23,236 matches
-
un dreptaci, emisfera stângă este dedicată logicii scrisului, vorbirii, științelor exacte și cititului, iar emisfera dreaptă, artelor vizuale și muzicii la un stângaci. În U. K., 13% din populație folosesc mâna stângă, emisferele sunt inversate). Emisfera dreaptă (creativitate, arte, intuiție, emoții, muzică) se răsfrânge în mâna stângă, iar emisfera stângă a creierului uman (logică, scris, vorbire, matematică, lectură) se răsfrânge în mâna dreaptă. Mâna are valoare și în poziția din somn. Regele doarme pe spate, înțeleptul pe o parte, bogatul pe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
multe ori, în limbajul mâinii apare, ierarhic, o voce care reprezintă conștiința morală; prin limbajul mâinii, universul este centrat ca destin în afara omului, dar este prescris printr-o participare internă, individuală; imposibilitatea de a distinge între ficțiune și realitate, alternanța emoțiilor nu exclude vocația omului pentru siguranță și stabilitate, pentru un ideal. Dimensiunile mâinii trebuie raportate la dimensiunile corpului (un corp de doi metri trebuie să aibă mâna de 20 de centimetri, lungimea palmei trebuie să fie cu 20 la sută
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a gândirii, întărind în același timp sistemul imunologic. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. [...] Să-și pună mâna stângă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! Cântarea cântărilor Emoțiile negative de supărare, teamă, frustrare și ignorare provoacă o mare dezordine în variabilitatea bătăilor inimii, care, la rândul ei, induce confuzie la nivelul gândirii, însoțită de o suprimare accentuată a sistemului imunologic. Punerea mâinii pe inimă atrage liniștirea, precum se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să ne permitem a uita acele nouăsprezece secole de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul gay. Acolo (v. Jeanette Winterson, Written on the Body) iubirea e din nou stea. Între două femei, dar are intensitate și captivează sensibilitatea (sigur, depinzând și de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
puterea de a activa un cuvânt peste care am trecut razant și care, un capitol mai târziu, se dovedește cheia unui incident altfel inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor hipersensibil. Până și ironicul Barnes are
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
treacă prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul fizic, goana prin timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway era o adiere de emoții și amintiri. Lanark (Alasdair Gray) consemnează un șir de agonii fizice. Eroii Desperado descoperă că inteligența fără substanță (trup real) nu e credibilă, nu are suspans, deci riscă să ucidă lectura. Eroii lui David Lodge, Malcolm Bradbury, Julian Barnes, Jonathan
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuvintele cheie. Alți autori Desperado scriu oarecum la repezeală, în ritmul vorbirii, fugind de orice fel de simbolistică. Eliot făcea din imaginile lui recurente o întreagă teorie a "corelativului obiectiv" (marea, grădinile, apa, tisa etc.). Autorul Desperado e discret cu emoțiile eroului lui. Vremea codificării somptuoase a înțelesului, a textului care poate fi "perceput înainte de a fi înțeles", a apus. Mecanismul de descifrare a cuvântului modernist îl ducea pe lector direct la planul / intenția autorului. Autorul Desperado, ca orice autor, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lungul lui ciclu de romane demonstra că viața e un flux, o curgere fără punct final. În felul lui, Galsworthy a atacat convenția narativă a încheierii pe ultima pagină. Virginia Woolf vedea trăirea ca pe o aureolă. Pentru ea conta emoția, mai mult decât incidentul de la baza ei. Balzac resimțea și el curgerea, dar istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât o filozofie (socială, individuală) a fericirii ori nefericirii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
