unii lideri politici croați, ca Ante Trumbić și Frano Supilo, care fuseseră extrem de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
luptau pe pămînt rusesc împotriva regimului bolșevic, opoziția turcească era sprijinită foarte mult de Moscova. În afară de valorosul sprijin al rușilor, Kemal a fost poate ajutat într-o măsură și mai mare de divergențele apărute în tabăra Aliaților. În lupta pentru dobîndirea controlului, era inevitabil ca puterile imperiale să intre în conflict în privința împărțirii acestuia. Prin octombrie 1921, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva Marii Britanii, Franța și Italia recunoscuseră guvernul de la Ankara, retrăgîndu-și astfel trupele din Anatolia. Britania și Grecia erau singurele rămase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
granițele stabiliate la San Stefano drept adevăratele granițe ale statului lor. Italia, Grecia și Iugoslavia continuau să fie cu ochii pe ținuturile albaneze. Guvernul român se confrunta cu o situație dificilă, făcînd eforturi pentru a păstra toate teritoriile, a căror dobîndire stîrnise mari nemulțumiri în rîndul sovieticilor, ungurilor și bulgarilor. Toți vecinii Iugoslaviei aveau pretenții asupra anumitor părți ale teritoriului ei. Problemele economice și sociale Sărăcia și înapoierea economică a societăților balcanice au fost de multe ori scoase în evidență în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nici o asigurare din partea aliaților lor în privința viitorului. Termenii Tratatului de la Londra erau cunoscuți. Obiectivele sîrbilor rămăseseră în mare parte cele anterioare războiului. Pašić și majoritatea colaboratorilor lui urmăreau în primul rînd continuarea eforturilor în vederea realizării unității naționale. Scopul imediat era dobîndirea Bosniei-Herțegovina și a ieșirii la Adriatica. Ei doreau eventual să obțină teritoriile locuite de sîrbi aflate sub stăpînire habsburgică, în special Vojvodina. Serbia postbelică rămînea deci un stat ortodox centralizat, condus de dinastia Karagheorghevici. După cum am menționat, existase în trecut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fiind lăsată pentru crearea unui stat albanez sub protecție italiană. În ciuda faptului că majoritatea puterilor erau dispuse să accepte dezmembrarea acestui teritoriu, conflictele dintre Italia și Serbia făceau ca aranjamentul privind divizarea să fie dificil. Țelul principal al Serbiei era dobîndirea portului Durrës, dar Italia dorea să domine întreaga țară. În iulie 1919, în timpul negocierilor privind tratatele de pace, Italia a ajuns la o înțelegere cu Grecia. Statul grec era de acord să sprijine pretențiile italienilor asupra orașului Vlorë și instituirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
socialist, Léon Blum, exprima o opinie generală atunci cînd declara: "Noi nu credem așa cum făceau înaintașii noștri în 1792 și în 1848 că ar putea exista ceva bun într-un război, nici că războiul ar putea fi un instrument pentru dobîndirea libertății sau în folosul Revoluției."3 Georges Bonnet, care a devenit ministru de externe în 1928, exprima o idee asemănătoare: "Să nu ne lăsăm purtați de eroism... Franța nu-și poate permite o nouă pierdere de sînge. Statisticile noastre vitale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
croat, Ante Pavelić, membru al aripei conduse de Frank a Partidului Croat al Drepturilor, a părăsit țara în ianuarie 1929 și a organizat cu sprijinul lui Mussolini mișcarea Ustaša (Insurecția), al cărei centru se afla în Italia. Obiectivul acesteia era dobîndirea independenței Croației, la nevoie prin mijloace revoluționare și violente. Acest grup a reușit uneori să colaboreze cu ORMI, care avea un scop asemănător, de a răsturna dominația sîrbească în Macedonia. Ambele organizații primeau ajutor din Italia și Ungaria. Mai ales
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
