4,849 matches
-
Începeam să mă plictisesc și, după cum singur poți bănui, n-aveam nici un avânt să-mi Încep pregătirea pentru restanța din toamnă. Mi-am aranjat cu multă grijă cursurile, le-am Împărțit În teancuri pe zile și, cu sentimentul datoriei oarecum Împlinite (nu e de colo să-ți programezi ce ai de făcut, să știi clar ce pași te vor purta către victoria ce așteaptă la capătul drumului... fir-aș al dracului să fiu! - n-o să Învăț nimic până când examenul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și o Înconjoară cu vorbe bune. Pe dibuite, ținându-se de mână, cei doi se apropie de impunătoarea catedră. Profesorul se oprește brusc, iar eleva se lovește de el. Are treisprezece ani, sâni rotunzi și mari, șolduri arcuite de femeie Împlinită. Mai târziu, la proces, s-a consemnat În dosar că scârbavnica pătrundere s-ar fi făcut cu degetul, iar nu cu mădularul rostuit anume pentru Împreunare. Multe lucruri, Însă, nu au ajuns În instanță, căci, de s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încoace să chefuim, să ne amintim de locotenentul Foameangât, să-l Înjurăm și să-l iertăm. Tu ești tot burlac? Noi pe-aicea ne-am cam Însurat și am Început să facem copii și să ne rotunjim burțile de oameni Împliniți și serioși. Ne strângem din când În când, rar, să ne Îmbătăm cu bere și să râdem de amintiri. Ne cam lipsește moaca ta de diliu furios care n-ar fi În stare să omoare o muscă măcar. Băieții abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-ți exprimi opiniile critice!” „Nicidecum, nicidecum!” veni grăbit răspunsul. „Îmi recitam ca pentru mine versuri ce tocmai, singure, mi se alcătuiesc În minte. Să pășim, așadar, cu neînfricare pe drumul la capătul căruia ne așteaptă Înălțătorul sentiment al datoriei Împlinite!” „Lasă dracului prostiile și vezi-ți de drum!” se oțărî Directorul, Înțepat de zeflemeaua din cuvintele celuilalt. „Dacă ar fi după tine, profesorimea ar trebui să vină la școală câte patru-cinci ore În care, hârț-pârț, să le spună copiilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum o fi arătat măicuța mea ca adolescentă, când și‐ a unit viața cu un flăcău chipeș 169 necunoscut, venit dintr‐un sat îndepărtat. Îmi imaginez că a fost o tânără arătoasă pentru că urmele frumuseții adolescentine s‐ au păstrat până la împlinita maturitate și chiar după aceea. Chipului îndrăgit al mamei i se alătură cel, la fel de îndrăgit, al tatei, care era un bărbat înalt, cu trup atletic, uscățiv, muncitor până la epuizare, cinstit, îngăduitor și blând. În preajma lui te simțeai liniștit și ocrotit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a impus adunării elective din Țara Românească, la 24 ianuarie 1859, alegerea același domn ca în Moldova, Astfel, prin unirea personală a lui Al.I.Cuza s-a realizat visul de veacuri al românilor, care a pus Europa în fața „faptului împlinit”: s-au unit două țări române prin aceeași persoană, Al. I. Cuza! Morala acestei întâmplări este : „Puterea neamului stă-n unire!”