personală în roman; alții recunosc deschis că se folosesc de propria biografie, dar o prelucrează până când aceasta nu mai poate fi recunoscută. Poeții iau o atitudine și mai drastică: ei dezleagă total ideea de lirism de jurnal, intimitate, confesiune, chiar emoție. Ei nu concep că se poate face poezie din date autobiografice. Cu excepția lui Ruth Fainlight sau Fleur Adcock, poeții decid azi că trebuie să recurgă la istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lirism de jurnal, intimitate, confesiune, chiar emoție. Ei nu concep că se poate face poezie din date autobiografice. Cu excepția lui Ruth Fainlight sau Fleur Adcock, poeții decid azi că trebuie să recurgă la istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra că s-a modificat esența lirismului, de la "emoția gândită în tihnă" (Wordsworth, "emotion recollected in tranquillity"), la emoția imaginată cu franchețe aproape indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poezie din date autobiografice. Cu excepția lui Ruth Fainlight sau Fleur Adcock, poeții decid azi că trebuie să recurgă la istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra că s-a modificat esența lirismului, de la "emoția gândită în tihnă" (Wordsworth, "emotion recollected in tranquillity"), la emoția imaginată cu franchețe aproape indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare retras. Fie el extrem de liric (v. Peter Ackroyd, Graham Swift, chiar și Julian Barnes
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Adcock, poeții decid azi că trebuie să recurgă la istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra că s-a modificat esența lirismului, de la "emoția gândită în tihnă" (Wordsworth, "emotion recollected in tranquillity"), la emoția imaginată cu franchețe aproape indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare retras. Fie el extrem de liric (v. Peter Ackroyd, Graham Swift, chiar și Julian Barnes în Staring at the Sun), neutru (ca David Lodge, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mult mai numeroase decât în orice convenție anterioară, fiindcă autorul e obsedat de nevoia de nou, însă procedeele fie ele în proză sau poezie sunt puține la număr și nu se prea pot schimba. Proza și poezia creează intrigi, eroi, emoții mărturisite în tihnă de mai bine de două milenii. Eliot, Joyce și Woolf au fost primii care și-au dat seama că schimbarea trebuie să fie radicală. Woolf a refuzat teoretic romanul tradițional (Modern Fiction, 1919), numai că odată ce terminăm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al XIX-lea, din omnisciența devenită o convenție atotputernică, din ordinea intrigii și personajelor predictibile, a dus la o sfidare frenetică. Pentru Joyce, Woolf, Conrad, personajul nu mai reprezenta o istorie, o viață: el era un flux (de gânduri, de emoții, de amintiri). Cunoscutul eseu al Vriginiei Woolf despre Romanul modern (Modern Fiction) a fost un act de respingere. Woolf le-a întors spatele lui Galsworthy, Bennett și Wells, numai că nu era tocmai pregătită să opereze o schimbare de esență
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vechile tipare de îndată se încheia lectura, stilul a alunecat primejdios în lirism, îngreunând înțelegerea, și putem afirma că romanul a suferit de boala cuvântului. Trăsăturile unui roman cum ar fi Ulysses sau Mrs. Dalloway sunt: arhitectura întortocheată a amintirilor, emoțiilor și asocierilor verbale, temeinic susținută de o intenție ascunsă, un plan disimulat, și concentrarea tuturor sensurilor prin folosirea unui limbaj care se îndepărta de simpla comunicare pentru a hoinări în poetic. Stilul încifrat a dus la un înțeles încifrat. În
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se îndepărta de simpla comunicare pentru a hoinări în poetic. Stilul încifrat a dus la un înțeles încifrat. În ansamblu, textul Fluxului conștiinței se refuză accesibilității. Acest refuz a început ca o absență a incidentului, care a fost înlocuit de emoție și gând. Mai mult de emoție pentru Virginia Woolf și T.S. Eliot, mai mult gând (inclusiv etimologia, ca filozofie a cuvântului) la James Joyce. Evoluția eroilor nu mai aduce în prim plan un trup refuzat categoric de Woolf ci o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a hoinări în poetic. Stilul încifrat a dus la un înțeles încifrat. În ansamblu, textul Fluxului conștiinței se refuză accesibilității. Acest refuz a început ca o absență a incidentului, care a fost înlocuit de emoție și gând. Mai mult de emoție pentru Virginia Woolf și T.S. Eliot, mai mult gând (inclusiv etimologia, ca filozofie a cuvântului) la James Joyce. Evoluția eroilor nu mai aduce în prim plan un trup refuzat categoric de Woolf ci o inteligență în mișcare. Dacă nu e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Waterland e o imagine a îmbătrânirii, presărată cu vagi amintiri ale necazurilor aduse de o dragoste adolescenttină, demult pierdută. Teoretic Fluxul conștiinței discredita iubirea, dar reușea să se atârne de ea cu ancore nebănuite (v. V. Woolf, care nu există în afara emoției). Autorul Desperado chicotește în loc să compătimească, iubirea devine amuzament într-o mare măsură. Barnes, Swift, Lodge, Bradbury, Amis, Gray refuză personajelor emoția împărtășită. Cum eroul e înainte de toate foarte singur, iubirea e o comunicare interzisă. Autorul Desperado trebuie să fie nou
