KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...917 918 919 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

de care se slujesc filozofii, și (c) cea statală (politicòn, civilă), de care se slujesc popoarele. Cea mitică... conține multe lucruri contrare demnității și firii nemuritorilor (contra dignitatem et naturam immortalium). Celxe "Cel" de-al doilea tip Învață ce sunt zeii, unde se află, de ce fel și de ce condiție sunt ei; dacă au Început să existe dintr-un anumit punct al timpului sau dacă ei sunt dintotdeauna; dacă sunt făcuți din foc, din numere sau din atomi. Cel de-al treilea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dacă ei sunt dintotdeauna; dacă sunt făcuți din foc, din numere sau din atomi. Cel de-al treilea tip de teologie Învață ce trebuie să cunoască și să săvârșească În oraș cetățenii și mai ales preoții; ea precizează și care zei trebuie să fie venerați din pricina Statului și prin ce fel de acțiuni (RD I fr. 6-10, În Augustin, De civitate Dei 4, 27; 6, 5). Teologia mitică este foarte răspândită prin intermediul artiștilor, poeților și, mai ales, al teatrului, dar, din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
27; 6, 5). Teologia mitică este foarte răspândită prin intermediul artiștilor, poeților și, mai ales, al teatrului, dar, din punct de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poeților și, mai ales, al teatrului, dar, din punct de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al teatrului, dar, din punct de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris" și răzbunarea celor două

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris" și răzbunarea celor două Înfrânte, Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva", care, din această pricină, ar fi nimicit Troia; transformarea zeilor În animale, și În special a lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris" și răzbunarea celor două Înfrânte, Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva", care, din această pricină, ar fi nimicit Troia; transformarea zeilor În animale, și În special a lui Jupiter, care s-a preschimbat În taur și În lebădă doar ca să poată iubi o muritoare. Nu există minune sau viciu pe care mitul să nu Îl fi atribuit zeilor. Asemenea povești s-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nimicit Troia; transformarea zeilor În animale, și În special a lui Jupiter, care s-a preschimbat În taur și În lebădă doar ca să poată iubi o muritoare. Nu există minune sau viciu pe care mitul să nu Îl fi atribuit zeilor. Asemenea povești s-ar putea salva cel mult prin alegoreză. Această critică dovedește superioritatea intelectuală și morală a unui om Învățat și fidel față de stat, raționalist și mistic În același timp. Această critică nu reprezenta o primejdie pentru el, deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exigențele imaginative și iraționale ale concetățenilor săi și forța catarctică a orgiilor narative sau dramatice inspirate din mitopoiesisul afrodisiac al lui Ovidiu sau din Înspăimântătoarele tragedii ale lui Seneca. Dar el consideră că aceste mituri „grecești” Îi privesc și pe zeii săi „romani”, care sunt cunoscuți tuturor și deci trebuie să fie criticați prin prisma unei teologii iluminate 1. c) Mit și teatru 1. Diferitele intersectări ce au loc Între mit și cult (Hepding, 1903; Romanelli, 1964; Vermaseren, 1977-1989) pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
erau aduse În Circ cu pompa circensis; reprezentările scenice aveau loc Înaintea templului, chiar În fața Marii Mamexe "Mame" (Arnobius, 7, 33; Augustin, De civitate Dei, 2, 4). 2. La Roma se reprezentau tragedii, comedii sau farse și În timpul sărbătorilor celorlalți zei, În timpul jocurilor: ludi Apollinares, Cereales, Floreales, Megalenses, Romani și Plebei. Elementul specific este, În mod clar, legătura largă și variabilă Între cult și mit, dacă exista vreodată vreun mit de reprezentat. Prin pompa theatralis se stabilește un raport Între templu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În mod clar, legătura largă și variabilă Între cult și mit, dacă exista vreodată vreun mit de reprezentat. Prin pompa theatralis se stabilește un raport Între templu și teatru 1: ad scaenam a templis et aris. Pe scenă pot apărea zei sau fii ai zeilor; se fac rugăciuni, se povestesc sacrificii. Seneca Îl romanizează pe Oedipus al său, introducând În operă o amplă scenă de divinație; Troadele lui vorbesc despre cultul morților și despre un mitic sacrificiu uman; Hercules Oetaeus vorbește

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
largă și variabilă Între cult și mit, dacă exista vreodată vreun mit de reprezentat. Prin pompa theatralis se stabilește un raport Între templu și teatru 1: ad scaenam a templis et aris. Pe scenă pot apărea zei sau fii ai zeilor; se fac rugăciuni, se povestesc sacrificii. Seneca Îl romanizează pe Oedipus al său, introducând În operă o amplă scenă de divinație; Troadele lui vorbesc despre cultul morților și despre un mitic sacrificiu uman; Hercules Oetaeus vorbește despre suferința și urcarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
povestesc sacrificii. Seneca Îl romanizează pe Oedipus al său, introducând În operă o amplă scenă de divinație; Troadele lui vorbesc despre cultul morților și despre un mitic sacrificiu uman; Hercules Oetaeus vorbește despre suferința și urcarea la cer a fiului zeului. Aceste texte sunt mituri livrești ce se corelează cu religia practicată numai prin medieri multiple. După ce Împărații creștini au interzis cultul roman, În special a sacrificiului sângeros, și după ce marele interes pentru teatrul roman a fost demonizat și abolit definitiv

