KorAP: Find »[drukola/base=glas & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...917 918 919 ...973 >

24,310 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

-l rog să-mi facă rochia? — Danny, te rog, spune-mi. O să fie gata rochia? Se lasă o tăcere lungă. — Trebuie să fie gata chiar azi? zice Danny în cele din urmă. Adică, chiar azi? — Peste șase ore am avion! Glasul îmi devine un scâncet. Trebuie să fiu cu ea în biserică în mai puțin de... Tac și clatin din cap. Știi ceva, nu-ți fă griji. O să port altceva. — Altceva? Danny lasă jos revista Vogue și se uită la mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Da. Știu ce o să spună și, cumva, simt când e prin preajmă... — Ca Forța din Războiul stelelor? — Cred că da. Ridic vag din umeri. E ca un dar. Nu îl analizez prea îndeaproape... — Salutări, Obi won Kenobi, se aude un glas grav din spatele nostru, și ne stă inima, și mie, și lui Danny. Mă răsucesc pe călcâie - și îl văd pe Luke stând în ușă, cu un zâmbet amuzat pe față. E îmbujorat de la frig și are câțiva fulgi de zăpadă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
la mine cu o expresie ilizibilă. N-am știut. — Nu? răspund, încercând ca vocea să îmi sune nonșalant. Ei, uite, acum știi. Păi și de ce nu vrei să te măriți decât peste zece ani? zice Danny. — Ăă... păi... Îmi dreg glasul. Ideea e că am o groază de lucruri de făcut înainte de asta. Vreau să mă concentrez pe carieră, să... îmi explorez întregul potențial... și... să mă cunosc pe mine, cea adevărată... și... să fiu o persoană... ăă... completă. Mă opresc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
E frumoasă? spun nerăbdătoare. În poză arăta senzațional. — E pur și simplu perfectă! Plus că trebuie neapărat să-ți arăt, am cel cel cool corset de la Rigby and Peller... și niște chiloței de te ia cu leșin... Luke își drege glasul și amândouă ne întoarcem pe călcâie. — O! zice Suze. Sorry, Luke. Vezi că avem cafea și ziare și tot felul de chestii în bucătărie, în direcția aia. Arată spre un coridor. Poți să ceri ouă cu costiță, dacă vrei! Doamna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Bex, crezi că poți tu să te duci la ea și să ai grijă să nu-mi apară aici cu cine știe ce rochie de grădinărit hidoasă? zice Suze. Pe tine o să te asculte. Sunt sigură. — Păi... OK, spun cu îndoială în glas. O să încerc. În clipa în care ies din cameră, îl văd pe Luke apărând în hol, în costumul de zi. — Ești foarte frumoasă, spune cu un zâmbet. — Nu-i așa? Fac o piruetă. E o rochie superbă, nu? Și îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să-l privesc pe Tarquin cu alți ochi. Îmi ia ceva timp până o conving pe Caroline să renunțe la pălăria verde de fetru și să-și pună alta, neagră șic, cloche. În drum spre camera lui Suze, aud niște glasuri familiare venind din hol, de jos. Toată lumea știe asta. Febra aftoasă a fost cauzată de porumbeii călători. — Ei, aș, de porumbei! Adică vrei să-mi spui că epidemia aia uriașă, care a șters de pe fața pământului cirezi întregi de vite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe pietrișul acoperit de zăpadă, în costume de zi și pălării elegante. În depărtare, clopotele de la biserică încep să bată și e o atmosferă plină de freamăt și nerăbdare. Și unde e mireasa noastră? spune tati. Aici sunt, se aude glasul lui Suze. Ridicăm privirile cu toții - și iat-o, plutind pe scări, și ținând strâns la piept un buchet fabulos de trandafiri și iederă. — Vai, Suzie, zice mami, ducându-și mâna la gură. Vai, ce rochie frumoasă! Vai... Becky! O să fiți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
