2,929 matches
-
de către miniștrii români ca o condițiune sine qua non a subscrierii convențiunii. Primindu-se această clauză de către plenipotențiarul rus, România se putu crede asigurată despre păstrarea limitelor ei existente. Se mărgini dar întru a-și păzi fruntariile, cu oștile sale înșirate pe malul Dunării și, când tunurile turcești începură a bate în porturile române, ea își proclamă independența păstrând totuși, încă și atunci, postul său de simplă apărare. Dar operațiunile militare luară deodată o cale la care nimeni nu se aștepta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
au venit din altă parte. Dinspre poeții generației 70: începând cu Mircea Dinescu, Mihai Ursachi și terminând cu Virgil Mazilescu și Vasile Vlad. Antimodelele m-au influențat într-un fel mai mult decât modelele. Antimodelele au fost multe. Aș putea înșira aici o întreagă listă. Dar ce rost mai are să răscolim cenușa unui timp mort? Cât de mult au modificat cenzura și "comandamentele" vremii, de până în '89, destinul tău de scriitor? Am auzit un distih, ironic, care zicea: "Dă-ne Doamne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
geamantan de cărți și fără nicio recenzie despre ele. Mă întrebi ipotetic cum aș putea descuraja un tânăr să intre în literatură. Chiar am făcut-o. I-am descurajat pe proprii mei copii. Sigur că s-au lăsat imediat de înșirat cuvinte pe ață, convingându-i că n-au vocație de scriitori, dacă nu sunt cititori înverșunați. Au rămas din păcate artiști în firea lor, chestie care mă îngrijorează uitându-mă la societatea-junglă în care trăim, firile de artist fiind devorate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și de aceea bănuiesc că niciodată nu m-am avântat în discuții despre scriitori, filozofi, etc. cum este la modă în diverse cercuri: "l-ai citit pe cutare și cutare care spune așa și așa?" și, cu cât știi să înșiri mai multe nume cu atât ești mai "cultivat". Eu consider că așa se fălește omul prost sau limitat în general și de aceea pe cei care într-adevăr mi-i amintesc cu bucurie și plăcere, (căci doar acesta este scopul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Twain, îl „execută” într-o veselie de presto vivace, după care am înțeles - din mișcarea și aplauzele sălii - că le mulțumea și era vremea unui koneț. Într-o tăcere la fel de rapid instalată, într-o ordine de mare cumințenie, ne-am înșirat cu toții spre ieșire, am coborât cu ei, în parfumul și șoaptele lor, încercând să mă opun aiurelii din capul meu care literalmente voia să se țipe afară, dar deodată, pe o cabină de lângă ieșire, am văzut un afiș mare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
virtual. Spuneam altundeva că pe Internet vorbele sunt fapte Cu platformele din generația Facebook, click-urile iau locul cuvintelor, care se subs tituiseră faptelor fizice. Paralimbajul devorează limbajul, așa cum se întâmplă în chat-urile între adolescenți, unde emoticonii ajung să se înșire unul după altul fără a mai fi inervați de cuvinte, ca un exoschelet de comunicare. Într-un spațiu lipsit de măsurabilitate, cum considera Baudrillard Internetul, relativitatea cauzală și gratuitatea etică (lipsa de consecințe) despre care vorbeam acum câtăva vreme se
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
El precizează că toate l-au însoțit pe Isus tocmai din Galilea, „ca să-l slujească”. Marcu (15,40-41) amintește numele următoare: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic și a lui Iosif, Salomeea. În episodul crucificării, Luca nu mai înșiră numele (23,49), pentru că o făcuse în capitolul 8, despre care am vorbit mai sus. El se mulțumește să spună că priveau de departe „femeile care-l însoțiseră din Galileea”. Ioan (19,24-27) corectează scena, după bunul său obicei: femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care înseamnă chiar „vânzător” și derivă din verbul prodidomi 33. Îl folosește o singur dată, în capitolul 6, când înșiră numele apostolilor aleși de Isus: kaˆ ’IoÚdan ’Iskarièq, Öj ™gšneto prodÒthj („și pe Iuda, care a devenit trădător”). Aici sensul termenului e clar acela de „trădător”. El denotă deja o maturizare a discursului despre Iuda, proces asupra căruia voi reveni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se pretind, cel puțin în Occident, urmași ai lui Luther și care practică biblistica ori patrologia cum ar practica schiul nautic ori saltul cu parașuta. Convingerea mea adâncă este că nu se poate intra în adâncimea textului biblic fără calitățile înșirate de Luther. Dar ce ne facem cu tabăra „adversă”, a pioșilor semidocți, a aflătorilor în treabă, care se apucă să traducă ori să îndrepte Biblia fără să fi învățat cum trebuie nici greaca, nici ebraica, nici latina, fără să fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pseudotradiții nu au nici o relevanță. Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte. Atât și ar fi de ajuns pentru o reîmprospătare. În ceea ce privește prima parte a întrebării, ar trebui să înșir sute de exemple. Mă voi mulțumi cu două: Isus Nave și arca lui Noe. Până acum, toate versiunile românești au transliterat numele succesorului lui Moise sub forma „Isus Nave” (folosind un singur i), cu o prudență nejustificată și ridicolă. De ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
