25,627 matches
-
ness Amigo, uitându-ne cum la blocul de peste drum e lumină, iar la noi nu -, cum se fac copiii. Mai precis, combinația aleatorie dintre treburile invizibile numite cromozomi X și Y, în urma căreia ies uneori fete, alteori băieți. * Mi-e frică de cuvinte pentru golurile din ele. Te-ntreb ce faci. Îmi răspunzi cu „de ce“ și iarăși știu că nu mai e vorba doar de mine și de tine sunt vieți, fantasme și lumi și un prag pe care nu-l
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și jumătate din restul populației feminine a orașului Focșani. Una peste alta, avea toate motivele să exerseze la clasă mecanismele biologic-sociale de afeminizare a unor copile de 10 ani. Patru ani de spaimă săptămânală sper că m-au vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
auzit de anticoncepționale?“. Bine c-ai auzit tu, m-am gândit. Că de auzit am auzit și eu, da’ nici c-am văzut vreodată unul la față. Și să te văd - dacă găsești - cui le dai, nouă ni-e o frică, de cred c-o să terminăm școala pure ca niște flori de mai. Nu-i vorbă, nici nu ne-a rugat nimeni s-o facem, abia dac-a mai ieșit câte una prin parc, de mână cu vreun fraier. Da’ și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spun că mi-ești nepoată, o să vezi că e mai bine. Ea îl știa pe doctor. L-a sunat de la poarta spitalului, apoi l-am așteptat pe un coridor, lângă o fereastră. Aveam un sentiment de scârbă și totodată de frică. În general, doctorii te scoteau vinovat de orice boală, darămite în situația mea, cu o afecțiune care se lega de o zonă mai mult sau mai puțin morală. Ginecologul ăsta era un bărbat chel și uzat. A venit până lângă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prăsele și pocnind-o vibratil peste pupinelul antic ce steriliza ce voia și când voia. Acolo se oprea o clipă și, în timp ce-și trăgea coiful-bonetă până deasupra nasului coroiat, prag natural al ochelarilor cu rame groase, adulmeca. Simțea frica de la o poștă. N-avea nevoie să vadă un geam deschis, urme străine pe gresia udă, lumina crepusculară a ultravioletelor sterilizând aerul în ultima clipă. Totul era delict în sala aceea, totul trebuia pedepsit pe loc. Operațiile erau doar pretexte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nimeni nu se putea atinge de el, nici măcar ea însăși), că eram opt în cameră, că nu aveam voie să punem nimic pe pereții albi (mama ceruse învoire de la director să aducă niște reproduceri de acasă), că ne îmbolnăvea de frică orice inspecție a directorului administrativ, care ne verifica dulapurile, paturile și cantitatea de praf de pe dulia becului, că aveam uniforme hidoase și negre, pe care refuzasem să le port, până când biata mamă mi-a cusut o pănglicuță colorată pe sarafan
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
atașamentul meu sentimental față de tot arsenalul cochetăriei mamei. Aș fi dat orice să o fac pe Mioara să plece, imediat după tranzacție. Ea se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
eu, reprezentau ,,cantități neglijabile”. După 1990 lucrurile s-au schimbat în sensul că regimul comunist nu mai era la putere, cel puțin formal, era libertate de exprimare, iar vocile oamenilor nu mai puteau fi îngrădite. După o perioadă scurtă de frică și de timorare, fosta nomenclatură PCR a înțeles repede că și în noile condiții se poate continua traiul de huzur pe spinarea altora, ba mai mult acum se poate jefui în voie (nu ca pe vremea dictatorului), se pot face
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
