24,196 matches
-
în stare bună cu excepția lui Haise care suferea de o gravă infecție de tract urinar din cauza cantității insuficiente de apă. Pentru a evita modificarea traiectoriei navei, echipajul primise instrucțiuni să oprească temporar evacuarea de urină din navă. Din cauza unei neînțelegeri, echipajul a crezut că trebuie să stocheze urina pe durata întregului zbor. Deși explozia a dus la renunțarea la misiune, aceasta s-a petrecut în drumul spre Lună, când modulul lunar era încă disponibil cu întreaga sa dotare de consumabile. Dacă
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
renunțarea la misiune, aceasta s-a petrecut în drumul spre Lună, când modulul lunar era încă disponibil cu întreaga sa dotare de consumabile. Dacă explozia ar fi avut loc după aterizare sau pe drumul de întoarcere după abandonarea modulului lunar, echipajul nu ar fi supraviețuit. La aproximativ 46 de ore și 40 de minute de la lansare, indicatorul rezervorului de oxigen 2 a ieșit din scală, arătând peste 100% și a rămas așa, probabil din cauza izolației interne. Pentru a ajuta la determinarea
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
ar fi supraviețuit. La aproximativ 46 de ore și 40 de minute de la lansare, indicatorul rezervorului de oxigen 2 a ieșit din scală, arătând peste 100% și a rămas așa, probabil din cauza izolației interne. Pentru a ajuta la determinarea cauzei, echipajului i s-a cerut să efectueze amestecări în rezervoare mai des decât se planificase inițial. În planul original al misiunii, amestecarea care a dus la ruperea rezervorului nu s-ar fi făcut decât după aselenizare. Explozia din misiunea Apollo 13
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
aibă pierderi. Printre soluțiile recomandate pentru viitoarele misiuni se numărau mutarea rezervoarelor la distanță unul de altul, adăugarea unui al treilea rezervor și o baterie de urgență în alt sector al modulului de serviciu. Conform procedurilor standard de rotație a echipajelor, proceduri în vigoare în timpul programului Apollo, echipajul principal pentru Apollo 13 ar fi trebuit să fie echipajul de rezervă al misiunii Apollo 10, sub comanda veteranului Mercury și Gemini L. Gordon Cooper. Acel echipaj era format din următorii astronauți: Deke
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
misiuni se numărau mutarea rezervoarelor la distanță unul de altul, adăugarea unui al treilea rezervor și o baterie de urgență în alt sector al modulului de serviciu. Conform procedurilor standard de rotație a echipajelor, proceduri în vigoare în timpul programului Apollo, echipajul principal pentru Apollo 13 ar fi trebuit să fie echipajul de rezervă al misiunii Apollo 10, sub comanda veteranului Mercury și Gemini L. Gordon Cooper. Acel echipaj era format din următorii astronauți: Deke Slayton, însă, a consemnat în memoriile sale
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
adăugarea unui al treilea rezervor și o baterie de urgență în alt sector al modulului de serviciu. Conform procedurilor standard de rotație a echipajelor, proceduri în vigoare în timpul programului Apollo, echipajul principal pentru Apollo 13 ar fi trebuit să fie echipajul de rezervă al misiunii Apollo 10, sub comanda veteranului Mercury și Gemini L. Gordon Cooper. Acel echipaj era format din următorii astronauți: Deke Slayton, însă, a consemnat în memoriile sale că Eisele și Cooper nu urmau să facă rotația la
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
Conform procedurilor standard de rotație a echipajelor, proceduri în vigoare în timpul programului Apollo, echipajul principal pentru Apollo 13 ar fi trebuit să fie echipajul de rezervă al misiunii Apollo 10, sub comanda veteranului Mercury și Gemini L. Gordon Cooper. Acel echipaj era format din următorii astronauți: Deke Slayton, însă, a consemnat în memoriile sale că Eisele și Cooper nu urmau să facă rotația la altă misiune, niciunul nefiind preferat de managementul NASA din diverse motive (Cooper pentru atitudinea sa superficială la
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
facă rotația la altă misiune, niciunul nefiind preferat de managementul NASA din diverse motive (Cooper pentru atitudinea sa superficială la antrenament, iar Eisele pentru incidentele de la bordul Apollo 7 și din cauza unei relații extraconjugale) și ambii au făcut parte din echipajul de rezervă doar din pricina lipsei de personal calificat în Biroul Astronauților atunci când trebuia să se facă numirile. Cooper, scrie Slayton, avea o șansă mică să primească comanda misiunii Apollo 13, cu condiția să se achite într-o manieră excepțională de
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
