23,236 matches
-
În Paradise News, Lodge și-a modificat oarecum statutul auctorial. Erau în acel roman iubire, refuzul preoției / religiei, și în general o mare stângăcie. Personajele se încurcau în sentimente. Helen și Ralph sunt mai inteligenți: ei se țin departe de emoție. Helen nu ajunge să se îndrăgostească, iar pentru Ralph iubirea e absentă din start. Suntem ținuți la distanță de emoție de către un romancier care știe că tradiția literară a sentimentului a murit. Toate capitolele indică din prima propoziție care anume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
general o mare stângăcie. Personajele se încurcau în sentimente. Helen și Ralph sunt mai inteligenți: ei se țin departe de emoție. Helen nu ajunge să se îndrăgostească, iar pentru Ralph iubirea e absentă din start. Suntem ținuți la distanță de emoție de către un romancier care știe că tradiția literară a sentimentului a murit. Toate capitolele indică din prima propoziție care anume erou vorbește. Helen începe de obicei cu data, Ralph rostește înainte de toate "probă... probă.". Helen scrie la laptop, iar Ralph
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de care vorbeam este de fapt aventura unui suflet, sufletul poetului, care rar vorbește la persoana întâia. Recurgând la tehnica punctului de vedere, la monologul dramatic și la monologul interior, Eliot descrie o lume stearpă, lipsită de viața, de apa emoției adevărate, și încercarea de a evada din ea. Încercarea e sortită eșecului. Poemul se eliberează nu prin fugă, ci prin creație. Eliot e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini sunt cel mai adesea obsedante (grădinile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate și încheiem pe nota de împăcare, cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o intensitate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l afle la sfârșitul drumului, făcâdu-l astfel să-și trăiască viața pe dos, mergând înapoi ca racul . La opt ani după The Waste Land, în 1930, Eliot a publicat un volumaș cu totul surprinzător și diferit de apăsarea gravă a emoțiilor împinse spre disperare din poemele anterioare. Este vorba de Old Possum's Book of Practical Cats (Cartea bătrânului Possum cu pisici poznașe, în traducere literală). Ceea ce uimește în această carte de mici dimensiuni, dar de o incontestabilă importanță, este fața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scoțând capul", i se spune iubitului abandonat, iar poeta recunoaște că a ales "o comparație din cale-afară de dezagreabilă". Dezagreabilul e un element tipic Desperado. E poate în primul rând o chestiune de stil. Poetul Desperado e la fel de interesat de emoție ca orice alt poet, doar că el alege cuvinte respinse de poezie înainte de el. E un lucru care se întâmplă în orice mișcare poetică la începuturile ei. Diferența dintre Modernism și Desperado este că cel de-al doilea pare un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu auzi chiar în fiecare zi că ai să capeți un milion de lire. Relaxează-te, plângi un pic; te așteptăm o clipă...". " Ia stai!" am strigat. "N-am cumpărat niciun bilet de loterie de ani de zile. Cum ziceați
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
isteț e o distanță minimă între limbajul poeziei și al conversației, fiindcă poetul vrea de fapt să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței. Emoția poetică crește și în final contrazice așteptările lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea: "Operăm cu experiențe". Eroul poemului ca și lectorul aștepta o avere, o viață de lux și plăcere. Nu primește însă decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței. Emoția poetică crește și în final contrazice așteptările lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea: "Operăm cu experiențe". Eroul poemului ca și lectorul aștepta o avere, o viață de lux și plăcere. Nu primește însă decât "o zi bună". Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai mult durere, de fapt durere pentru toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum ar fi Kissing (Sărut). Maternitatea a fi mamă dar și bunică e de asemenea o temă predilectă a poetei. Încearcă de obicei să fie neutră, desființează sentimentalismele, însă nu poate ascunde că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado înseamnă a îndrăzni. S-ar putea, însă, ca poemul în cauză să fi mers prea departe, amenințând statutul poeziei. It's Done This! (Uite ce-a făcut!) e combinația ideală de ironie și seriozitate, de poezie și proză, de emoție cu idee. Computerul marea pacoste, dar și incredibila deschidere ce înlocuiește tocul și hârtia anunță sfârșitul unui mod de viață. Ecranul computerului a luat pentru scriitori locul hârtiei, chiar dacă mulți resping cu încăpățânare textul virtual și se agață de vechea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prea înceată. Iar e