23,406 matches
-
originală. Avusesem cu dânsul o lungă convorbire, în cursul căreia putusem afla, că el va pune în discursul său chestiunea formării guvernelor din ultimul timp. Nu l-am crezut, însă, atât de nestăpânit, încât să se exprime în forma și tonul în care s-a exprimat. Explicația trebuie căutată în disperarea unor partizani, care, veniți din provincie, au descris lui Gh. Brătianu, în culori foarte negre persecuțiile la care sunt supuși de autoritățile guvernamentale [...] Ion Sân-Georgiu. 14 decembrie 1934 Sire, [...] se
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
accente, în articulațiile interioare, în vibrația inefabilă a ideii. Modalitatea argumentării, temperatura opiniilor, stilul sunt ale unui cărturar modern în care s-a întrupat un înțelept din Hellada. Gânditorul se exprimă sacerdotal, frazele au o cadență gravă, unele sunt versete, tonul general este poematic, dialogurile - căci uneori P. își ordonează ideile în chip de dialoguri platoniene - au o maiestate de missa solemnis. Dacă geniul lui N. Iorga era viforos sau șăgalnic, acela al lui V. Pârvan era muzical și solemn. Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
început să vorbescă cu o voce stăpânită și calmă, în franțuzește, în timp ce ne turna ceai cu gesturile ei obișnuite: - Printre pietrele pe care le-ați aruncat este una pe care m-aș bucura să o primesc înapoi... Și tot pe tonul acela neutru, tot în franțuzește, deși în timpul mesei (din pricina prietenilor sau a vecinilor care veneau adesea pe neașteptate) vorbeam în cea mai mare parte a timpului în rusește, ne-a relatat defilarea Marii Armate și povestea pietricelei cafenii numite „Verdun
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în timpul mesei (din pricina prietenilor sau a vecinilor care veneau adesea pe neașteptate) vorbeam în cea mai mare parte a timpului în rusește, ne-a relatat defilarea Marii Armate și povestea pietricelei cafenii numite „Verdun”. Abia dacă înțelegeam tâlcul spuselor ei - tonul a fost cel care ne-a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se din coloana care defila triumfal, ca să vină spre o tânără prinsă în îmbulzeala unei mulțimi entuziaste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba în cântec? Franța-Atlantida se înfățișa ca o gamă sonoră, colorată, înmiresmată. În funcție de călăuzele noastre, descopeream diferitele tonuri care alcătuiau acea misterioasă esență franțuzească. Palatul Élysée apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a însemnat pentru noi o senzație de piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Force accomplira les travaux éclatants De la paix, et ce pont jetant une arche immense Du siècle qui finit à celui qui commence, Est fait pour relier les peuples et les temps... Sur la berge historique avant que de descendre Si ton généreux coeur aux coeurs français répond, Médite gravement, rêve devant ce pont, La France le consacre à ton père Alexandre. Tel que ton père fut, sois fort et sois humain Garde au fourreau l’épée illustrement trempée, Et guerrier pacifique
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
à celui qui commence, Est fait pour relier les peuples et les temps... Sur la berge historique avant que de descendre Si ton généreux coeur aux coeurs français répond, Médite gravement, rêve devant ce pont, La France le consacre à ton père Alexandre. Tel que ton père fut, sois fort et sois humain Garde au fourreau l’épée illustrement trempée, Et guerrier pacifique appuyé sur l’épée, Tsar, regarde tourner le globe dans ta main. Le geste impérial en maintient l
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fait pour relier les peuples et les temps... Sur la berge historique avant que de descendre Si ton généreux coeur aux coeurs français répond, Médite gravement, rêve devant ce pont, La France le consacre à ton père Alexandre. Tel que ton père fut, sois fort et sois humain Garde au fourreau l’épée illustrement trempée, Et guerrier pacifique appuyé sur l’épée, Tsar, regarde tourner le globe dans ta main. Le geste impérial en maintient l’équilibre, Ton bras doublement fort