din nou pe Luke. Cum adică? — Becky vrea să mai aștepte cel puțin zece ani până se mărită, spune Luke. Nu-i așa, Becky? Se lasă o tăcere împietrită, iar eu simt că-mi ia foc fața. — Îhm... Îmi dreg glasul și surâd nonșalant. E... corect. — Serios? face Suze, holbându-se la mine. N-am știut asta. De ce? — Ca să pot să... îhm... îmi explorez întregul potențial, murmur, neîndrăznind să mă uit la mama. Și... să ajung să mă cunosc pe mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
vreo șase ani, adaug în treacăt. Sau... cinci. Depinde. Se lasă iar tăcerea, întreruptă doar de sunetul ritmic și liniștitor al pașilor noștri. E o încordare foarte ciudată între noi, și nu îndrăznesc să mă uit la Luke. Îmi dreg glasul și-mi frec nasul, încercând să mă gândesc la un comentariu despre vreme. Ajungem la poarta bisericii și Luke se întoarce să se uite la mine - iar expresia lui caustică obișnuită i-a dispărut de pe chip. — Serios, Becky, spune. Chiar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe obraz, și izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu glasuri încrezătoare. Se înghesuie cu toții în jurul lui Suze și al lui Tarquin, sărutându-i, îmbrățișându-i și strângându-le mâinile, și eu mă îndepărtez puțin, întrebându-mă pe unde o fi Luke. Curtea bisericii e înțesată de oameni, și nu mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
eu am murit și s-ar sinucide, și pe urmă și eu aș face la fel, și totul ar fi foarte tragic, și toată lumea ar spune că am făcut-o din dragoste și toată lumea ar învăța din exemplul nostru... — Karaoke? Glasul lui Luke de dincolo de ușa de la dormitor mă readuce cu picioarele pe pământ. Ce să zic, e și asta o posibilitate... Ușa se deschide și el îmi întinde o cană de cafea. După nunta lui Suze, am rămas la părinții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
subiectul. N-ar bârfi-o pe Elinor nici s-o pici cu ceară, nu e genul ei. Annabel e o sfântă. — Ce păcat că nu s-au văzut aproape deloc când Luke era mic! zice mami. Ce poveste tristă. Coboară glasul, deși Luke nu e acasă. Azi-dimineață, Luke mi-a spus cât de disperată a fost maică-sa să-l ia cu ea în America. Dar soțul ei american nici n-a vrut să audă! Biata femeie. Cred c-a fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mai mult? O cifră de pe o bucată de hârtie sau dragostea dintre două persoane? Faptul că știi că te-ai încadrat în niște socoteli fără rost sau că știi că ești persoana care voiai să fii? Când ajung la final, glasul îmi e sugrumat de atâta încântare vizavi de prestația mea. Ridic privirea spre Luke ca în transă, aproape așteptându-mă ca el să fie cu ochii în lacrimi și să-mi șoptească „M-ai cucerit de la primul «Și»“. — Foarte emoționant