regelui și vechiului sistem. În ceea ce privește organizarea țării după război, ei sperau că sîrbii vor juca un rol și mai important în cadrul guvernului. Convinși că populația croată trădase Iugoslavia în 1941, ei erau în favoarea extinderii jurisdicției teritoriale a Serbiei și a dobîndirii unei poziții absolut dominante în rîndul regiunilor naționale. În ciuda faptului că un astfel de program ar fi putut fi atrăgător pentru sîrbi, el nu prezenta nici o atracție pentru croați, macedoneni, albanezi, sloveni și pentru musulmanii bosniaci, care alcătuiau la urma
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politice existente. Dîndu-și seama de această tendință, liderii socialiști "revizioniști" au acceptat această evoluție și căutau să obțină beneficii pentru muncitori mai curînd prin cîștigarea alegerilor decît prin pregătirea unei revoluții. Aspectele mai violente ale luptei de clasă și ale dobîndirii puterii erau fie negate, fie privite ca evenimente legate de un viitor îndepărtat. Punctul de vedere revizionist, care era dominant în cercurile socialiste înainte de primul război mondial, era vehement atacat de cei care erau convinși că o posibilă schimbare trebuia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rămas pînă în aprilie 1957, cînd s-a întors în Grecia. Atît acum cît și mai tîrziu, guvernul turc era de acord cu o împărțire a insulei, soluție de care Atena nici nu voia să audă: opinia publică grecească cerea dobîndirea controlului asupra întregului teritoriu, ceea ce a dus la instalarea unei situații de remiză. În insulă, detașamentele înarmate de greci și turci aveau ciocniri intermitente; liderii celor două comunități nu puteau ține situația sub control. Erau livrate în secret arme combatanților
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și au fost implicați doar un mic număr din aceștia. Lideri erau coloneii Ghiorghios Papadopoulos și Nikolaos Makarezos și colonelul brigadier Stilianos Pattakos. Fiind la comanda unităților de tancuri și de securitate de la Atena, ofițerii au acționat inițial în direcția dobîndirii controlului posturilor cheie din guvern, al serviciilor militare și al rețelei de comunicații. Dintre toate acestea, obiectivul lor major era cartierul general al armatei de la Atena, numit Pentagonul, după clădirea Departamentului de Apărare american. Pe acesta a pus stăpînire o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în propriile lui domenii. Pe parcursul acestui secol o serie de ținuturi otomane au fost pierdute în favoarea cuceritorilor ruși și habsburgi. Mai tîrziu, în timpul Revoluției Franceze și al războaielor napoleoniene, forțele franceze, britanice, rusești și habsburgice au intrat în competiție pentru dobîndirea controlului asupra guvernului otoman sau a unor părți ale teritoriilor acestuia. Pentru stabilitatea internă și mai rău era faptul că notabilii musulmani locali, ayanii, reușeau să sfideze cu succes autoritățile centrale și să obțină astfel controlul anumitor regiuni. Toate evenimentele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lucrătorii angajați la aceste întreprinderi erau liberi din punct de vedere juridic, exceptând condamnații de la minele de sare din Tg. Ocna. Mai ales întreprinderile mecanice, care funcționau continuu și unde se cerea o stabilitate a lucrătorilor izvorâtă și din necesitatea dobândirii unor cunoștințe tehnice elementare, impuneau utilizarea unor oameni liberi din punct de vedere juridic. În ceea ce privește despărțirea lucrătorilor industriali de mijloacele de producție, care îi constrângea să-și vândă forța de muncă, creând o piață a forței de muncă, ea se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în 1859-1860, în Botoșani - de la 866 în 1.845 la 1.390 în 1859-1860. Acest proces de creștere are loc pe cale naturală (fiul moștenește de regulă meseria tatălui), pe calea imigrării, după cum am văzut mai sus, și îndeosebi pe calea dobândirii de patente de meșteri sau certificate de calfe de către oameni reprezentând categorii sociale orășenești care năzuiau să obțină o situație materială superioară. În catagrafiile orașelor din 1845 și 1851 se menționează intrarea în rândul meșteșugarilor în cursul celor șapte ani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a relațiilor feudale. Burghezia mijlocie era alcătuită din starostii de bresle, din o parte a meșterilor și negustorilor patentari de starea I-a și a II-a ș. a., care beneficiau și ei de regimul feudal în măsura în care aveau acces la dobândirea monopolului asupra unor antreprize, la conducerea breslelor și a eforiilor. Ei puteau fi aleși în acest din urmă organ când depășeau vârsta de 30 de ani, aveau un capital negustoresc de 25.000 lei, o casă și erau pământeni. O dată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
