2,416 matches
-
s-au luptat anterior împotriva marginalilor Kolchak, au luat parte la revolte. Guvernul sovietic a început să facă propagandă prin intermediul Komsomolului. În anii 1930, comuniștii au implementat politică de colectivizare. Familii din Rusia Centrală au fost exilate în zonele mlăștinoase, împădurite și slab populate din Siberia. Colectivizarea a distrus agricultură tradițională. Deși Omsk era cel mai mare oraș Siberian, sovieticii au favorizat Novosibirsk. Industrializarea luase avânt în bazinul Kuznetsk (cărbuni, metalurgie) și în Norilsk (unde erau extrase nichelul și metalele rare
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
mare parte a teritoriului este formată din pământ arabil, destinat agriculturii, cu soluri fertile (cernoziomuri cambice), unde se cultivă porumb, cartofi, sfecla de zahăr, grâu etc. Există și terenuri acoperite cu pășuni și fânețe. Fauna este bogată atât în zona împădurită, cât și în zonele agricole și în cea acvatică. În raza satului Bajura se găsește, la mare adâncime, nisip cuarțos (silicos), îmbibat cu apă. Stratul de nisip ocupă o suprafață de circa 40 km pătrați, în grosime de 3-17 m
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
de localitatea acum componentă, Olănești - sat). Se află așezat pe "valea Olanestiului" (cunoscută mai mult sub denumirea de râul Olănești) afluent al Oltului, înconjurat de "munții Gerea, Folea și Căprăreața" din Carpații Meridionali al căror înălțimi se pierd în dealuri împădurite. Aceasta face ca iernile să fie blânde și verile răcoroase. Vechimea orașului se identifică cu existența descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olănești sunt menționate "prima dată" într-un hrisov din 1760 și sunt numite "ape tămăduitoare", acestea aflându-se pe
Băile Olănești () [Corola-website/Science/297213_a_298542]
-
economic al țării. Sarajevo este localizat la , exact în centrul geometric al țării (Bosnia și Herțegovia are formă de triunghi) și este parte a regiunii istorice Bosnia. Se află în Valea Sarajevo, în mijlocul Alpilor Dinarici. Orașul este înconjurat de dealuri împădurite și cinci vârfuri principale. Cel mai înalt vârf este Treskavica care are 2088 de metri, apoi Bjelasnica cu 2067 de metri, Jahorina cu 1913 metri, Trebevic cu 1627 metri și Igman care are o înălțime de 1502 metri. Ultimii patru
Sarajevo () [Corola-website/Science/297224_a_298553]
-
de foioase și cele de conifere. Teritoriul urban al Solcii aparține extremității vestice a Podișului Sucevei și are un aspect depresionar. În partea de vest a localității se ridică brusc Dealul lui Vodă. Tot spre vest, după mai multe culmi împădurite, se află o grupare de stânci imense, intrate în tradiția locului sub numele de Pietrele Muierilor. Spre sud se înalță piscul numit Pinul Mare, din care se desprinde o culme care, după ce coboară până aproape de nivelul depresiunii, se înalță din
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
zona de vest până aproape de mare. Regiunea de coastă, extrem de călduroasă și de umedă, include câteva dintre cele mai umede locuri de pe planetă. Spre exemplu, Debuncha, la baza Muntelui Camerun, înregistrează precipitații anuale de 10 000 mm. Câmpia este puternic împădurită. Platoul sudic jos, ridicându-se din câmpia de coastă, este dominat de păduri tropicale și are o altitudine medie de 450-600 m. Este mai puțin umed decât coasta. În Camerunul de vest se află un lanț neregulat de munți, dealuri
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
ajung de la Muntele Camerun până în apropiere de lacul Ciad, în vârful nordic al țării. Această regiune se bucură de un climat plăcut, și conține câteva din cele mai feritle soluri ale țării, mai ales în zona Muntelui Camerun. Din platoul împădurit se ridică către nord dealurile ierboase și accidentate Adamaoua (Adamawa). Întinzându-se peste Camerun din zona muntoasă vestică, Adamaoua formează o barieră între sud și nord. Altitudinea medie este de 1 035 m, iar climatul este relativ plăcut. Câmpia de
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
vest, lângă granița cu Chile, se află Cordillera Occidental, sau șirul de vest, iar în nord-est este Cordillera Real, principalul șir al Anzilor. Bolivia este împărțită în trei regiuni distincte: Altiplano, sau regiunea de platou , “yungas”, o serie de văi împădurite și străbătute de numeroase cursuri de apă, situate pe pantele montane estice și “llanos”, sau zona joasă Amazon - Gran Chaco. Altiplano se întinde între Cordillera Occidental și Cordillera Central. Partea sa nordică are, la capăt, lacul Titicaca, cel mai mare
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
