4,030 matches
-
lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din înălțimi. În fruntea fiecărui pâlc, în locuri ceva mai înalte și mai comode, parcă decupate din blocurile de gheață dislocate din Muntele Sacru pe lângă care trecuse ceva mai înainte niște căpetenii, îmbrăcate total diferit unele de altele, ce-i păreau cunoscute, deși nu le văzuse niciodată, se agitau întruna și nu se opreau din vorbit. Supărat la culme, deoarece își lăsase familia fără sprijin, mânios pe faptul că nici nu știa unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că sunt goale, pășea nesigur pe solul presărat ici-colo de frunze veștede și uscate. După felul cum pășea dezordonat și după aspectul în care se prezenta, în general, în momentul de față, străinii l-ar fi considerat un chefliu oarecare, îmbrăcat mai de sărbătoare. Bidaru îl cunoștea bine pe "chefliu" și considera gestul său ca pe o excepție. Profesorul Bărbuță, considerat cincizeci la sută medic, poate și mai mult datorită, în special, sfaturilor pertinente pe care le dădea celor interesați în legătură cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Costache Buraga, din Dăneștii dea apă și mâncare, sau să le facă curățenie în grajd și în poiată. Mai avea și de tăiat lemne. După ce tăia lemnele, eu cu Florica și cu Gheorghe le căram în casă. Toți trei eram îmbrăcați în cămăși de ,,americă“ făcute de mama, cusute de mâna ei cea fermecată, aveam capetele descoperite și eram desculți pentru că nu aveam încălțări. După ce ne-am strâns în casă, la un timp l-am auzit pe câinele nostru Duduș lătrând
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mereu trupul, cercetând cu ochii iscoditori sala, iar cu cealaltă mână își netezea rar barba lungă, albă, curat pieptănată. Se mișca cu greu continuând să îngâne un cântec numai al său, iar din urmă intrară cinci femei una după alta îmbrăcate aproximativ la fel și semănând aproximativ toate între ele. Fiecare purta câte Așa că..., un părinte poate crește 7,8 copii sau 10 dar ei nu pot ține și îngriji un părinte, după cum spune proverbul. Mărioara BURAGA un rucsac în spate
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
crezut în el. Și l-am spus. Am afirmat că unii înșiră verzi și uscate. în cartea noastră am spus, de un exemplu, că durlige se cheamă picioarele omului de la genunchi mai jos, pînă la oușoare“. ,, Cu durligele goale “ însamnă ,, îmbrăcat numai în cămeșă“, fără izmene. Dicționarul Limbii Romîne Moderne scrie: ,,Cu durligele goale sau în durligi = cu picioarele golașe; desculț “. Noi zicem: nu e adevărat, ,, ...au ieșit pe prispe copii bălani numai în durlige “ - scrie Sadoveanu, înțelegîndu se că durlige
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cu Tatăl, de aceasta nu este osândă. Și dacă vreți, să lămuresc spusele mele cu o pildă. Numai împăratului îi este îngăduit să poarte porfiră și coroană pe cap, în rest, nimănui. Dacă s-ar arăta un om din mulțime îmbrăcat așa, și, dus înaintea judecății, ar spune: M-am îmbrăcat așa pentru că și împăratul se îmbracă astfel, nu numai că n-ar fi găsit fără de vreo vină, ci dimpotrivă, ar fi osândit și pedepsit și mai mult tocmai din pricina acestui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Brăescu din acea perioadă își amintesc de el ca fiind un bărbat înalt, voinic, bine legat, cu fața negricioasă, părul negru pieptănat cu grijă, mustața groasă, ochii mari, cu o privire pătrunzătoare, dar liniștită. Totdeauna umbla foarte elegant și corect îmbrăcat, în haine de culori serioase, de cele mai multe ori negre. Iarna, purta un palton negru, căptușit cu blană bogată, cu guler lat, care îi acoperea aproape în întregime umerii. Din întreaga sa făptură, se desprindea figura unui bărbat grav, liniștit în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
un semestru. Credea că numai în acest fel modul său de a face filozofie va putea fi cât de cât înțeles. Nu dorea să fie obiectul curiozității superficiale a studenților. Îi gonea pe cei pe care îi numea „turiști“. Profesorul, îmbrăcat simplu, îi primea într-o încăpere perfect curată, mobilată auster, cu pereții lipsiți de ornamente, de picturi sau fotografii. Gândea în fața studenților săi încercând o cercetare pe cont propriu a temei propuse.79 Nu obișnuia să se refere la cărți
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
student, care a asistat la o conferință ținută la Clubul Universității Cornell, în toamna lui 1949. Era de față și Wittgenstein, adus acolo de Malcolm. Până când a intervenit în discuție, Wittgenstein i-a apărut drept o persoană ponosită, un bătrân îmbrăcat ciudat și demodat, care părea să fi ajuns în mod întâmplător acolo. La un moment dat oaspetele străin a început să vorbească. Vorbirea lui era lentă și șovăitoare. „În acest fel neghiob, a început ceea ce avea să fie cea mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