zburase din 1961 avea nevoie de mai mult timp să se antreneze corespunzător pentru un zbor lunar. Astfel, echipa Lovell, rezerva misiunii istorice Apollo 11, care ar fi urmat (în virtutea rotației) să fie activă în misiunea Apollo 14, a înlocuit echipajul lui Shepard. Cu două zile înainte de lansare, pilotul modulului lunar din echipajul de rezervă Apollo 13 Charlie Duke a contractat rubeolă de la unul din copiii săi. Lovell și Haise avuseseră rubeolă în copilărie, dar pilotul modulului de comandă Ken Mattingly
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
corespunzător pentru un zbor lunar. Astfel, echipa Lovell, rezerva misiunii istorice Apollo 11, care ar fi urmat (în virtutea rotației) să fie activă în misiunea Apollo 14, a înlocuit echipajul lui Shepard. Cu două zile înainte de lansare, pilotul modulului lunar din echipajul de rezervă Apollo 13 Charlie Duke a contractat rubeolă de la unul din copiii săi. Lovell și Haise avuseseră rubeolă în copilărie, dar pilotul modulului de comandă Ken Mattingly nu avusese, iar medicii zborului l-au înlocuit cu rezerva sa, Jack
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
de zbor John Aaron au utilizat simulatorul modulului de comandă pentru a găsi un plan de revitalizare a lui "Odyssey" în condițiile date de lipsă de energie. De asemenea, placa lunară originală de pe "Aquarius" avea numele lui Mattingly, astfel că echipajul a primit una nouă, cu numele lui Swigert, care trebuia montată peste cea originală după aselenizare. "Aquarius" nu a aselenizat niciodată, astfel că placa a rămas în posesia lui Lovell. În cartea sa "Lost Moon" (cu titlul schimbat apoi în
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
este sigur dacă distanța efectivă față de Pământ a fost sau nu mai mare decât cea a altor misiuni Apollo. În "Cartea Recordurilor Guiness" acest zbor este trecut ca fiind deținătorul recordului de altitudine absolută pentru zborul uman, iar Lovell și echipajul au primit un certificat care atestă acest record. Punctul de amerizare a fost la , sud-est de Samoa Americană, la de nava de recuperare, USS "Iwo Jima". Diverse persoane superstițioase au asociat misiunea cu credința că 13 ar fi un număr cu
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
programul Space Shuttle și de pe Stația Spațială Internațională (ISS). Misiunea Apollo 13 a fost denumită „un eșec reușit” deoarece astronauții au fost aduși înapoi, deși nu au reușit să aterizeze pe Lună și din cauza situației dificile depășite în cursul misiunii. Echipajul și echipa operativă a misiunii Apollo 13 au primit Medalia Prezidențială a Libertății pentru acțiunile întreprinse în cadrul misiunii. Experimentul indicatorului cu catod rece (în (CCGE)), care făcea parte din ALSEP în Apollo 13 nu a mai fost încercat. El era
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
o reducere de preț de 20%, precum și o reducere suplimentară de 2% dacă factura este achitată cu cash. North American a refuzat politicos plata, arătând că ei transportaseră gratuit module lunare Grumman pe Lună de trei ori până atunci. Insigna echipajului Apollo 13 reprezenta trei cai zburători, simbolizând „carul” Apollo tras prin spațiu. Dat fiind istoricul lui Lovell ca militar în Marina SUA, logoul a inclus mottourile „"Ex luna, scientia"” („Din Lună, știință”), împrumutat de la mottoul Academiei Navale Americane, „"Ex scientia
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
mottoul Academiei Navale Americane, „"Ex scientia tridens"”, (din știință, putere maritimă). Numărul misiunii era trecut în cifre latine, as Apollo XIII. Este unul dintre cele două simboluri ale misiunilor Apollo—cealaltă fiind Apollo 11—care nu a trecut numele membrilor echipajului pe simbol (decizie norocoasă, dat fiind că membrul inițial al echipajului Ken Mattingly a fost înlocuit cu două zile înainte de lansare). Logoul a fost lucrat de artistul Lumen Winter, pe baza unei picturi realizată de el pentru Hotelul St. Regis
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
Numărul misiunii era trecut în cifre latine, as Apollo XIII. Este unul dintre cele două simboluri ale misiunilor Apollo—cealaltă fiind Apollo 11—care nu a trecut numele membrilor echipajului pe simbol (decizie norocoasă, dat fiind că membrul inițial al echipajului Ken Mattingly a fost înlocuit cu două zile înainte de lansare). Logoul a fost lucrat de artistul Lumen Winter, pe baza unei picturi realizată de el pentru Hotelul St. Regis din New York. Pictura a fost ulterior achiziționată de actorul Tom Hanks
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