român Grigore Alexandrescu își va lua rămas bun în anul 1854 dela consulul rus care părăsea definitiv Bucureștiul. E oare cazul să ne mai întrebăm dece oameni drepți ca bradul, zdraveni ca stejarul, gospodari desăvârșiți, iubitori de frumos, crescuți în frica lui Dumnezeu, păstrători ai tradiției în care s-au născut, la un moment dat renunțau la totul și luau calea codrului hotărâți să-și facă singuri dreptate, pedepsindu-i pe cei ce furau și ultima bucătură dela gura supușilor lor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dascălesca va fi datoriu numitulu Pavelu Monea a se porta amesuratu legiloru bisericesci șî politice, șî adeca a fi pilda fapteloru bune crescinesci, a merge șî a petrece în Biserica cu evlavie, cantându șî cetindu, - a inveția tinerimea scolara în frica lui Ddieu, în rugaciuni șî în cântări bisericesci; a o duce la Biserica in tote dîlele șî cu deosebire Sâmbăta sera șî în presera Serbatoriloru la rugaciunile de sera, șî Dumineca la slujba dumnidieiască, precum șî în dilele de Serbatori
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu aveau niciun fel de drept, decât să muncească la câmp, dar întâi la curte, apoi pentru iel, nu aveau drept nici să se mute la altă curte, dar grofu avea drept și putere să-i mute pe iei. De frica asta că i mută, bieții oameni se supuneau la toate greutățile și la toate poruncile, pentru că știau că-i mută prin ungurime, și aci aducea unguri ca să-i mestice și să-i maghiarizeze. Iobagii nu aveau dreptul să facă mori
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
știu. O întreb pe maică-mea : „De ce mi-ai pus numele ăsta, Cezar ?“. „Păi, cînd să te nasc, eram foarte speriată, că erai prea mare și mă chinuiam rău de tot. Se punea problema să fac cezariană și-mi era frică să nu mă taie. Atunci mi-am zis : «Doamne, dacă reușesc să-l nasc normal, îi pun numele Cezar». și te-am născut normal.“ „și dacă mă nășteai prin cezariană - ce nume îmi puneai ?“ „Tot Cezar.“ Iată cum la baza
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ridicate, să fie văzuți de ultraviolete) și îi era ciudă de fiecare dată că trenul mergea prea repede. Apoi își amintea că fusese și el la Techirghiol, cînd era mai mic. Ce fraier era pe-atunci ! îi era silă, chiar frică de nămol și tatăl îi spunea că-l face general : îi picta cu nămol epoleții, nasturii, insignele - și Dănuț cel mic stătea, mîndru că devenise așa, dintr-odată, o per soană importantă -, iar apoi îl spoia pe tot corpul, spunînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sînt, practic, rechini ; există doar o specie, numită „cîini de mare“, dar aceștia sînt mici, nu atacă omul și, oricum, nu se întîlnesc pe litoralul nostru. Ca în orice angoasă însă, argumentele raționale nu au nici o putere. Mie mi-e frică în continuare de rechini, chiar dacă ar fi să mă scald într-un lac de munte. La mare, deși pot să înot kilometri întregi fără nici o problemă, prefer să nu mă duc prea în larg și fac tot timpul ture paralel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și pe mine. Dacă injecțiile erau pentru nebunie, atunci era normal ca și mirosul acela să aibă de-a face cu nebunia. Nebuna era o fată tunsă scurt, bălaie și cu ochii albaștri, iar în fața blocului nu-mi făcea deloc frică. Curios, dar afară nu miro sea, cu toate că-mi închipui că injecțiile ace lea își făceau efectul în timp, deci persistau în ea. Copiii o puneau să-și dea chiloții jos (și băieții, dar și unele fete mai îndrăznețe), iar ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în postura de victimă. Soră mea și-o lua, la rîndul ei, cînd rămîneam singuri - și asta cu vîrf și îndesat. Diferența dintre noi e de cinci ani ! La școală mă băteam rar. În clasele primare, îmi știau toți de frică, deși nu cred că l-am altoit pe vreunul - îmi cîștigasem renumele din luptele cu „găștile“ de la alte clase. Apoi, în clasa a cincea, m-am mutat la o altă școală. Acolo, noii mei colegi m-au văzut mai retras
