KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...916 917 918 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

un fiu al lui Pitagora. Deci până și anumite rituri romane pot fi interpretate În sens pitagoreic, ca, de exemplu, acoperirea capului În timpul sacrificiului 3. Regelui Numa Îi este atribuită o literatură religioasă cu rezonanțe pitagoreice 4. 2. Cultele și zeii greci, miturile și actualizarea lor dramatică, orfismul și misteriile lui Bachus, teologia și critica religiei fac parte integrantă din religia romană, atât privată, cât și publică, și al istoriei ei Încă din epoca arhaică. Apusul cetăților din Grecia Magna, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rare și se exprimă În sărbători de rugăciune și mulțumire, fără o dată fixă (Titus Livius 32, 1, 14; cf. Halkin, 1953): „poporului i-a fost impusă o supplicatio de o zi și au fost Împlinite acțiuni sacre În toate lăcașurile zeilor (pulvinaria)”. Câteodată oamenilor li se poruncește să se Încununeze cu ghirlande; „Întreg poporul” (universus populus) este implicat: bărbați, femei, copii (Titus Livius, 21, 62, 9; 40, 37, 3; 43, 13, 8). Ziua de 6 martie este zi de sărbătoare (feriae

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru hotărârile ce trebuie luate este căutat pe lângă marile centre oraculare (Anzio, Praeneste) sau la ghicitorii itineranți. Pentru clasele mai Înstărite, cel care Își ia sarcina de specialist În chestiuni care privesc viața și morala sau concepția despre lume și zei este Îndeosebi filozoful. Numai atunci când creștinismul Își face simțită presiunea de concurent, Iulian (332-363 d.Hr.), Împărat și pontifex maximus, le cere preoților săi să dea o nouă interpretare propriului rol2. El Înțelege sacerdoțiul ca pe o profesie cu normă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
moștenitorii sunt obligați să ia asupra lor aceste culte. Comunitatea juridică a celor vii pune În practică voința defunctului, exprimată În testament 1. Mormântul inviolabil al defunctului, care, prin riturile de Îngropare, este ridicat la condiția de di manesxe "manes" (zeii Mani), și cultul care este practicat pentru el și care are scopul de a-i asigura În continuare hrana constituie garanția religioasă a faptului că defunctul continuă să mențină o relație socială cu familia lui. Cei vii dobândesc În acest

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care o venerează pe Isisxe "Isis", o camaraderie (contubernium) de adoratori ai lui Martexe "Marte" (Marticultores), un colegiu (religios?) care se reunește În casa Sergiei Paulina (o asemănare importantă cu „bisericile domestice” creștine) și, pe lângă acestea, asociații de adoratori ai zeilor: Lari, Dianaxe "Diana" și Antinous, Herakles, Mercurxe "Mercur", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap" și Hygieia, Jupiter, Saturnxe "Saturn". Și personalul consacrat cultului se organizează În asociații (collegium tibicinum; collegium victimariorum). Cultul Împăratului se organizează, la rândul lui, În diferite tipuri de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fiscale, și din banii strânși ca ofertă (pecuniae stipis nomine), pe a căror destinație se insistă În mod special (capitolul 72). Jocurile publice, teatrul și spectacolele cu gladiatori pregătite În cinstea lui Jupiter, a Iunonei, a Minervei și a altor zei și zeițe ai cetății sunt plătite pe jumătate de funcționarii care oferă spectacolele, iar cealaltă jumătate de către casieria publică, dar nu cu banii obținuți din amenzi, care sunt păstrați pentru cult În sensul strict. Dintre numeroasele sacerdoții ale Romei, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
orașului, care la Urso asumă În materie de politică religioasă același rol central al Senatului din Roma, ei se Îngrijesc de sanctuare, de temple și de așezămintele de cult. Organizează spectacolele de circ, sacrificiile și actele de cult pe lângă lăcașurile zeilor (pulvinaria). Firește, Îndeplinirea acestor sarcini cerea alt personal consacrat cultului: cei care Înjunghiau victimele (victimarii) și muzicanții (tibicines), care nu au nevoie să fie numiți În legea-cadru. Religia privată și personală apare numai În dreptul referitor la Înmormântări. Cultul familiei imperiale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
printre simulacra deorum, ci printre elementele decorative (ornamenta aedium; Suetonius, Tiberius, 26, 1; cf. Servius, comentariu la Georgica, 3, 16). Pe de altă parte, o interpretare rigidă a Legii le interzice evreilor să confecționeze chiar și obiecte decorative pentru statuile zeilor, cum ar fi colierele sau inelele pentru nas și pentru degete (Abodah Zarah 1, 8). Modul de a fi al unei imagini divine este Înțeles În manierele cele mai diferite. Gama posibilităților merge de la un simplu trunchi de lemn până la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
posibilităților merge de la un simplu trunchi de lemn până la „statuile Însuflețite care au percepție sensibilă și sunt locuite de spirit”1. Imaginile pot vedea, Își pot roti privirea, pot asuda, vorbi. Oamenii le contemplă În rugăciune, iar de cealaltă parte, zeii, În sălașul lor din partea de răsărit a templului, par să Îi privească pe cei care Îi imploră și le aduc ofrande (Vitruvius, 4, 5, 1). Când zeii li se arată oamenilor, ei par statui de cult: „Era Iunonaxe "Iunona": am

