23,159 matches
-
un antrenor de scrimă. Zidaru a început să practice scrimă la CSS Triumf cu antrenorul Ioan Halmagyi, apoi s-a transferat la CSA Steaua cu antrenorul Constantin Stelian. A absolvit la Academia de Studii Economice și a obținut diploma de doctorat la Academia Națională de Educație Fizică și Sport. Ca sportiv, a fost campion național în 1975 și vicecampion în 1978, 1980, și 1982, anul în care a câștigat și Cupa României. A cucerit unsprezece titluri naționale pe echipe cu CSA
Octavian Zidaru () [Corola-website/Science/333405_a_334734]
-
român. A studiat la Colegiul Național „A.T. Laurian” din Botoșani (1901-1906) și a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Iași și la Conservatorul de Muzică din Leipzig. În capitala Franței a studiat la Facultatea de Drept și a obținut doctoratul la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor la Conservatorul Pro-Arte (1936-1939) și director al Filarmonicii George Enescu din București (1945-1947). A tradus libretul operei Oedip de George Enescu, traducere pe care compozitorul o considera singura
Emanoil Ciomac () [Corola-website/Science/334536_a_335865]
-
1917 după care a urmat cursurile de teologie la Institutul Teologic din Sibiu în perioada 1918-1921. Între anii 1921-1922 a fost student la Universitatea de Filozofie din Berlin și mai apoi între 1922 - 1924 la Leipzig unde își ia și doctoratul în anul 1924. În 1935 ia licența în teologie la Chișinău și apoi doctoratul la București. Urmează o carieră didactică îndeplinind funcția de suplinitor și mai apoi (1936) definitiv până la pensionare la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. A predat Istoria
Nicolae Terchilă () [Corola-website/Science/334598_a_335927]
-
perioada 1918-1921. Între anii 1921-1922 a fost student la Universitatea de Filozofie din Berlin și mai apoi între 1922 - 1924 la Leipzig unde își ia și doctoratul în anul 1924. În 1935 ia licența în teologie la Chișinău și apoi doctoratul la București. Urmează o carieră didactică îndeplinind funcția de suplinitor și mai apoi (1936) definitiv până la pensionare la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. A predat Istoria filozofiei și Filozofia, Pedagogia și Istoria pedagogiei și Catehetica. Pe linie religioasă a fost
Nicolae Terchilă () [Corola-website/Science/334598_a_335927]
-
Academia Poloneză de Stiinte, cu titlul: Nieznany polski poeta Tadeusz Hyżdeu (1769-1835) - Necunoscutul poet polonez, Tadeu Hașdeu 1769-1835. Din relațiile româno-polone din secolul al XVIII-lea. Este Doctor în Științe Umaniste, titlu obținut la Academia Română - București, cu o lucrarea de doctorat despre Ioan Paul al II-lea. S-a manifestat că Editor; PR Consultant; consilier al Președintelui Fundației România de Mâine, Rector al Universității Spiru Haret; Analist - comentator Economistul și Diplomat Club; Realizator programe- Televiziunea România de Mâine: emisiuni - Cultură minorităților
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
trei medalii de aur olimpice și șapte medalii de aur mondiale, tot pe echipe. După ce s-a retras în anul 1980, după Jocurile Olimpice de la Moscova, a devenit antrenor de scrima. Absolvent Institutului Pedagogic din Minsk în 1970, și-a obținut doctoratul în acest domeniu. A fost numită antrenor emerit în 1994. În anul 2007 a primit medalia „Pierre de Coubertin” de Comitetul Olimpic Internațional. În prezent preda cursuri la Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport din Belarus.