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înconjurată de grădini, în care nu mai intrasem de atâta timp, am avut o vie și stranie impresiune. Da, da, stranie; inefabilă, în orice caz. Căci cum aș putea-o caracteriza altfel, impresiunea aceasta, în care era și atracție și frică și bucurie și tristețe? De demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am petrecut primii ani de școală secundară. Mai trecusem, e drept, de atunci pe acolo de multe ori, cu dorința de a revedea locurile familiare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
inundații, de demult, un biet locuitor bolnav, surprins de apele care pătrunseseră până în tinda casei lui, a murit. Când a trebuit să-l așeze pe năsălie și să-l ducă la locuința de veci, popa chemat să oficieze, creștin cu frica lui Dumnezeu, n-a ezitat nici un moment să înfrunte urgia apelor. S-a dus la datorie, firește. S-a dus așa cum se putea duce: călare. În odăjdii, cu lumânarea și crucea în mână, dar călare. Stranie trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mare. Gara din Anina (vedere de epocă ) M-am speriat, chiar m-am îndepărtat de lângă ceilalți retrăgându-mă spre zidul gării, deoarece locomotiva era în mișcare pe linia 1 peron, iar când am auzit șuieratul m-am făcut mic de frică. Mi se părea imensă, în comparație cu locomotivele trenului forestier, cu care eram obișnuit și pe care le vedeam de fiecare dată când mergeam în vizită la nașii mei. Toată noaptea am călătorit, schimbând câteva trenuri până la gara Câlnic unde am ajuns
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au acționat. Vreau să vă spun că eram curajos de felul meu. La acțiunile cu caracter sanitar eram primul. Când se făceau injecții sau vaccinări în clasă eram primul încurajându-i astfel și pe ceilalți. Nu vroiam să mă învingă frica, pe care o vedeam în ochii și pe chipul tuturor. Făceam destule boacăne, unele erau luate drept glume și erau trecute cu vederea dar cu toate astea am fost total antipatic profesoarei de matematică. Eu nu îmi amintesc să o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din fața lor. Dar când eram gata să pun în aplicare acest gând, domnul profesor Florea cu o voce calmă și cu o expresivitate caldă a zis că pot rămâne să ascult ce are de spus. Cum eu eram mort de frică, probabil se putea lesne citi și pe expresia feții mele, am rămas ca la dentist, vocea sa mi se părea cu totul alta, așa cum nu am auzit-o niciodată, mi s-a părut că aud un înger din ceruri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu cealaltă căutam cheia pe care am găsit-o în broasca porții. Am deschis poarta pentru a recupera bagajele, după care am încuiat-o din nou. Eram în siguranță și răsuflam ușurat. Nu pot spune că nu mi-a fost frică. Aveam doar 13 ani și nu am uitat nici până azi acel drum străbătut în miez de noapte. Reîntâlnirea cu ai mei a fost ca o sărbătoare. Îmbrățișări și povestirea evenimentelor petrecute în perioada timpului cât am fost plecat. Am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
duce lipsă această emisiune. Am apreciat la Eugenia Vodă întotdeauna faptul că reușește să umanizeze fiecare invitat, săl facă săși dea jos singur masca publică și să se prezinte în fața noastră, a tuturor, așa cum la făcut mămica lui, cu slăbiciunile, fricile sau trăirile lui intime. Mam întrebat întotdeauna cum reușește Eugenia Vodă să scoată toate acele lucruri de la invitații săi. Oamenii devin sinceri, nu mai iau poze eroice, le dispare zâmbetul profesionist și încep să vorbească despre ei înșiși ca în fața
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și puteam astfel să trec mai departe. Spaima mi-a lăsat numai o senzație de greață care m-a urmărit și În somn. Împrejurarea aceea, În care nu-mi recunosc alt curaj decît de a fi căutat o ieșire din frică, m-a Învățat Cel puțin atîta cît și legenda lui Oedip În materie de orgoliu. Ochii lupului m-au obsedat În toți anii de atunci. Și aș fi vrut să am totdeauna puterea să fiu ca În acea noapte. Dacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]