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
privirea, pot asuda, vorbi. Oamenii le contemplă În rugăciune, iar de cealaltă parte, zeii, În sălașul lor din partea de răsărit a templului, par să Îi privească pe cei care Îi imploră și le aduc ofrande (Vitruvius, 4, 5, 1). Când zeii li se arată oamenilor, ei par statui de cult: „Era Iunonaxe "Iunona": am recunoscut-o pentru că stă pe cetățuia lui Jupiter” (Ovidiu, Faste 6, 18; cf. Apuleius, Metamorfoze, 11, 3). Imaginea structurează epifania. Pe de altă parte, imaginea lui Jupiter

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din diferite mărturii: Martexe "Marte"-Venusxe "Venus"-Divinul Iuliusxe "Divinul Iulius" În templul lui Marte Ultorxe "Marte Ultor" În Forul lui Augustus (Roma; 2 Î.Hr.); Apolloxe "Apollo"-Latonaxe "Latona"-Dianaxe "Diana" În templul lui Apollo de pe Palatin; cei trei zei care stau sub același acoperiș pe Campitoliu 2. Iconografia imaginilor mari poate fi folosită pentru micile daruri votive În metal sau teracotă. Nero și Domițian au statuete personale, iar Apuleius un „mic Mercurxe "Mercur"” (Mercuriolus) (Suetonius, Nero, 56; Domițian, 15

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fi folosită pentru micile daruri votive În metal sau teracotă. Nero și Domițian au statuete personale, iar Apuleius un „mic Mercurxe "Mercur"” (Mercuriolus) (Suetonius, Nero, 56; Domițian, 15, 3, despre Minervaxe "Minerva"; Apuleius, Apologia, 63). Chiar și În cultul zilnic zeii sunt caracterizați de numeroase simboluri, atribute și Însoțitori de rang inferior care stimulează curiozitatea și forța speculativă: animale simbolice și de sacrificiu; lira, punguțe de bani, vargă, cârmă, ghioagă, lance; diferite acoperăminte de cap: coif, pălărie Înaripată, cunună, panglică; Venusxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu bijuterii de podoabă; Mercur cu mantie și apărătoare la gât, Minerva Îmbrăcată În Întregime și Înzestrată cu arme; Apolloxe "Apollo" și Mercur sunt imberbi, Herculexe "Hercule" și Zeusxe "Zeus" sunt Înfățișați cu barbă. Diferențele În interiorul panteonului și deci individualizarea zeilor În epoca clasică sunt deosebit de bogate. Imaginea principelui divin sau divinizat după moarte - nu arareori Împreună cu Întreaga lui „familie” (domus Augusta) - capătă În epoca imperială o importanță dominantă, atât În cultul public, cât și În cel privat. Asemenea tribunului plebei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poala zeiței se pune o haină, lui Jupiter i se oferă o cunună de lauri sau o implorare scrisă. Pare mai puțin respectuos gestul de a lipi o foaie pe statuie sau cel de a scrie propria cerere pe piciorul zeului. Devotul Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de a intra În contact cu divinitatea, În mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
domestici, și vestesc orele, se prefac că Îl spală și Îl ung. Pentru Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva" se mimează gestul de a le așeza păr pe cap și de a le Împodobi, iar În fața lor se așază o oglindă. Zeii sunt invocați drept garanți, primesc rugăciuni scrise și trebuie să dea ascultare cauzelor judiciare. Mimi și alți artiști cântă În fața zeilor nemuritori. Deși Iunona se află În preajmă, pe Campitoliu ar fi stat femei care se considerau iubite de Jupiter

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de a le așeza păr pe cap și de a le Împodobi, iar În fața lor se așază o oglindă. Zeii sunt invocați drept garanți, primesc rugăciuni scrise și trebuie să dea ascultare cauzelor judiciare. Mimi și alți artiști cântă În fața zeilor nemuritori. Deși Iunona se află În preajmă, pe Campitoliu ar fi stat femei care se considerau iubite de Jupiter: un exemplu instructiv despre cât de eficace sunt miturile „literare”. c) Critica filozofică și creștină În sanctuare simple și Îndepărtate, care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și etrusci 3. Imaginile se pot justifica numai dacă sunt contemplate nu cu ochii, ci cu spiritul. Acest mod de organizare a diferitelor nivele de Înțelegere, tipic oricărei forme de interiorizare intelectuală, duce cu necesitate la alegoreza imaginilor și atributelor zeilor și la etimologia numelor lor4. Este tocmai ceea ce a făcut Varro cu pasiune teologică, sprijinindu-se pe lucrări anterioare, mai cu seamă ale stoicilor. Prin explicații luate din ordinea naturală (interpretationes physiologicae) el pune zeii statului În legătură cu „teologia naturii” (cf.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la alegoreza imaginilor și atributelor zeilor și la etimologia numelor lor4. Este tocmai ceea ce a făcut Varro cu pasiune teologică, sprijinindu-se pe lucrări anterioare, mai cu seamă ale stoicilor. Prin explicații luate din ordinea naturală (interpretationes physiologicae) el pune zeii statului În legătură cu „teologia naturii” (cf. subcapitolul 4.2b2). Creștinii datorează tradiției iudaice și romane critica pe care o aduc imaginilor. Spirituala ironie pe care Tertullian o formulează În privința fabricării și venerării imaginilor zeilor este luată de la Varro și Seneca (Tertullian