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
Republica Moldova) este un critic și istoric literar, doctor habilitat în filologie, conferențiar universitar din Republica Moldova. a făcut studii la Școala Pedagogică din Călărași (1991) și la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” (1996). Și-a luat doctoratul în filologie (2003) cu tema "Lirica feminină din Basarabia (anii ’20-’30)" și postdoctoratul (2011) cu tema " Structuri dialogice în romanul românesc din secolul al XX-lea". Este conferențiar universitar la catedra de Literatură româna și comparată, Universitatea Pedagogică de
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Clinica de Neurochirurgie (1982-1990); biolog specialist la Spitalul Clinic „Gh.Lupu”, Clinica de Dermatologie, București (1993-1994); cercetător științific principal gr.II la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale „Victor Babeș”, Departamentul de Patologie Ultrastructurală, București (1994-2006). Doctorat în Biologie, Universitatea din București, specialitatea Biologie Celulară (1973-1976). Teza de doctorat intitulată: "Ultrastructura stărilor precanceroase ale pielii și a tumorilor cutanate maligne", (1976). Cercetător științific la Institutul de Neurofarmacologie „Rudolf Magnus” și Institutul de Biologie Moleculară și Biotehnologie Medicală
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
de Dermatologie, București (1993-1994); cercetător științific principal gr.II la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale „Victor Babeș”, Departamentul de Patologie Ultrastructurală, București (1994-2006). Doctorat în Biologie, Universitatea din București, specialitatea Biologie Celulară (1973-1976). Teza de doctorat intitulată: "Ultrastructura stărilor precanceroase ale pielii și a tumorilor cutanate maligne", (1976). Cercetător științific la Institutul de Neurofarmacologie „Rudolf Magnus” și Institutul de Biologie Moleculară și Biotehnologie Medicală, Universitatea din Utrecht, Olanda (1991-1992). În perioada 2008-2012 este cercetător vizitator la
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
vieții, a devenit istoric al științelor și a publicat o biografie a lui George de Hevesy. Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în 1929. Și-a făcut studiile de doctorat la Institutul Kaiser Wilhelm de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin-Dahlem, scriindu-și teza despre spectrele halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când l-a obținut în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania, iar evreii
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
fizică. După absolvire, în aprilie 1928, tatăl ei a trimis-o șase luni în Anglia să învețe limba engleză și bunele maniere. A fost admisă la Universitatea din München în 1929, unde a participat la cursurile lui Arnold Sommerfeld. Pentru doctorat, tatăl ei a reușit să obțină acceptarea ei la Institutul Kaiser Wilhelm pentru Chimie Fizică și Electrochimie de la Berlin-Dahlem, unde și-a scris teza pe tema spectrelor halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când Levi și-a
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
ei a reușit să obțină acceptarea ei la Institutul Kaiser Wilhelm pentru Chimie Fizică și Electrochimie de la Berlin-Dahlem, unde și-a scris teza pe tema spectrelor halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când Levi și-a obținut doctoratul în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania. Conducătorii ei de doctorat plecaseră în exil, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice. Ramura daneză a Federației Internaționale a Femeilor Universitare a ajutat-o însă pe Levi
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
Fizică și Electrochimie de la Berlin-Dahlem, unde și-a scris teza pe tema spectrelor halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când Levi și-a obținut doctoratul în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania. Conducătorii ei de doctorat plecaseră în exil, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice. Ramura daneză a Federației Internaționale a Femeilor Universitare a ajutat-o însă pe Levi să găsească un post la Institutul Niels Bohr de Fizică Teoretică de la Universitatea
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
l-a întrebat pe James Franck, un alt refugiat din Germania, dacă o cunoaște pe Levi, și dacă ar fi dispus să o aibă ca asistentă. Franck a răspuns că nu o cunoaște personal, dar că îi cunoaște teza de doctorat, pe care a lăudat-o. S-a logodit în 1934 cu fizicianul Hans Bethe. Cei doi se cunoșteau din 1925. Mama acestuia însă, deși era evreică, s-a opus căsătoriei fiului ei cu o evreică, și logodna a fost ruptă
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
unor izotopi radioactivi cu durată scurtă de existență au deschis calea unor noi utilizări ale substanțelor radioactive în biologie, pe care le-a explorat împreună cu de Hevesy, publicând împreună mai multe articole. Universitatea din Berlin i-a anulat în 1938 doctoratul. În aprilie 1940, germanii au ocupat Danemarca. Când naziștii au început în septembrie 1943 să-i strângă pe evreii danezi, Levi a fost una dintre miile de evrei care au fugit în Suedia. Tot restul războiului, a lucrat pentru biologul
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