în regiunea centrală. Munții din sud sunt mai calzi și mai arizi, pe când cei din vest sunt mai reci și mai umezi. Peste 60% din această țară mare este acoperită de păduri tropicale umede care reprezintă aproximativ jumătate în zonele împădurite ale Africii și aproximativ 5% din totalul de păduri ale planetei. Rețeaua de transport subdezvoltată a țării a împiedicat efectuarea unor defrișări masive.Totuși aceste defrișări au loc, într-o mică măsură, pentru a furniza locuitorilor lemn pentru foc și
Republica Congo () [Corola-website/Science/298089_a_299418]
-
secetă, ca: eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși. "Pădurile-galerii și zonele umede": râurile nordice (în special, Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o plantă înrudită cu mirtul, și ceibo, a cărui floare este unul dintre simbolurile naționale ale Argentinei. Din 1992, Argentina a desemnat, conform Convenției Ramsar, 17 zone umede (mai mult de 40.000
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
m altitudine. În nord se desfășoară Munții Rif. Zona litorală din nord precum si centrul munțiilor Atlas reprezintă zona fertilă a țării. În acestă regiune din nord cresc nu mai puțin de 95% din pădurile Marocului. Restul de 5% din suprafața împădurită totală se întâlnește în micile oaze existente. Maroc este o țară care realizează tranziția în nord-vestul Africii dintre deșertul Sahara și pășunile fertile împădurite din jurul Mării Mediterane. Defrișarea este o activitate dăunătoare care în ultimii ani își face din ce în ce mai mult
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
27 de plante vasculare endemice și 160 subendemice în țară. Numărul total al plantelor este de peste 3250 de specii, aproximativ 30% din numărul speciilor găsite în Europa. Peste o treime din teritoriul Albaniei - circa 10.000 de kilometri pătrați - este împădurit, iar țara este bogată în floră. Din punct de vedere fitogeografic, Albania aparține regatului floristic boreal, între provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
fiecare an din cauza defrișărilor ilicite. Elementele principale ale sistemului urban de spații verzi publice sunt parcurile orășeneștii: Parcul central, parcul „Victoria”, parcul pentru copii „Andrieș”, bulevardul Independenței. În același sistem se includ teritoriile înverzite ale formațiunilor și grupurilor locative. Zonele împădurite sunt amplasate la periferia orașului: Fâșia Silvică de Stat (FSS) „Pepenier” - în partea de nord, FSS „Mesteacănul” - în partea de sud și sud-vest și FSS „Rândunica” - în partea nord-vest, Pădurea „Cosmonauților” în sud-vest. În nord-vestul orașului se localizează "„Sistemul de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
din pădurile franceze), canicule ( soldându-se cu ), incendii și inundații. Temperatura medie în Franța a crescut cu în medie pe deceniu de-a lungul secolului al XX-lea. Franța metropolitană beneficiază de o largă varietate de peisaje: câmpii agricole sau împădurite, lanțuri montane mai mult sau mai puțin erodate, litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu spații neo-naturale. Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate (de exemplu, în pădurile ecuatoriale franco-guyaneze sau în lagunele Noii Caledonii). Franța este
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
sau mai puțin erodate, litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu spații neo-naturale. Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate (de exemplu, în pădurile ecuatoriale franco-guyaneze sau în lagunele Noii Caledonii). Franța este una dintre cele mai împădurite țări din Europa Occidentală, pădurile ocupând 28% din suprafața țării. Această diversitate a peisajelor și a ecosistemelor este amenințată de (cauzată de densa rețea de căi de comunicații rutiere), de antropizarea zonelor de coastă și de poluarea apelor și solului
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
bogat stilizat, pe un scut auriu și purtând o arbaleta. Uneori poate apărea și o coroană ducala. Populația era la 31 Decembrie 2009 de 720.358 locuitori, repartizați pe cinci județe, după cum urmează: Geografia este dominată de o câmpie înaltă împădurita unde solul este amestecat cu nisip și bolovăni. Acest tip de sol arid, sterp se întâlnește în aproape toată provincia, cu excepția zonelor de coastă, si este nepotrivit pentru agricultură cu excepția câtorva regiuni specifice din câmpia Kalmar. Întreaga provincie este bogată
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
Întreaga provincie este bogată în lacuri și bălti. Regiunea de coastă este alcătuită dintr-un arhipelag de insule și golfuri în partea de nord și terenuri plane, cultivate, în sud. Per total suprafețele cultivate ocupă 14%, luncile 7% și suprafețele împădurite 50%. Orașe mai mari sunt: Jönköping în nord- vest, Växjö în sud și Kalmar pe coasta de est, în apropierea insulei Öland. Zona este probabil locuită încă din Epoca de piatră de către populațiile care au migrat din sud de-a