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Alexandre. Tel que ton père fut, sois fort et sois humain Garde au fourreau l’épée illustrement trempée, Et guerrier pacifique appuyé sur l’épée, Tsar, regarde tourner le globe dans ta main. Le geste impérial en maintient l’équilibre, Ton bras doublement fort n’en est point fatigué, Car Alexandre, avec l’Empire, t’a légué L’honneur d’avoir conquis l’amour d’un peuple libre.1 „Onoarea de a fi cucerit dragostea unui popor liber”, replica aceea, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căderii lui provoca o explozie de bucurie delirantă la cei care, încă ieri seară, îl aclamau urându-i o domnie îndelungată și prosperă. Realmente, îmi aminteam foarte bine vocea lui Heredia, al cărei ecou mai răsuna pe balconul nostru: Oui, ton Père a lié d’un lien fraternel La France et la Russie en la même espérance, Tsar, écoute aujourd’hui la Russie et la France Bénir, avec le tien, le saint nom paternel!1 O asemenea răsturnare îmi părea de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Lena - o sută două persoane ucise! De altfel, nu este o întâmplare că marele Lenin s-a numit așa - el voia să înfiereze crimele țarismului chiar prin pseudonimul lui! Totuși, ceea ce m-a impresionat cel mai mult nu a fost tonul vehement al acelei diatribe. Ci o întrebare derutantă care s-a conturat în capul meu în timpul recreației, pe când ceilalți elevi mă asaltau cu batjocurile lor („Uitați-vă! Dar are o coroană țarul ăsta!”, striga unul dintre ei, trăgându-mă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pară patetici, mă gândeam eu, evocau trecutul cu dezinvoltura aceea puțin cam vulgară, fără să creadă nici în bunul Dumnezeu, nici în diavol, după cum spune un proverb rusesc. Abia cu mult mai târziu avea să-mi dezvăluie adevăratul lui secret tonul acela dezamăgit: un „samovar” era un suflet înhățat de o bucată de carne dezarticulată, un creier desprins de trup, o privire neputincioasă, încleiată în pasta spongioasă a vieții. Sufletul acela zdrobit era numit de oameni „samovar”. A povesti viața Charlottei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ochii lui înroșiți s-au însuflețit, a zâmbit. - Iară vii cu ghipsul. Îl spargem la unul pentru că îl mănâncă, îl punem la altul pentru că se scarpină. Mereu mă uimești, Charlotta Norbertovna! La ora vizitei, a examinat rana și, cu un ton foarte neutral, i-a spus infirmierei: - Va trebui să pui niște ghips. Doar un strat. Charlotte avea să o facă înainte de plecare. Speranța a revenit când, la un an și jumătate după primul aviz de deces, a mai primit unul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și, cu un ton ferm și răspicat, am declarat: - Nu, nu l-au împușcat. Un sergent bătrân, care era acolo, și-a amintit de propriul lui fiu, rămas în sat. Și a strigat: „Cel care se atinge de puștiul acesta o să aibă de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
propriul lui înec, evitat în ultima clipă, cu o oră mai înainte! Înainte de a ne despărți, la o răspântie din mahalaua în care locuia, Pașka mi-a întins partea mea de pește: câteva carapace lungi de lut. Apoi, cu un ton ursuz, ocolindu-mi privirea, a întrebat: - Și poemul despre cei împușcați unde poate fi găsit? - Am să ți-l aduc mâine, la școală, trebuie să-l am acasă, copiat... Am spus asta pe nerăsuflate, stăpânindu-mi cu greu bucuria. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
La piață...” Da, o parte din viața mea rămăsese în urmă. Copilăria. În fond, conversațiile noastre despre verzi și uscate nu erau, în vara aceea, cu totul nejustificate. Ploua adesea și, în amintire, tristețea mi-a colorat vacanța aceea în tonuri cețoase și calde. Uneori, în străfundul cenușiului lent al zilelor, se ivea pe neașteptate un crâmpei din serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Semeție? Sau faimoasa furia francese pe care italienii le-o recunoșteau ostașilor francezi? Evocând în minte etichetele acelea, am văzut cum fața bătrânului soldat se întuneca încet, ochii i se stingeau. A redevenit un personaj dintr-o reproducere veche, în tonuri cenușii