3,501 matches
-
își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn complice cu ochiul. — Să nu mă torni. Sunt vreo câțiva morți acolo. De la niște virgule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se regăsi, a-și reveni în noi cu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i evita pe cei cu care nu ai ce vorbi. Nici măcar banalul schimb de vorbe goale. Nu-mi place constatarea. Las cartea și mă prefac că-l observ. Mimarea surprizei, efuziunea unei strângeri de mână, cât pe ce și o îmbrățișare, cu scuza „Nu v-am observat“. Zâmbetul lui „studios, tot studios“. Apoi informațiile se pritocesc. Pensie mică, secretar științific la o universitate particulară (atestată), consilier la un institut cu multe inițiale și șeful biroului unui senator („un nepot, din Ialomița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Râcă a sufletului. Și totuși, nu regret. Pare că totul s-a dus, s-a șters. Parcă nici n-a fost. Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că vor putea fi uitate îmbrățișările, săruturile date, duhnind a butoi. Nu vor fi pe deplin iertate vorbele rele, judecățile aiurea pe care le împărțeam cu cinism și indiferență de bețiv. N-au cum fi uitate, oricât ar încerca mulți dintre cei care țin la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cheamă, între noi. De dinainte de sarmale l-am simțit, așa, ca un zvâc în burtă. Ca un hău care mă fascinezi să mă arunc...“. — Credeam că mai vii pe dincolo, va surâde ea. Mă luase singurătatea... Mă voi desprinde din îmbrățișarea fetei. Voi lăsa-o să se sprijine de bufet, cu fața îngropată în mâini. Voi înainta spre ea, rămasă tot așa, surâzând, în ușă. — Trebuie să plec, va spune. E târziu. Acuși ies zorii. E foarte târziu... Pentru mine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiecare dată, asemeni unei teme muzicale, se revine la punctul în care naratorul ezită în pragul berăriei „Gambrinus“, privind cei doi orbi care-și ling urechile, scenă de film suprarealist. Pasiunea cu care naratorul bea nu este altceva decât o îmbrățișare plină de voluptate a Morții, o alunecare semi-conștientă întru Luminare, o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sub formă de bube cu puroi. Am oftat, Învins, și mi-am dat drumul la mărturisiri, fără să las nimic pe fundul sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el emoționat, bătîndu-mă cu palma pe spate. Sărăcuțul. În după-amiaza aceea, am ieșit din librărie la ora exactă, ceea ce a fost suficient ca să ne atragem o privire oțelită din partea lui taică-meu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
față cu privirea Întunecată a lui Julián Carax. Dumnezeu să mă ierte, Însă În clipa aceea am simțit că revin la viață și-am mulțumit cerului că mi-l Înapoia pe Julián În locul lui Miquel. Ne-am contopit Într-o Îmbrățișare ce nu se mai sfîrșea, Însă cînd i-am căutat buzele, Julián s-a retras și a coborît privirea. Am Închis ușa și, luîndu-l de mînă, l-am condus pînă În dormitor. Ne-am Întins În pat, Îmbrățișați În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
P 2: Dăruiește voință și putere pentru a depăși greutățile vieții! P 3: Dăruiește pace și bunăstare celor buni la suflet! P 4: Dăruiește-ne bătăi multe la ușă și priviri prietenoase! P 5: Dăruiește-ne grămezi de daruri, Râsete, îmbrățișări și felicitări de la cei dragi! P 7: E Pătrunse de spiritul Crăciunului, câteva dintre personajele poveștilor care ne încântă copilăria s-au gândit să se împace; să dispară astfel invidia, răutatea, ura; bunătatea, iertarea și iubirea le-au cuprins sufletele
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
inspirațiile nu îmi mai hrăneai iluziile și tot nu aveam curajul să-ți spun adevărul. Doar o discuție începe: Ați fost informat din timp... sau Nu se explică tot ce vedem alte modificări se impun, și simțurile năvălesc amarnic odată cu îmbrățișările jinduite dar neformulate. Astfel ajungi la forma care transformă un univers palpabil, valabil numai pentru cei ce trăiesc în alt anturaj mai înalt, mai indiferent față de ceilalți până rămâi cu sentimentul tanatic mai apropiat conceptului de stare identificat cu pierderea
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din jur privesc invidioși îmbrățișarea noastră? Întotdeauna ai fost și ești mai frumoasă ca oricare! Acum nu te pot îmbrățișa, aș cădea, ne-am divulga confidențele însă am un plan! Când vom visa în noaptea ce urmează că-i ziua noastră, te voi cuprinde și
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
ne-am văzut... am știut! Ne întâlneam, ne ascundeam, mă proteja, cunoștea pe pielea ei ce-ar fi-nsemnat o despărțire. Mergeam adesea pe la ea, mă chema și-o căutam să respirăm împreună același orizont, însă mai mult de o îmbrățișare fugară, nu ne permiteam! Eram siguri că nu ne-am fi putut opri. În anotimpul florilor căzute și înflorite temperaturile o luaseră razna iar vara mă înăbușea prin căldura ei, cu problemele mele, cu dilemele noastre! Într-o seară cu