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea. Spre est era doar un drum de munte terasat de legionarii romani, străjuit de coline împădurite, care pleca dintre localitățile de azi Curtea de Argeș și Pitești, bifurcând-se, în afara provinciei, spre Câmpulung și spre sudul Munteniei. Această relativă izolare de restul lumii a oferit locuitorilor o anumită protecție naturală în fața năvălirilor; nordul Olteniei, neaflându-se în calea
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Pentru 5,04% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,68%), cu o minoritate de romano-catolici (1,48%). Pentru 5,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Zona des împădurita de pe valea Prahovei în care se află azi orașul Sinaia era nelocuita în secolul al XVII-lea, primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgina de aici, aflată la poalele Bucegilor, fiind călugării mănăstirii Sinaia, ctitorita între 1690-1695 de către
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
fost privatizate. Retrocedarea și redistribuirea suprafețelor de teren agricol și forestier a început în anul 1991, desfășurându-se în mai multe etape succesive. Ca urmare, până în anul 2005, 95,6% din suprafața agricolă a țării și circa 33% din cea împădurită au fost retrocedate foștilor proprietari sau moștenitorilor legali ai acestora. Totuși, titlurile de proprietate au fost emise fără o verificare corespunzătoare a terenurilor din punct de vedere cadastral și fără înscriere în Cartea funciară.Identificarea și delimitarea parcelelor retrocedate nu
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
Marele Îngheț (10.800-9.500 î.Hr.). În Levant existau mai mult de 100 tipuri de cereale, fructe, nuci și alte părți comestibile ale plantelor, iar flora Levantului de atunci nu era secetoasă, stearpă, nici plină de ghimpi ca azi, ci împădurită și înfloritoare. Poporul Natufian s-a dezvoltat în aceeași regiune cu a Kebaranului timpuriu și este văzută în general ca un succesor care s-a dezvoltat din puținele elemente ale acelei culturi timpurii. De asemenea existau alte culturi în regiune
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
intensa folosire a primelor construcții pentru plante în Africa și ca fiind un precursor pentru adevăratele ferme din Cornul abundenței; dar astfel de sugestii sunt considerate speculații până când vor fi strânse mai multe probe arheologice. Așezările au apărut în regiunile împădurite, speciile dominante fiind stejarul și fisticul. Luminișurile acestor păduri erau pline de ierburi și grâne. Munții înalți din Liban și Ante-Liban, relieful sterp din deșertul Negev din Israel și Sinai, deșertul Siro-Arabic din est erau zone puțin favorabile pentru așezările
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
pe cînd în partea de sud cel mai adesea lipsesc cu desăvârșire, sau după porțiunea inițială unde sunt rare, dispar. În zona centrală a Masivului Budacu sunt rare și relativ frecvent dispar pe anumite porțiuni. Crestele stâncoase și abrupte, partial împădurite și natura sălbatică sunt habitatul ideal pentru vipera , fapt ce reprezintă un element de risc pentru turiști. Sunt cvasiinexistente. Nu există cabane montane. Singură cabană turistică din masiv este Cabană Zugreni care este situată la poalele Pietrosului Bistriței la intrarea
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
de stâncă, ea trimite în vale numai imaginea clopotniței cu foișor și coif, și a acoperișului cu pante mari, a căror margini îndulcite par a atinge firul ierbii. Ajunși lângă ea beneficiezi de o priveliște, plină de încântare, a crestelor împădurite, dar și a văii unde se zăresc abia unele gospodării, și, din când în când, unda argintie a apei. Datată în secolul al XVIII-lea, construită în satul Belioara, contopit ulterior în Poșaga de Sus, are planul dreptunghiular cu absida
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
este cea mai nordică insulă din arhipelagul Insulele Feroe, situată la est de Borðoy, prin care este legată print-un pasaj cu capătul în localitatea Norðdepil. Numele insulei se traduce cu „Insula Lemnului”, deși nu a fost niciodată împădurită. Se presupune că numele ei se leagă de buștenii aduși la mal de către Atlantic din America de Nord și Siberia. Insula cuprinde 11 culmi, redate în tabelul de mai jos: <nowiki>*)</nowiki> între altitudinile insulelor Feroe Villingadalsfjall este cea mai nordic vârf
Viðoy () [Corola-website/Science/316628_a_317957]