oficierea slujbei religioase, biserica era goală, dar deschisă pentru cei care i pășeau pragul să se roage, să aprindă o lumânare, să se împace cu sine sau cu Dumnezeu. La un moment dat, a intrat în Sfântul Lăcaș o femeie îmbrăcată modest dar curat, însoțită de doi băieți cam de zece și, respectiv, doisprezece ani, la fel de curăței. După exemplul mamei, au sărutat, cu smerenie, mâna preotului, apoi au îngenunchiat și s-au închinat în fața icoanelor așezate în acest scop. Timp de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sau tăiată, mânerele de sprijin ale băncilor sunt rupte, pe spatele unor scaune au apărut desene și scrisuri pornografice, multe geamuri sunt zgâriate. În vagonul în care mă aflam, când coboram dealul Copoului, s-a urcat o ceată de adolescenți îmbrăcați ca pentru sport, care probabil veneau de la antrenament și se îndreptau spre diferite zone ale orașului. Erau extrem de expansivi, vorbeau și râdeau zgomotos, întrecându-se să povestească întâmplări din școala în care învață sau din cartierul în care locuiesc. Astfel
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
acestora de a avea un stat independent este considerată drept încă un pas spre exterminare, iar recunoașterea pe care le-o acordă Rabin la Oslo drept o trădare. De altfel, opoziția răspândește o fotografie în care acesta din urmă apare îmbrăcat ca Arafat sau în uniformă de ofițer SS... Dacă în trecut israelienii născuți pe pământul țării serveau drept model pentru supraviețuitori, de acum aceștia din urmă sunt o referință pentru nativi. Biruitorii de ieri simt că au devenit victimele de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de Alexa Donțu, răzlețit din armata rusă. Să nu dăm crezare ifoselor boierești ale lui Matei Eminescu, care a văzut în acest soldat un conte rus, Potloff, refugiat politic, ci să-l vedem pe Donțu, așa cum a trăit la Sarafînești, îmbrăcat țărănește, la prisaca mănăstirii, pe malul Siretului, om încă tînăr și întorlocat nelegitim cu fata unui Ion Brehuiescu, țăran din Sarafinești. În gospodărie proprie? Categoric nu! Pe o moșie mănăstirească, Donțu nu putea avea stupină și nici locuință proprie, tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fata aceasta apare într-un portret mai sugestiv: "Cînd soarele înainte de culcare Pe grădini se mai uită, pe alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcîmi cu mirosul dulce, Pe-acolo se plimbă o fată-n albastru îmbrăcată, Părul cel blond, împletit într-o coadă, îi cade pe spate..." (cu completări dintr-o variantă): "Fața-i roșă și albă, iar ochii mari albaștri Gura-i micuță, o vișină coaptă; ea rîde-așteaptă Pe amantul ei, scriitor la subprefectură, Tînăr
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fără îndoială că i-a fost lung, obositor și cu multe popasuri, făcute fără pretenții, prin case țărănești. Revista "Familia" îi făcuse numele cunoscut printre "studenții" din Blaj, dar aceștia s-au mirat cînd l-au văzut așa de rău îmbrăcat, la sfîrșitul lunii mai, cînd a sosit la Blaj. Ștefan Cacoveanu spune că " Era într-un surtuc de peruvian negru, ros, scurt în mîneci și rupt în coate; în niște pantaloni de altă culoare (gălbui mi se pare) scurți, de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
solemnității, eliberarea refulării, prezentul promisiunilor viitorului. Faza II se prezintă ca „societate a dorinței”, întreaga viață cotidiană fiind impregnată de imaginarul beatitudinii consumatorii, de visele cu plaje însorite, de ludism erotic, de mode ostentativ tinere. Muzică rock, comicsuri, fete sumar îmbrăcate, eliberare sexuală, fun morality, design modernist: perioada eroică a consumului a întinerit, a euforizat, a despovărat semnele culturii cotidiene. Prin mijlocirea mitologiilor adolescentine, eliberatoare și nepăsătoare în ce privește viitorul, s-a operat o profundă mutație culturală. În cursul fazei II sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