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe care mama o puse în truda mâinilor sale. Sufletul ei închise cu grijă amintirea acelei îmbrățișări, amintire menită să vindece sufletul de om mare de mai târziu. Bunicul Soarele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe care mama o puse în truda mâinilor sale. Sufletul ei închise cu grijă amintirea acelei îmbrățișări, amintire menită să vindece sufletul de om mare de mai târziu. Bunicul Soarele răsărise la orizont, revărsându-și razele peste curtea inundată de verdeață și flori. Ascunsă între pomi, o casă albă, bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am auzit pe Simon strigând din holișorul destinat cutiilor poștale, plasate discret. Tu ești acolo, Bettie? Ieși din hol În echipament alb de tenis, cu un săculeț de forma rachetei atârnându-i pe umerii lați, și mă prinse Într-o Îmbrățișare de urs, așa cum nici un bărbat heterosexual n-o mai făcuse. Era un sacrilegiu să sar peste vreo seară de joi, care, pe lângă că era foarte amuzantă, Îmi oferea și cea mai mare cantitate de atenție masculină din toată săptămâna (dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrerupă la jumătatea frazei, o performanță pe care o crezusem până atunci imposibil de atins. —Bună, iubito, nu știam că vii aici În seara asta, spuse Avery, extrăgându-se din strânsoarea brațului Elisei și cuprinzând-o pe Penelope Într-o Îmbrățișare de urs cam stângace. —Nici eu nu știam că vii, spuse ea calm, evitându-i oarecum privirea. Spuneai că te duci la cină cu băieții În seara asta. Mi-aș fi dorit s-o iau pe sus pe Penelope și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sandale Naot cu șosete flocoase („N-ai de ce să cumperi Încălțămintea aia Birkenstock nemțească, din moment ce și israelienii fac așa ceva“, Îi plăcea să spună). Părul Îi albise puțin, dar sări În picioare la fel de sprinten ca Întotdeauna și mă cuprinse Într-o Îmbrățișare de urs. —Bettina, Bettina, te-ai Întors la cuib, cântă el, făcând cu mine câțiva pași de dans. M-am tras la o parte, jenată, și l-am sărutat repede pe obraz. —Bună, tată. Vreau să ți-l prezint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tu ai fost „mutu’ de la Manutanță” și n-ai avut treabă cu „adăpostit”, „târâș, marș” „salt înainte” „la loc comanda”... Tu ai cântărit barabulele, arpacașul sau varza murată - l-a lămurit Dumitru.... Râsul camarazilor ținea loc de o mie de îmbrățișări. Când valul de râs s-a potolit, s-a așternut o liniște nefirească... Parcă nimeni nu îndrăznea să mai spună nici un cuvânt. În cele din urmă, glasul unuia dintre ei a rupt tăcerea: ― Ia să vedem noi care și încotro
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și o să-mi fii recunoscătoare. O tânără durdulie, o femeie, apăru în câmpul vizual al lui Mal cu mâinile la ochi, plângând. Brațele lui Dudley Smith o cuprinseră. Mâinile ei se transformară în pumni, ca să-l împiedice să-și încheie îmbrățișarea. Dudley murmura tot felul de fraze împăciuitoare. Mal se întoarse la mașină și așteptă. Partenerul lui apăru cinci minute mai târziu. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Flăcău, mergem să-l impresionăm pe domnul Nathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
săi puternici pentru a produce sunete care să însemne ceva. Era deja iarna lui 1943. Coleman scăpase de rotunjimile adolescentine și devenise tot mai chipeș. Reynolds era tot mai cald cu el, tandru din punct de vedere fizic - cu multe îmbrățișări si săruturi pe obraz. Brusc a dat crezare poveștii bărbatului cu voce de scoțian. S-a alăturat Comitetului de Apărare din Sleepy Lagoon - care acum, după condamnarea celor șaptesprezece tineri, devenise o temă fierbinte a stângii - pentru a-și dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neputincios fiindcă nu știa nimic și nu putea face nimic. Se Întreba mereu de ce nu-l luase În brațe, atunci, la Albești, de ce nu-l strânsese la piept Înainte de a pleca spre Suceava, ca să fi avut măcar mângâierea acelei ultime Îmbrățișări. Uneori credea că asta ar fi putut schimba totul. Se Învinuia că n-a fost destul de atent, că nu și-a dat seama mai devreme, că n-a rămas ca să Înfrunte atacul pe care Îl credea Îndreptat asupra lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simți cutremurat de lumina ochilor albaștri și de o bucurie care Îl cufundă În el Însuși, În speranțele lui și În lacrimile lui și În așteptările lui. Era el. Nu putea fi decât el. Nimeni. Umbra. Fratele lui. Ștefănel. Simți Îmbrățișarea lui ca un ocean alb. Știa că umerii Îi tresar, știa că nu-și poate stăvili lacrimile, știa că nu așa trebuia să se Întâmple și nu acolo, și nu cu atâta moarte În jur, dar parcă un stăvilar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ne jucăm ascunselea printre nori, iar când ploaia binefăcătoare încetează, Soarele sărută pământul răcorit și holdele vesele. Îl însoțesc pe tovarășul meu de hârjoană de-a lungul drumului său celest, până ce culoarea tot mai sângerie, apărută la orizont, ne înghite. Îmbrățișarea de noapte bună îmi liniștește sufletul răvășit de tristețea despărțirii. Mă abandonez, apoi, nopții și somnului odihnitor... Până mâine în zori. Plimbare în eter După ce mi-am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]