încercări - uneori, pentru scurt timp, izbutite - de reconstituire a unei oști pământene”. Totuși, oamenii politici din Principate în secolul XVIII, spre deosebire de „epocile eroice”, nu sfidau primejdia, ci o evitau fie prin înduplecarea inamicului, fie prin trecerea de partea „eliberatorilor” după dobândirea unor minime garanții pentru ei și ființa de stat pe care o întruchipau. Abilitatea se confundă cu un genius loci politic. Cronicarii de la sfârșitul secolului XVII și începutul celui următor sunt adânc și pasional ancorați în viața politică. Ei fac
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ar putea fi doar nominală, că „deși nu ar contrazice în mod public promisiunile date Prea Înaltei Curți, totuși Rusia și-ar asigura pentru totdeauna supunerea și atârnarea principilor Moldovei și ai Valahiei, precum și aceea a locuitorilor acestor țări, prin dobândirea de la Poartă a unor foloase în favoarea lor, consfințite prin tratatele sale”. Anxietatea Vienei n-o împiedica să-și urmărească însă obiectivele concrete, dimpotrivă. În mai 1772, von Solms afla la Petersburg ceea ce-i transmisese la Viena Kaunitz lui Golițân: trupele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
martie 1774, marele hatman al Coroanei, Branicki, repeta Puterilor copartajante ale Poloniei propunerea mai veche, acum cu desăvârșire nerealistă, de participare a țării sale în războiul contra Turciei în schimbul alipirii totale sau parțiale a Principatelor. Papa ceruse Franței să împiedice dobândirea de către Rusia, prin tratatul de pace, a protecției asupra religiei ortodoxe din statele otomane. Francezii, cunoscători ai afacerilor orientale, descopereau importanța economică și politică a Principatelor. Doi dintre ei, Pierre Nagny și De la Roche, se ofereau în mai și, respectiv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mare ridicare a poporului înarmat pentru dreptate socială și națională. Deși înfrântă, răscoala a impus restaurarea domniilor pământene și tendințe vădite către o administrație și școală națională. O mai largă deschidere a raporturilor politice cu străinătatea, un efort țintind spre dobândirea unor poziții de sine stătătoare nu numai în raport cu Poarta Otomană, ci și cu Rusia - sunt elemente definitorii pentru noua stare de lucruri. Cereri și proiecte românești vizând crearea unei confederații româno-sârbe sub garanția marilor puteri, plasarea Principatelor Române sub protecția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Principatele Române, procedura repetată trei ani mai târziu prin tratatul de la Adrianopol. Este bine cunoscută însemnătatea celor două acte pentru evoluția ulterioară a societății românești. Vom sublinia doar că, prin ele, întărirea autonomiei și ruperea graduală de Poarta Otomană sunt dobândiri virtuale, care au accelerat definirea căilor menite să ducă la împlinirea țelurilor supreme naționale române. Răspândirea ideilor revoluției franceze și, îndeosebi, dezvoltarea mișcării de emancipare a popoarelor făceau caduce proiectele de anexiuni teritoriale. Planurile sau sugestiile lui Pastel, în 1821
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
când românii preiau, pentru a nu o mai ceda, cârma propriului lor destin politic. Românii, ca și alte popoare aflate sub stăpânire sau dominații străine, viețuind sub scut opresiv sau european protector, au pus adeseori „piciorul în prag” cu scopul dobândirii eliberării. Pragul n-a fost însă depășit la noi cu succes și pentru totdeauna decât în 1859. Atunci, independența și desăvârșirea unității naționale intrau ca obiective nemijlocite în tactica și strategia politicii de stat, în practica politică mărturisită, și uneori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]