condițiilor materiale ale existenței. A învinge epidemiile și a prelungi durata medie a vieții, a elimina mizeria și sărăcia, a asigura prosperitatea pentru cei mulți, a permite ca fiecare să fie bine hrănit, să aibă o casă, să fie bine îmbrăcat: bunăstarea se impune ca un nou orizont de sens, condiția sine qua non a fericirii, unul dintre marile țeluri ale umanității care nu mai acceptă să suporte pasiv devenirea sa. Nu schimbarea sinelui apare ca fiind calea regală a fericirii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un întreg ansamblu de date referitoare la procedurile rituale care, în practicile simbolice, au rolul de a articula raporturile dintre vii și morți. Iar în centrul acestor proceduri, raporturile vizibilului cu invizibilul se stabilesc în jurul unor ritualuri ce antrenează corpul îmbrăcat și/sau mascat, statuia sau obiectul fetiș în funcția lor de dublu al celui mort. Mort care poate intra în legătură cu cei vii prin intermediul unor „apariții efective”, dar care poate și să se arate în vis sau să-și facă simțită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Piramidelor, ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului și practicat și în cazul mumiilor. Regăsim astfel, în analizele lui Serres, ca și în acelea ale lui Augé sau Eschlimann, legătura strânsă dintre corpul mort și statuie. Îmbrăcat, costumat, machiat sau mascat, cadavrul este el însuși o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu care e gătit, toate acestea țin de statuar. În strategiile funerare și în teatru, același gest: gestul costumierului, asemănător celui al sculptorului, și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
capătă deja, în proiectul lui Artaud, accente kantoriene. Pentru finalul celui de-al doilea act, Artaud imaginează o întrerupere bruscă a sunetului și a luminii, lăsând să se mai vadă doar „alături de fiecare personaj, un soi de dublu al său, îmbrăcat exact ca el. Toate aceste dubluri de o neliniștitoare imobilitate, figurate - chiar dacă numai unele dintre ele - de manechine, vor ieși treptat din scenă, într-un ritm lent, șchiopătând, în timp ce personajele-actori se vor însufleți dintr-odată, scuturându-se ca trezite dintr-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
așa cum cred deopotrivă Craig și Genet - doar moartea te poate ajuta să-l numești. Ca și oglinda-cutie („oglindă, imagine aurită, împodobită ca o cutie de trabucuri mexicane”, spune Episcopul din Balconul), costumul gândit de Genet transformă actorul în acea efigie îmbrăcată frumos și „ornată” cu grijă, care evocă inevitabil corpul fără viață, nemișcat, expus în hainele lui „de gală” înainte de a fi înmormântat. Actor înțepenit într-o ultimă și perfectă imagine, cea de dinaintea dispariției definitive. În Paravanele, costumul Wardei este un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestora li se asociază cadavrul - aranjat după datină și expus ca efigie. În tabloul al cincisprezecelea din Paravanele, de pildă, trupul neînsuflețit al Wardei devine, conform didascaliilor, obiectul unui veritabil ritual de toaletă mortuară, oficiat în spatele unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea podoabelor acestei efigii, rochia ei aurie, obrazul fardat cu alb, bijuteriile, florile care o înconjoară... O autentică statuie costumată și pictată, pe care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
privindu-l neîncetat printre firele de păr care Îi cădeau libere, ude de lapovița care Îi luneca pe față, cu fusta ridicată până În talie, deschizând larg picioarele, cu un deliberat amestec de supunere și sfidare impudică, pe când el, Încă impecabil Îmbrăcat, Îngenunchea În fața ei și, tumefiat de frigul nopții, Își apropia gura de Întunecata convergență a pulpelor ei lungi și perfecte, În centrul căreia pulsa, caldă, nespus de dulce, delicios de umedă la atingerea buzelor și limbii lui, carnea splendidă a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sale fine și a modelului ce fusese pentru scurtă vreme. În noaptea aceea, când Îi privea din pat mișcările de animal delicat și perfect, Faulques se gândise că ea nu avea nevoie să fie luminată. Ziua ori noaptea, despuiată ori Îmbrăcată, lumina o urma peste tot, ca un reflector mobil Întors spre trupul ei. Încă se mai gândea la asta dis-de-dimineață, privind-o cum dormea, cu gura Întredeschisă și fruntea ușurel Încruntată, cu o dungă de durere aidoma icoanelor unor sfinte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rămas infirmi pentru restul vieții. Câțiva deținuți au fost Împușcați, altora li s-a refuzat tratamentul medical când au fost bolnavi și au fost siliți să muncească În pofida sfatului medicului și, ca urmare, au murit. Deținuții erau ținuți dezbrăcați sau Îmbrăcați sumar În carcere, În toiul iernii. Deținuții erau pedepsiți fiind puși să stea până la prânz În apă Înghețată. Vara, deținuții erau legați de mâini și lăsați În pielea goală, ca să-i ciupească țânțarii 23. Găsiți vinovați pentru „instigare la omor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]