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiinței discredita iubirea, dar reușea să se atârne de ea cu ancore nebănuite (v. V. Woolf, care nu există în afara emoției). Autorul Desperado chicotește în loc să compătimească, iubirea devine amuzament într-o mare măsură. Barnes, Swift, Lodge, Bradbury, Amis, Gray refuză personajelor emoția împărtășită. Cum eroul e înainte de toate foarte singur, iubirea e o comunicare interzisă. Autorul Desperado trebuie să fie nou cu orice preț. Nou în contextul întregii literaturi, dar și nou față de sine, de volumele anterioare. A fi nou presupune a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ideea de a lega nemijlocit vizulaul de interioritate), Woolf vorbea de micile și multele experiențe zilnice ca "aură luminoasă" ("viața e o aură luminoasă, un plic semitransparent...", Modern Fiction, 1919), iar Eliot definea corelativul obiectiv ("unicul mod de a exprima emoția în artă e aflarea unui "corelativ obiectiv": altfel spus, un șir de obiecte, o situație, un șir de incidente care să fie formula acelei anume emoții", Hamlet și problemele lui, 1920). Nevoia de a modifica aproximarea realului se produce concomitent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
semitransparent...", Modern Fiction, 1919), iar Eliot definea corelativul obiectiv ("unicul mod de a exprima emoția în artă e aflarea unui "corelativ obiectiv": altfel spus, un șir de obiecte, o situație, un șir de incidente care să fie formula acelei anume emoții", Hamlet și problemele lui, 1920). Nevoia de a modifica aproximarea realului se produce concomitent la acești trei reprezentanți majori ai Fluxului conștiinței. Parte din această schimbare este anularea (un)happy-end-ului. Moderniștii consideră că e de preferat un lector intrigat de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dez-întâmplat deja (adică au fost reinterpretate ca un izvor de viață). She loves me, she loves me not (Mă iubește, nu mă iubește) trimite la absența iubirii din toate romanele Desperado. Poezia Desperado e mai îndrăzneață și mai înclinată către emoție. Capitolul oferă o imagine comică a Hertei, soția lui Odilo, înaintând către vârsta de bebeluș. Resentimentul ei pentru medic pe vremea când "vindeca" trupuri moarte în lagăre se șterge: nu mai e silită să îndure durerea pierderii fetiței, impotența lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
detașată, privind la cerul inundat de un soare orbitor, știa că își are un rol al ei, special, și poza teatral. Dar era un sentiment minunat. Autorul se preface că e foarte prezent în text, când de fapt își retrage emoțiile și ne lasă în compania unei simple foi de hârtie și a unor eroi deliberat goliți de orice reacție în afara neliniștii stârnite de senzația de gol. Romancier alb, care scrie despre pericolul roșu cu aparentă seninătate, Alan Brownjohn reușește și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Război Mondial, dezastru după care Japonia și-a schimbat cu totul politica veche. Lumea plutitoare este lumea plăcerilor de la lăsarea serii, pe care Ono a învățat să le picteze de la Mori-san, maestrul. E o lume a frumuseții efemere, miez de emoție, trăire pe care Ono o părăsește pentru a se alătura celor ce încercau să scoată Japonia din criză între cele două războaie. Colegul lui, Matsudo, îl învață pe Ono să privească în față lumea adevărată, sărăcia lucie ce-i înconjura
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
șovăitor al lui Robyn, se mută la Londra, împreună cu prietena fratelui lui Robyn, trecând de la meseria de literat la cea de "funcționar bancar comercial". Urmează părinții lui Robyn, membri ai facultății, familia și colegii lui Vic, străini. Fără coincidențe neverosimile, emoțiile curg firesc, odată cu gândurile și adaptarea la nou, și toate sfârșesc prin a lega o prietenie puternică între Robyn și Vic, care la început de tot se dușmăneau de moarte. Pe măsură ce trece semestrul, Vic înțelege că "s-a îndrăgostit de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]