neașteptate a tatălui său, l-a terminat în Kolín. Acesta și-a continuat studiile universitare la Viena, unde a urmat Teologia si Artele. Imediat ce a terminat Teologia s-a dedicat complet studiului Orientului Apropiat Antic. Cu un an înaintea obținerii doctoratului, în 1904, a participant pentru prima dată la excavări în Orientul Apropiat, mai exact în Tell Taanek, Palestina. În 1906 s-a făcut o descoperire în Asia Mică, fapt care urma să-i schimbe viața lui Hrozný. În Khatušša, vechea
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
a studiat cărțile sacre și practicile yoga. El a simțit, ca și Mihai Eminescu, o fascinație față de India teozofică și tantrică. În martie 1931 s-a reîntors în Calcutta după experiența himalayană și s-a dedicat studiului pentru teza de doctorat, încercând să acumuleze tot felul de cunoștințe: „[...] această perioadă se deosebea de celelalte faze ale vieții mele în India. [...] De data aceasta, nu mai încercam să devin un altul, imitând un model indian, ci mă lăsasem atras de misterul atâtor
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Władysław Hugo Dionizy Steinhaus (pronunțat: ; ) a fost un matematician și dascăl polonez. Steinhaus și-a obținut doctoratul cu David Hilbert la Universitatea din Göttingen în 1911 și a devenit ulterior profesor la Universitatea Jan Kazimierz din Lwów (astăzi Lviv, Ucraina), unde a contribuit la construirea a ceea ce ulterior a rămas cunoscut sub numele de Școala de Matematică
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
matematica abstractă și a început să studieze singur operele unor cunoscuți matematicieni contemporani. În același an, a început să studieze filosofia și matematica la Universitatea din Lemberg. În 1906, s-a transferat la Universitatea din Göttingen. Acolo el a primit doctoratul în 1911, după ce a scris disertația sub supravegherea lui David Hilbert. Titlul tezei sale de doctorat era "Neue Anwendungen des Dirichlet'schen Prinzips" („Noi aplicații ale principiului lui Dirichlet”). La izbucnirea Primului Război Mondial, Steinhaus s-a întors în Polonia și a
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
a început să studieze filosofia și matematica la Universitatea din Lemberg. În 1906, s-a transferat la Universitatea din Göttingen. Acolo el a primit doctoratul în 1911, după ce a scris disertația sub supravegherea lui David Hilbert. Titlul tezei sale de doctorat era "Neue Anwendungen des Dirichlet'schen Prinzips" („Noi aplicații ale principiului lui Dirichlet”). La izbucnirea Primului Război Mondial, Steinhaus s-a întors în Polonia și a luptat în Legiunea Poloneză a lui Józef Piłsudski, după care a trăit în Cracovia. În perioada
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
știință. Steinhaus a publicat și unul din primele articole din "Fundamenta Mathematicae", în 1921. El a cofondat "Studia Mathematica "împreună cu Stefan Banach (1929), și "Zastosowania matematyki" („Aplicații ale matematicii”, 1953), "Colloquium Mathematicum și" "Monografie Matematyczne" („Monografii matematice”). El a primit doctorate onorifice de la Universitatea din Varșovia (1958), Academia Medicală din Wrocław (1961), Universitatea din Poznań (1963) și de la Universitatea din Wrocław (1965). Steinhaus stăpânea pe deplin mai multe limbi străine și era cunoscut și pentru aforismele sale, postum fiindu-i publicată
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
a atras încă din liceu, iar cea de-a doua specializare, limba română, a ales-o din simpatie față de România, stat ce a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varșovia. În anul 1979 a obținut un doctorat în filologie la aceeași universitate, pe specializarea limba română. A devenit pasionat de literatura română și a călătorit în România, fiind întâmpinat peste tot cu o mare simpatie. După absolvirea facultății, a început să traducă din limbile franceză și română
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
internaționale. Școala primară a urmat-o în satul natal, studiile liceale la Liceul de Băieți nr.1 "Emanuil Gojdu" din Oradea (promoția 1956), iar pe cele universitare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1956-1960). Între 1960-1963 a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, secția biblică (Vechiul Testament și Limba ebraică). În perioada 1972-1973 a urmat cursuri de sepcializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar în 1978 a obținut titlul de doctor în Teologie în domeniul Studiului Vechiului Testament și
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
Facultatea de Teologie a Universității de Vest din Timișoara (2000-2003), profesor suplinitor de Vechiul Testament și Limba Ebraică la Facultatea de Teologie a Universității din Oradea (1992-2007) și decan al acestei facultăți (1992-2000). Din 1982 și până în prezent este conducător de doctorate. În perioada 1995-2006 a fost membru al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare (C.N.A.T.D.U.) din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. A fost redactor responsabil al publicației bisericești a Arhiepiscopiei Sibiului "Telegraful Român" (1978-2010) și membru în redacția
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
1987, București) a fost un renumit herpetolog român. În 1933 a absolvit liceul „Spiru Haret”. A absolvit facultățile de Filosofie (în 1938) și Drept (în 1937) din cadrul Universității București, unde a obținut licența în drept în anul 1938, iar apoi doctoratul în 1946. A fost avocat în 1944-1946, iar în anul 1946, a fost numit atașat de legațiune la Ministerul Afacerilor Externe, însă în toamna anului 1947, după crearea statului socialist român, și-a pierdut postul diplomatic și toate proprietățile și
Ion E. Fuhn () [Corola-website/Science/332047_a_333376]