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
pieri, Nobunaga îi lăsase, cu limbă de moarte, instrucțiunile lui. Putea înțelege cât de profundă trebuia să fi fost nemulțumirea stăpânului său. Judecând după atitudinea lui Nobunaga, Hideyoshi își putea imagina regretul din sufletul acestuia, că părăsea lumea cu opera împlinită doar pe jumătate. Când privea situația din acest punct de vedere, Hideyoshi nu mai era în stare să sufere. Nici nu era vreme să se gândească la planuri de viitor. Trupul lui se afla în apus, dar mintea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e dor să mă dăruiesc ajutând pe cei în nevoi. Aș vrea să am putere să fiu de folos tuturor (ce cantitate enormă de altruism, ca în vremurile biblice). Sufletește sunt ruinată, se pare că nu merit să am vise împlinite! De ce s-a călcat pe sufletul și inima mea, de ce mi-au strivit sentimentele frumos așezate, răscolind prin dureri trecute, uitare și moarte? (pag. 238) În practică e greu să faci ce spune Cartea Sfântă. Mă aflu mereu în dialog
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
drum, în urma mea aud pas grăbit. Mă întorc, să văd cine-i. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit chipul țigăncii... Mersul ei însă nu mi-a părut a fi bătrânesc, ci mai degrabă un mers de femeie împlinită. A ajuns lângă mine, s-a oprit, m-a privit un timp, apoi a deschis vorba: --Apoi matale, conașule, mergi cu spor, cine să-ți țină pasul? --Da’ unde ai pornit așa cu noaptea în cap și de unde vii? --Ei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Dar fără să particip, desigur. însă ar fi foarte interesant să-i văd pe adevărații dependenți de droguri, cei slabi, îmbrăcați în hanorace, cei cu părul lins care mănâncă precum copiii de cinci ani. Urma să ies de acolo purificată, împlinită, înnoită, renăscută. Tuturor celor care erau supărați pe mine avea să le treacă supărarea. Rachel cea veche avea să dispară, iar noua Rachel va fi gata să ia totul de la capăt. O să, ăăăă, o să intre, știi tu, în sevraj? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
temeritate încât să mă simt aproape în regulă. Situația nu era prea roz: Luke îmi dăduse papucii și mă înjunghiase pe la spate, iar chestionarul ăla terifiant încă nu fusese citit. Dar, la fel ca oamenii care reușesc să ducă vieți împlinite și fericite, deși locuiesc lângă un vulcan, și eu izbuteam ca din când în când să mă detașez de situația mea deloc de invidiat. Trebuia. Altfel aș fi înnebunit. Misty nu era acolo. Ceea ce m-a ajutat. Prezența ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțelegi prin „rău“, mi-a răspuns el cu un zâmbet schimonosit. Viața mea nu semăna deloc cu ceea ce ai văzut în Trainspotting. Nu mă umflam cu heroină și nici nu stăteam în vreun depozit abandonat. Dar nu era o viață împlinită, o viață care să însemne ceva. Ce, ăăă, droguri luai? —în majoritatea timpului fumam hașiș. Mă așteptam să continue cu o listă lungă: cocaină, praful îngerilor, heroină, jeleuri... Dar Chris s-a oprit acolo. —Doar hașiș? am croncănit eu. Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de furie. —Care-i problema? m-a întrebat din nou Josephine, cu același calm enervant. N-o să mai poți lua droguri? Asta nu e o necesitate. Milioane de oameni nu se ating toată viața de droguri și trăiesc fericiți și împliniți... Vrei să spui că niciodată n-o să mai pot să iau nimic? am întrebat. —Exact, mi-a confirmat ea. De-acum ar trebui să știi că odată ce te apuci, nu te mai poți opri. Te-ai expus atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile, instinctele gâtuite? O izbucnire sălbatică, anapoda, într-o clipă necontrolabilă, când mulțimea începe brusc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umărul și cotul și genunchiul și gâfâiala vecinului, asta da, conectare, cot la cot, umăr la umăr. Buun, coborâm la Mihai Bravul, schimbăm traseul. De data asta, tramvaiul apare după numai o oră de așteptare și e gol, minune, utopia împlinită, în sfârșit. Dom’ Dominic capsează biletul. Un bilet, două călătorii: economie de hârtie. Economie, economie, avem nevoie de hârtie pentru afișe ziare instrucțiuni fișe