miezul nopții, Windows tot nu se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o. Renunțarea nu e un act Desperado. Majoritatea autorilor Desperado sunt perseverenți, se încăpățânează să rescrie toate tehnicile și limbajele. În ciuda faptului că are nenumărate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le e imposibil să comunice. Pentru Brownjohn ca pentru toți poeții Desperado intensitatea trăirii e solitară. Fata e părăsită, bărbatul e acuzat în tăcere. Trebuie să citim printre rânduri, fiindcă poemul deși cum nu se poate mai limpede nu numește emoția, nu interpretează trăirea. Repetarea element esențial al enunțului clar e unealta de căpătâi a lui Brownjohn. Pachetul confruntă starea activă cu starea pasivă, pe este cu face, gerunziul cu timpul prezent. Prima parte descrie un tablou static, care e de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
europeană în același timp. Sensibilitatea ei profundă și intimitatea ei caldă s-au potrivit mai bine cu lirismul. Versurile ei sunt o bucurie a sentimentului. Povestea și poemul se amestecă și descoperim calitatea poeziei, care stă totuși în intensitatea narativă: emoția capătă o ancoră în timpul și viața reală, devenind în cele din urmă istoria poetei înseși. Cu toate că nu aflăm nimic despre biografia concretă a poetei ("Biografia mi-o dezvălui doar în linii mari, nu-mi place s-o clarific"), închidem cartea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
concretă a poetei ("Biografia mi-o dezvălui doar în linii mari, nu-mi place s-o clarific"), închidem cartea cu liniștea că o cunoaștem pe poetă de când lumea, ne identificăm total cu ea. Aceste poeme, în care eroul principal sunt emoțiile și înâmplările ce țin nemijlocit de viața autoarei, sunt altfel decât literatura iraniană. Nu țin minte ca vreo poveste din O mie și una de nopți să aibă în prim plan o eroină. Găsim acolo micimea omului, fabula morală, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
departe / Pe o mare neiertătoare / Sub o stea ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte cum inima "îngenunchează" în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere a dezvelirii emoției care face tăcerea promițătoare. Treptat, vorbele își asumă o mai mare responsabilitate, stilul devine mai ferm, mai puțin oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e pe cale să devină manieră poetică, pentru acest poet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă încarcă, îmi dă viață și entuziasm. O carte bine scrisă ar trebui să fie aproape impecabilă, nu trebuie să poți identifica șmecheriile care au fost folosite tocmai ca să te atragă. O carte bine scrisă are nevoie de energie, însuflețire, emoție. Trebuie să nu te mai poți desprinde de ea. E ca la oameni. Când zici că cineva, Newton de pildă, e un geniu, el are o calitate în comun cu celelalte genii, și anume energia. Dacă ar fi să indic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. LV. Câmpul tău de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ai vrea s-o ocrotești, dar o sfărâmi în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică, ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Over experimentai amestecul de narațiune și teatru. Aici topești proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga. De la simbol la distopie, parcurgi toată gama de emoții. Ai scris vreodată poezie? JB. Da, am scris ceva poezie, cam de la șaisprezece la douăzeci și cinci de ani. Dar era slabă. Era o poezie prozaică și discursivă. Cred că scriu mai bine proză lirică decât poezie prozaică. LV. O ultimă întrebare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu" LIDIA VIANU: Scrii cu vorbe tocite, banale, aparent "goale", ca să folosesc un cuvânt extrem de prezent în poezia ta. Scrii clar. În spatele clarității vine o armată de sensuri complicate, de tandreți nebănuite. Eliot dădea un adevărat spectacol de vorbe și emoții înzorzonate, zgomotoase. Tu pui o perdea de sfială între adâncimea sensibilității tale și cititor... ALAN BROWNJOHN: Eliot e cel dintâi contemporan care mi-a arătat ce înseamnă poezia modernă. Presupun că modul meu de a spune lucrurile doar pe jumătate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
singurătate emfatică. Poezia ta este firească și mută, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției. Nu înțeleg, nu sunt întru totul de acord cu ideea că poezia mea este firească. În mintea mea, ceea ce scriu este o formă de artă extrem de conștientă și mai ales foarte trează chiar dacă nu neapărat conștientă de sine. Pe de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și "norocul" care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei poemul cu: "...ce părea mai personal și unic în mine/ Descopăr că depinde de timpul și de spațiul meu". Îți adaptezi temele vâstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]