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-se iar atrăgătoare -, am avut convingerea, în adâncul sufletului meu, că munca mea contează. În timp ce Laurel se schimbă înapoi în hainele ei, eu ies din cabină, cu un maldăr de haine în brațe. Nu pot să port așa ceva, aud un glas înăbușit dinspre cabina lui Erin. — Vă rog, măcar încercați-o, o aud pe Erin spunând. — Știi că nu port niciodată culoarea asta! Persoana ridică glasul, și îngheț. Are accent britanic. — N-am de gând să-mi mai pierd timpul aici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cabină, cu un maldăr de haine în brațe. Nu pot să port așa ceva, aud un glas înăbușit dinspre cabina lui Erin. — Vă rog, măcar încercați-o, o aud pe Erin spunând. — Știi că nu port niciodată culoarea asta! Persoana ridică glasul, și îngheț. Are accent britanic. — N-am de gând să-mi mai pierd timpul aici! Dacă îmi aduci numai și numai lucruri care nu se pot purta... Simt că niște păianjeni minusculi mi se plimbă în voie pe șira spinării

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
adevărat, pare un hotel foarte drăguț... — Orice îți dorești și oricare ar fi visul tău cel mai drag, vom face tot posibilul să-ți împlinim dorința. Nu-i așa, Robyn? — Ba da, chiar așa e, spune Robyn cu duioșie în glas. Pur și simplu nu poți încăpea pe mâini mai bune. Mergem întâi să aruncă o privire în Terrace Room? Domnul Ferguson clipește spre mine complice. Aici va avea loc ceremonia. Cred că-ți va plăcea. Trecem iar prin holul uriaș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Așa că am vorbit cu Sheldon și am început să ne jucăm cu diverse idei. Apropo, el e de părere că ideea ta cu Frumoasa din pădurea adormită e un concept fabulos. Foarte original. Se uită în jur și își coboară glasul. Ideea care i-a venit este... să transformăm Terrace Room într-o pădure fermecată. — Pe bune? — Da! Sunt așa de încântată, că trebuie neapărat să-ți arăt și ție! Își deschide geanta și scoate o schiță, iar eu mă uit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Nu trebuie decât să o conving pe mami că așa e cel mai bine. Pe bune, ar fi o prostie să refuzăm așa o ocazie. — Știi, Sheldon a lucrat pentru multe staruri de la Hollywood, spune Robyn, coborând și mai mult glasul. Când ne vedem cu el, poți să te uiți puțin prin portofoliul lui. Îți spun, omul e super talentat. — Pe bune? Simt că mă cuprind fiori de încântare. Sună extraordinar! — Bine! Se uită la ceas. Acum, trebuie să fug, scumpo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ziceau că o să ne mutăm în clădirea asta. De unde le-o fi venit așa o idee? — E și asta o posibilitate, zice Luke. — Poftim? Îl fixez alb. Cum adică, e și asta o posibilitate? Ai înnebunit? — De ce nu? Cobor ușor glasul. — Tu chiar crezi că eu am de gând să mă mut în blocul ăsta plin de babe oribile care se uită aiurea la tine, de parcă ai puți? — Becky... mă întrerupe Michael, făcându-mi un semn sugestiv din cap. — E adevărat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ați venit. Am deosebita plăcere de a vă ura bun venit în această seară aici, cu prilejul acestui eveniment extrem de fericit. În principal, Marciei Fox, președinta acestei clădiri, Guineverei von... — Nu-mi pasă de lista voastră stupidă! se aude un glas ascuțit dinspre ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman... spune Elinor, cu maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude un zgomot înăbușit și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
opus al camerei. — Ce-i cu Luke? zice. — Ce vrei să spui? Mă întorc și mă uit în direcția în care se uită ea. Luke și Michael s-au retras în colțul camerei și par că se ceartă. Luke ridică glasul defensiv și reușesc să prind cuvintele „... atât de meschin, pentru numele lui Dumnezeu!“ — Despre ce vorbesc? zice Suze. — Habar n-am! Ciulesc urechile cât pot, dar nu aud decât din doi în doi. —... pur și simplu nu cred... adecvat... spune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
un surâs. — Ei, o mică neînțelegere de serviciu, spune. Nimic pentru care să-ți faci griji. Ia zi, te-ai hotărât deja unde mergeți în luna de miere? — Michael, termină. Vorbești cu mine, da? Spune-mi ce se petrece. Cobor glasul. Ce-ai vrut să spui cu faptul că Luke face abuz de poziția pe care o are? Ce s-a întâmplat? Se lasă o lungă tăcere, în timpul căreia îl văd pe Michael cântărind în minte dacă să-mi spună sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cred. Mie nu mi-a zis nimic de asta. N-a zis nimic nimănui. Eu am aflat absolut din întâmplare, pentru că fata asta o cunoaște pe fiica mea, și s-a gândit că poate îndrăzni să mă sune. Michael coboară glasul. Singurul pericol real e că ar putea ca asta să ajungă la urechile investitorilor noștri. Și atunci Luke chiar că ar avea o problemă. Nu reușesc deloc să procesez informația asta. Cum poate Luke să fie atât de prost? — E

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pur și simplu ai o revelație. Degeaba îți faci planuri, degeaba te uiți pe hârtie. Important e să simți că asta e rochia ta. — Mi-am găsit rochia de mireasă! țip veselă spre Suze. Am găsit-o! — În sfârșit! În glasul Cynthiei se simte ușurarea. Haideți să bem un pahar de șampanie, să sărbătorim! Dispare, iar eu mă admir în oglindă. Asta nu face decât să confirme faptul că nu știi niciodată. Cine ar fi crezut că am să aleg o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Uau! O fixez, și imaginația începe să-mi lucreze. De exemplu, roșie. Sau un costum cu pantaloni! sugerează Suze, arătându-mi o fotografie din revistă. Uite ce șic sunt pantalonii ăștia! Dar ți-ai găsit deja rochia! intervine Cynthia, cu glasul ușor strident. N-ai nevoie să mai cauți! Asta e Rochia! — Mmm... Am o vagă grimasă. Știți ceva... nu sunt chiar așa de sigură. Cynthia mă săgetează cu privirea și preț de o clipă cumplită am sentimentul că are de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]