statute, codurile Asociației Exemplare. Din stație, ia autobuzul până la fabrica de pâine. De acolo, călătorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebuie să păstreze tăcerea deplină și totală, timp de douăzeci și patru de ore la rând. — Trebuie să fie foarte greu. — Este, la început. Dar pe urmă începi să te obișnuiești și zilele de muțenie devin momentele cele mai frumoase și mai împlinite ale săptămânii. Pentru că simți cu adevărat prezența lui Dumnezeu înăuntrul tău. — Și ce se întâmplă dacă cineva rupe tăcerea? — Trebuie s-o ia de la capăt a doua zi. — Și dacă ți se îmbolnăvește copilul și trebuie să îl suni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
opt sau zece centimetri și era una din cele mai bune eleve din clasa ei. Da, noaptea plânsese de multe ori după mama și acum, că mama se întorsese, s-ar fi zis că fata își putea considera toate rugăciunile împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
față. — Ce cauți tu cu tipul ăla ? repetă. Hohotele Îmi Îngheață brusc și-mi dau părul de pe față. — Ce vrei să spui ? zic, Încercând să câștig timp. — Cu Connor Martin. N-o să fii fericită cu el. Nu te vei simți Împlinită alături de el. Mă uit la el, simțindu-mă prinsă pe picior greșit. Cine zice asta ? — Îl cunosc destul de bine. Am stat la destul de multe ședințe cu el. Am văzut cum gândește. E un tip de treabă - dar ție Îți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
disperat de uși. Pe fata cea mică a vecinului o mușcase rău de fund cățeaua țiganilor de pe stradă. Dacă moare, doamna Liana, eu ce mă fac? se tânguie Sile în bucătărie ca un copil, parcă faptul ar fi fost gata împlinit. Nu vrei să suni la Salvare? Probabil de asta ai venit! sugerează mama pragmatică. Nu mai e nevoie, c-au luat-o imediat cu mașina băieții ăia și-au fugit cu ea la Urgență, nevastă-mea-i cu ea... Întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se strâng teanc. Demonii banului vin necontenit în vizită din iad. Însă el tot zâmbește, zice că ea este cel mai mare premiu pe care l-a câștigat vreodată. Lefter sau șomer, pe mine nu mă deranjează. Sunt un bărbat împlinit atâta timp cât am iubire. Ea e disperată. Nu îți ții promisiunile, țipă ea la Tang Nah. Nu mai dorm împreună. Nu pot fi împreună, dar nici nu se pot despărți. Șablonul cel rău se repetă. * Apoi ies din nou în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un pretext obișnuit pentru cele care nu sunt în stare să atragă. Râd. Haide, fă-ți rost de un soț până n-o să fie prea târziu. Un soț? Fairlynn suflă fumul. Apropo, cum e să fii Doamna Mao? Un vis împlinit. Foarte deșteaptă chestie, domnișoară Lan Ping. Nu, tovarășa Jiang Ching. Prea bine, tovarășă Jiang Ching. Lumea e a ta, dacă ai talent, Fairlynn. Uite ce-mi zice soțul meu: Străzile sunt pline de aur, însă nu toată lumea are ochi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tinerilor. În vârful capului său mare, stă șapca decorată cu o stea roșie. Merge în mijloc, cu Doamna Mao Jiang Ching în dreapta și mareșalul Lin Biao în stânga. Ei poartă aceeași costumație ca Mao. Simt că viața mea e atât de împlinită, că aș putea să mor fericită. Mulțimea se împinge precum mareea dimineața. Este pentru prima oară când sunt văzută în public alături de Mao, umăr la umăr. Regele și doamna sa. Suntem învăluiți de valuri de sunet. Trăiască tovarășul președinte Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III-a Numele și pronumele lucrăt. op. care cere verificarea Lt. Gherghina Vasile Telefon 2175 Cerere de Verificare la Cartotecă Rugăm dispuneți verificarea numitului Numele de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care Îi confunzi cu autoritatea... Traian Își pune la loc, pe nas, ochelarii și-și Înfundă În buzunar batista. Fără să se uite la el, Christa este convinsă că fața lui strălucește, ca mai totdeauna, de mulțumirea obtuză a datoriei Împlinite. Și, prin tonul cu care continuă, ea vrea să Îl facă să Înțeleagă că nu are de ce. Că nu poate doar să intre și iasă din ea, relaxat și sătul, deși din ce În ce mai rar, și să se Întoarcă la singurele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]