cum încarcă sicrie cu pământ într-o căruță și pornește cu aceasta spre port. Încărcătura macabră e pusă într-un vas cu destinația Wisborg. Între timp, Hutter evadează din castel și se grăbește spre casă. Pe vapor, contele omoară tot echipajul, așa că vasul ajunge gol în Wisborg. Knock a fost între timp internat în azilul de nebuni, unde acuma se bucură de sosirea "stăpânului". Hutter a reușit să revină la Ellen, dar e prea târziu: vampirul a ajuns înaintea sa și
Nosferatu – Simfonia groazei () [Corola-website/Science/315547_a_316876]
-
al firmei Dräger AG instalat în anul 1913 în Lübeck, Germania ce putea fi presurizat până la presiunea de 20 bar (sc.man.) adică adâncimea de 200 m. A fost utilizat în special pentru experimente cu aparate de respirat pentru salvarea echipajelor de pe submarine, precum și aparate de respirat cu circuit semiînchis cu amestec respirator sintetic sau aer. În prezent există în lume mai mult de 40 de centre hiperbare care aparțin forțelor navale, universități, școli de scufundare profesională, sau firme producătoare de
Laborator hiperbar () [Corola-website/Science/315571_a_316900]
-
Dezastrul navetei spațiale "Challenger" a avut loc la 28 ianuarie 1986, cănd naveta spațială Challenger s-a dezmembrat la 73 de secunde după lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor șapte membri ai echipajului. Naveta s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic, în dreptul coastei Floridei, la ora 16:39 UTC, 11:39 ora locală. Dezintegrarea întregului vehicul a început după ce un O-ring din propulsorul din dreapta a cedat la lansare. Defectarea O-ringului a cauzat o
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
exterior și să intre în contact cu aparatură propulsorului și cu rezervorul exterior de combustibil. Această a condus la separarea legăturii din spate a propulsorului din dreapta și la distrugerea rezervorului din dreapta. După aceasta, forțele aerodinamice au distrus imediat vehiculul. Compartimentul echipajului și multe alte fragmente ale vehiculului au fost în cele din urmă recuperate de pe fundul oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
După aceasta, forțele aerodinamice au distrus imediat vehiculul. Compartimentul echipajului și multe alte fragmente ale vehiculului au fost în cele din urmă recuperate de pe fundul oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit distrugerii inițiale a navetei. Totuși, naveta nu avea sistem de evacuare și astronauții nu au supraviețuit impactului compartimentului echipajului cu suprafața oceanului. Dezastrul a avut ca efect oprirea pentru 32 de
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit distrugerii inițiale a navetei. Totuși, naveta nu avea sistem de evacuare și astronauții nu au supraviețuit impactului compartimentului echipajului cu suprafața oceanului. Dezastrul a avut ca efect oprirea pentru 32 de luni a programului navetelor spațiale și formarea Comisiei Rogers, o comisie specială numită de președintele american Ronald Reagan pentru a investiga accidentul. Comisia Rogers a aflat că cultură
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
unul dintre indicatoarele folosite pentru a verifica închiderea trapei. Apoi, un bolț rupt a împiedicat eliminarea unei armaturi de la trapa orbiterului. Cand armatura a fost în cele din urmă tăiată, vântul de la punctul de aterizare nu a mai permis lansarea. Echipajul a așteptat încetarea vântului până când timpul în care era posibilă lansarea a trecut, forțând o nouă amânare. Prognoza meteo pentru data de 28 ianuarie anunță o dimineață neobișnuit de rece, cu temperaturi aproape de -1, temperatura minimă permisă pentru lansare. Temperatura
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
determina dacă fiecare articulație rămâne etanșa. Această eră o considerație importantă, deoarece O-ringurile propulsoarelor fuseseră proiectate drept componentă „Criticality 1”—adică nu există rezervă în cazul defectării O-ringurilor primar și secundar, iar defectarea lor putea distruge vehiculul și echipajul acestuia. Un argument al celor de la NAȘĂ împotriva îngrijorărilor celor de la Thiokol a fost acela că dacă O-ringul primar se defectează, atunci O-ringul secundar va asigura etanșarea. Acest argument nu era valid pentru o componentă Criticality 1, iar
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
exterior de hidrogen lichid al navetei a început să scadă la Ț+66,764, indicând efectul scurgerii. În acest punct, situația părea încă normală atât astronauților, cât și controlorilor de zbor. La Ț+68, comunicatorul capsulei Richard Covey a informat echipajul că au permisiunea de a duce motorul la putere maximă, iar comandorul Dick Scobee a confirmat decizia. Răspunsul său, "Roger, go at throttle up" ("am înțeles, duc motorul la putere maximă"), a fost ultima comunicație de pe "Challenger" către sol. La
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]