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din ordinea naturală (interpretationes physiologicae) el pune zeii statului În legătură cu „teologia naturii” (cf. subcapitolul 4.2b2). Creștinii datorează tradiției iudaice și romane critica pe care o aduc imaginilor. Spirituala ironie pe care Tertullian o formulează În privința fabricării și venerării imaginilor zeilor este luată de la Varro și Seneca (Tertullian, Apologeticum, 12; Minucius Felix, 24, 6 sqq.). Mai târziu, creștinii Își așează icoanele ca „pavăză” pe zidurile orașelor lor asediate; pe zidurile din Beneventum apare Fecioara (Cancik, 1986; Koch, 1917). Din imagini vorbesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
plămânii etc. sunt Încă prinse de corp, persoana Însărcinată cercetează dacă organele se află În starea potrivită (inspectio extorum adhaerentium). Nu este vorba de obținerea vreunei Îndrumări pentru viitor, ci de Încredințarea că și măruntaiele animalului sunt pure și că zeii le pot accepta. În cel de-al treilea moment, părțile interioare cele mai bune sunt fripte și tăiate. La ele se pot adăuga mola salsa, vin și alte părți ale animalului (magmentum, augmentum). În acest fel, Îi este oferită zeiței

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pacifică (pax). Într-o comedie a lui Plaut, Înainte de a merge la casa lui Venusxe "Venus" ca să jertfească un animal, tinerele se Întreabă: Sunt haec omnia quae ad deum pacem opportet adesse?/„Sunt aici toate lucrurile trebuincioase pentru pacea cu zeii?”, adică „pentru sacrificiul nostru” (Plaut, Poenulus 252 sqq.). Scopul special pe care oamenii doresc clar să-l atingă prin ritualul pentru Ceresxe "Ceres" poate fi dedus din Împrejurarea de dinainte de culesul recoltei, În care se găsesc ei, și din zeii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeii?”, adică „pentru sacrificiul nostru” (Plaut, Poenulus 252 sqq.). Scopul special pe care oamenii doresc clar să-l atingă prin ritualul pentru Ceresxe "Ceres" poate fi dedus din Împrejurarea de dinainte de culesul recoltei, În care se găsesc ei, și din zeii care sunt invocați: Ianusxe "Ianus", Jupiter, Ceres, iar aceștia semnifică Începutul, ordinea și autoritatea, creșterea. Așadar culesul roadelor este Început printr-o acțiune simbolică delimitată pe care toți participanții o Îndeplinesc cu Îndemânare și bucurie, fără constrângere sau teamă. Proprietarul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ordinea și autoritatea, creșterea. Așadar culesul roadelor este Început printr-o acțiune simbolică delimitată pe care toți participanții o Îndeplinesc cu Îndemânare și bucurie, fără constrângere sau teamă. Proprietarul de pământ (pater familias) recită o parte hotărâtoare: este partener al zeilor, reprezintă familia și casa, este o persoană autorizată să ofere un dar. În acest ritual, destinatara cea mai importantă este Ceres. Pe de altă parte, nici o femeie nu are vreun rol În acest ritual, nici măcar stăpâna sau soția celui care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
filozofii nu se aflau În serviciul vreunui templu sau al vreunui sacerdoțiu. În sfera privată rămân și lucrările pe care Învățații, iubitorii de antichități, cercetătorii limbilor, călătorii și geografii le-au realizat despre vechile obiecte de cult, numele uitate ale zeilor, edificiile de cult și istoriile lor, chiar dacă acestea erau Însuflețite, ca În cazul lui Varro, de idei reformatoare ce ținteau să restaureze o religie originară și pură. În această combinație de factori culturali, literatura și arta religioasă dobândesc o semnificație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
centralizată, dar și susținută de filozofi și Învățați, a cărei existență este garantată de comunitatea religioasă. b) „Theologia fabularis” O descriere adecvată a religiei romane nu se poate limita la cult, divinație, calendar, drept sacru și la o listă a zeilor mai mult sau mai puțin Îmbogățită de elemente mitografice. O arată și „teologia tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a lucrării Arheologia lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]