și negricioase. Ca și cum și-ar fi întors privirea ca să-și ascundă taina pe care tocmai o întrezărisem. Un alt crâmpei din trecut a fost femeia aceea. Femeia cu pufoaică și cu șapcă mare rusească, a cărei fotografie o descoperisem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la Dumnezeul lor de cinci ori pe zi, îți dai seama! Și chiar mănâncă fără masă. Da, toți pe jos. În fine, pe un covor. Și fără linguri, cu degetele! Musafirul, mai mult ca să învioreze conversația, a obiectat pe un ton sfătos: - Da, nu ca noi, e mult spus. Eu am fost la Tașkent, vara trecută. Știi, nu sunt chiar așa de diferiți de noi... - Și în deșertul lor ai fost? Ea a vorbit mai tare, fericită că a găsit o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puțin diferită de poveștile vesele, adesea fără perdea, pe care ni le spuneam în timpul recreațiilor, trăgând din țigările noastre grăbite. Am remarcat destul de repede că trebuia să-mi dreg poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui cu Marguerite. Un bărbat, pe deasupra și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Uite cum îți sorb scornelile! Nimeni nu ar fi îndrăznit să-l contrarieze singur pe Pașka într-o înfruntare. Dar mulțimea are un curaj foarte specific. I-a răspuns un mârâit indignat. Pentru a liniști spiritele, am precizat pe un ton conciliant: - Ba nu, nu sunt scorneli, Pașka! E un roman autobiografic. Tipul acela, după revoluție, a fugit într-adevăr din Rusia cu iubita lui și, apoi, la Paris, a fost asasinat... - Și atunci de ce nu le povestești despre ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cele trei cochete într-o dimineață de toamnă pe Champs-Élysées... Chipul i s-a crispat într-o expresie totodată disprețuitoare și neliniștită. Buzele i-au fremătat. - Ești bolnav sau ce-i cu tine? a spus ea tăindu-mi vorba pe tonul acela nazal cu care fetele de pe Muntele de bucurie îi repezeau pe pisălogi. Am încremenit. Ea pleca, urcând spre primele clădiri din port, și, în curând, s-a cufundat în umbra lor masivă. Începeau să apară muncitorii la ușile atelierelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lăzile lor, dotate când cu roți mici cu pneuri de cauciuc, când cu simpli rulmenți cu bile, abordau oamenii la ieșire, cerându-le bani sau tutun. Unii dădeau, alții grăbeau pasul, iar alții slobozeau câte o înjurătură, adăugând cu un ton mustrător: „Doar vă hrănește statul... E o rușine!” „Samovarele” erau aprope toți tineri, unii evident beți. Toți aveau privirea pătrunzătoare, puțin smintită... Trei sau patru lăzi s-au năpustit spre Charlotte. Soldații își înfigeau bățul în pământul bătătorit din piață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să râdă privindu-i cum se bat! A făcut o mișcare ca să se scoale. M-am repezit spre ea, întinzându-i mâna. Mi-a zâmbit, prinzându-mă de braț. Și, în timp ce eram aplecat, a murmurat câteva cuvinte scurte, al căror ton ferm și grav m-a surprins. Probabil că, mental, le-am tradus în rusește și le-am reținut așa. Asta a dat o frază lungă, pe când franceza Charlottei a rezumat totul într-o singură imagine: „samovarul” ciung este așezat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a rezumat totul într-o singură imagine: „samovarul” ciung este așezat cu spatele lipit de trunchul unui pin imens și privește tăcut sclipirea valurilor stingându-se dincolo de copaci... În traducerea rusească păstrată de memoria mea, vocea Charlottei adăuga pe un ton de justificare: „Și uneori îmi spun că înțeleg această țară mai bine decât o înteleg rușii înșiși. Căci port în mine chipul soldatului aceluia de atâția ani... Și i-am ghicit singurătatea de pe malul lacului...” S-a ridicat și a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
despre Baudelaire, am crezut că era vorba de o simplă coincidentă când, în prima strofă a sonetului său, s-a schițat următoarea prezență feminină: Quand, les deux yeux fermés, en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil monotone...1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la Brusov primul vers dă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]