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și conduce la o interiorizare etică 2. Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale divinității și pluralitatea zeilor. Zeii care au percepție și sunt supuși emoțiilor, care se mișcă sau care sunt sau nu fericiți și virtuoși sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a fi „ne-muritor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
conduce la o interiorizare etică 2. Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale divinității și pluralitatea zeilor. Zeii care au percepție și sunt supuși emoțiilor, care se mișcă sau care sunt sau nu fericiți și virtuoși sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a fi „ne-muritor” (im-mortalis

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau care sunt sau nu fericiți și virtuoși sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a fi „ne-muritor” (im-mortalis) este chiar cel dintâi atribut religios care Îi desparte pe zei de muritori. De aceea chiar și grija zeilor (cura deorum) și providența lor sunt suspecte din punct de vedere filozofic; axiomele relative la legea naturală, la necesitatea ordinii universale și la necondiționata libertate de decizie a omului nu privesc numai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a fi „ne-muritor” (im-mortalis) este chiar cel dintâi atribut religios care Îi desparte pe zei de muritori. De aceea chiar și grija zeilor (cura deorum) și providența lor sunt suspecte din punct de vedere filozofic; axiomele relative la legea naturală, la necesitatea ordinii universale și la necondiționata libertate de decizie a omului nu privesc numai temele fundamentale ale teologiei, dar și religia practicată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate fi trăită ca o „convertire”; școlile erau organizate ca asociații cultuale; Întemeietorul școlii este eroizat, statuia lui este așezată În saloane și grădini, ziua lui de naștere este sărbătorită, dacă este posibil În comun: divus Plato - „ca să spunem așa, zeul filozofilor”. La Atenaxe "Atena", romanul intră plin de reverență În grădinile lui Epicur și În Akkademia lui Platon, pe care Sylla o distrusese cu puțin timp Înainte (86 Î.Hr.)1. La Metapont, Cicero vizitează mormântul și locuința lui Pitagora

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
conciliere pătrunzătoare sau un nicodemism ponderat: numai În exterior se acordă cu poporul, În timp ce „În interior este cu totul diferit”; Înțeleptul e un practicant al religiei, așa cum o cer perceptele religioase, dar „nu ca și cum acest lucru ar fi pe placul zeilor” (Seneca, Epistulae, 5, 2; De superstitione, fr. 38, În Augustin, De civitate Dei, 6, 10). 3. Și pentru Roma, raportul dintre morală, religie și filozofie poate fi schițat, dar nu generic, ci În dependență față de epocă și de straturile sociale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dintre morală, religie și filozofie poate fi schițat, dar nu generic, ci În dependență față de epocă și de straturile sociale. Cicero postulează o legătură strânsă Între religie și morală, Îndeosebi atunci când meditează asupra modului de a instrui mulțimile neștiutoare: dacă zeii nu ar avea grijă de lume - așa scrie -, religia ar fi de prisos și, odată cu pietatea, ar dispărea toate orânduirile pe care se reglementează viața, ba chiar și „comunitatea neamului omenesc” (Cicero, De natura deorum, 1, 2, 3-4; cf. 2

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
marile oficii sacerdotale ale cetății Roma. El reprezintă cu o autonomie absolută o linie „neostoică”. Critica pe care o aduce religiei este radicală, religiozitatea lui filozofică este morală, subtilă și intensă: a trăi În prezent, a trăi pentru noi Înșine; Zeul e bun și nu poate să vrea răul; pe Zeuxe "Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
absolută o linie „neostoică”. Critica pe care o aduce religiei este radicală, religiozitatea lui filozofică este morală, subtilă și intensă: a trăi În prezent, a trăi pentru noi Înșine; Zeul e bun și nu poate să vrea răul; pe Zeuxe "Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
I Î.Hr.; era dedicată lui C. Iuliusxe "Iulius" Caesar, pe atunci pontifex maximus, de la care Varro putea spera o reformă religioasă. Într-adevăr, În ciuda titlului de antichități, teama și zelul reformator Îl Îndeamnă pe acest om cult la muncă: zeii nu trebuie uitați (I fr. 2a), poporul nu trebuie să Îi disprețuiască, ci trebuie să Îi venereze (I fr. 12). Textul acestei Summa theologica a religiei republicane s-a pierdut la sfârșitul antichității și are nevoie să fie reconstruit pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè), doctrina unității și divinității cosmosului (mundus), a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a elementelor și a celor patru spații ale lumii (aether, aer, acqua, terra), care sunt pline de zei și de „suflete” (animae) de diferite calități. Atât religia practicată de oameni, cât și zeii romani, fie cei cunoscuți după nume și funcție (di certi), cât și cei necunoscuți (di incerti), sunt reduse la această structură. Instrumentele principale prin care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a elementelor și a celor patru spații ale lumii (aether, aer, acqua, terra), care sunt pline de zei și de „suflete” (animae) de diferite calități. Atât religia practicată de oameni, cât și zeii romani, fie cei cunoscuți după nume și funcție (di certi), cât și cei necunoscuți (di incerti), sunt reduse la această structură. Instrumentele principale prin care se exprimă această gândire sunt etimologia (În nume este conținută natura lucrurilor), alegoreza și demitologizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]