coniac și ienupăr, cu zucchini, ciuperci și ierburi. După ce s-a răcit, am înfipt în crusta rumenă, ca de doboș, o morișcă în toate culorile curcubeului, iar de-a lungul am întins o frunză mare de usturoi. Pe ea am înșirat 13 buburuze mici de lemn. Fiindcă de fapt n-am găsit decât 12 de lipit, a 13-a a fost o buburuză proptită pe-o clamă de prins rufele, dar micămică. Am zis că parc-aș fi eu și m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Yael, Nina hotărî să se conformeze. Scoase din plic două foi dactilografiate foarte strâns și, În liniștea care se lăsase În cameră, Începu să citească, Întâi puțin stânjenită, apoi cu o voce profesională, calmă, detașată și egală. Mai Întâi erau Înșirate dispoziții detaliate, punct cu punct, referitoare la organizarea Înmormântării, la slujbă și la piatra funerară. După aceea venea partea concretă. Boris Baruch Nomberg dispunea ca 240 000 de dolari americani să fie Împărțiți În mod inegal Între șaisprezece fundații, organizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oficial și plicul gros de manila. Imitația de piele era foarte fină la atingere. Stema aurie și înscrisul - Statele Unite ale Americii - îmi făceau cu ochiul. L-am deschis cu mult respect, ca pe o carte de rugăciuni. Litere negre se înșirau pe hârtia groasă. Van Pels, Peter; soție, Madeleine; fiică, Abigail; fiică, Elizabeth. De îndată ce se va naște bebelușul, voi mai adăuga un nume. L-am strecurat la loc în seif și am ridicat plicul de manila. Era mai greu decât documentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Macaulay 151. „Cele mai bune cărți nu sunt tocmai acelea care ne învață, ci acelea care ne fac a cugeta peste cele cuprinse în ele.” B. P. Hașdeu 152. „E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune.” Mihai Eminescu 153. „Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții.” Mihai Eminescu 154. „O carte bună - ce bun
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
când nebunia până la capăt cu niște pasaje intitulate „Știri din Gheoland“, în care o să trec, spre plăcerea și incoerența mea, tot ce-mi trece prin cap. Știu că istoria nu se poate schimba (zău că știu!Ă și că o să înșir tâmpenii excesiv de simpliste, dar ce să fac? „jurnal ldT.“ » lucian dan teodorovici http://www.supliment.polirom.ro/teo Concluzii după o săptămână de bloggerit pe ogoarele Internetului (raport preliminară I. CONCLUZII GENERALE I.1. A-ți iniția un blog personal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
să se ridice, prevenind astfel răsturnarea. Acum însă vâltorile trebuiau să fie blânde - tehnice, dar sigure. Gunbarrel Creek a apărut pe partea dreaptă, apoi vâltorile al căror nume aminteau de-o pușcă sprijinită de-un copac au început să se înșire pe cursul apei. Încă un cot, și apa înspumată a devenit vizibilă. Zach a evaluat rapid curentul, bolovanii, o pâlnie îngustă aflată pe dreapta, în mijlocul unui culoar cu obstacole formate din bolovani, culoar pe care trebuiau să-l evite. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Statele Unite de destul de mult timp ca să vorbească o engleză aproape perfectă, dar Jina tot avea dubii că bărbatul avea să înțeleagă situația. Soția lui nu se așteptase ca acest nou mariaj să reziste. Înainte să-l întâlnească pe Naji, Irene înșirase o grămadă de bărbați care-o vruseseră pentru frumusețea ei, pentru celebritatea ei sau pentru bani. Dar ea fusese mulțumită pentru că măcar avea ceva ce alții își doreau. Și pentru că măcar era complimentată. A făcut însă pasul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
până acolo. Structura pe care el o numise cabană era așezată pe un banc nisipos, împresurat de niște pini jigăriți. Jina a zărit o serie de construcții fără nici o legătură una cu cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea că bătrânul își înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a putut să spună ce a pățit mai departe gâsca obidită fiindcă a trebuit să plece la colocviu. Nu-i greu să vă închipuiți ce-am înțeles toate trei din această-ntâmplare, ca la școală, când învățătoarele ne puneau să înșirăm ideile principale din povestea lui Niels. Mai mult ca sigur, ați desprins ce m-a aruncat în brațele bunei Selma. Numai că mai am un motiv, greu de bănuit: cinci zile cu Pynchon. Ce legătură poate fi între Selma și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
înconjurat de imagini, dar observă curând că siluetele femeiești - unele duble, ceea ce era foarte bizar - ocupau zonele transparente sau translucide ale pereților. Deși existau sute de zone de acest fel, ele erau totuși limitate. Din loc în loc, întâlneau alte victime, înșirate pe coridoare. De două ori dădură peste niște oameni treji. Unul îi privi cu un aer absent și nu se dădu la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oficiul poștal, iar Sfatul Popular unde locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
l-au prins la vreo cîțiva ani după căderea regelui. Avea ce avea cu Republica, o Înjura, și la fiecare Înjurătură trăgea cu pistolul. La un chef al unor ștabi de partid la Ardud, a intrat peste ei, i-a Înșirat la perete sub amenințarea armei și i-a pus, comuniști și lău tari laolaltă, să-i cînte Trăiască regele! Atunci umbla Îm preună cu Blidaru, ăsta a rezistat pînă tîrziu, pînă prin ’58, am văzut și eu trupe de securitate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vadă orb. Deși nu era beteagă, simțea că nu poate să mai aibă mult și a cerut să fie dusă de la Rătești la fiica ei, Maria, la Pișcari. Au rămas de pe urma ei poveștile născocite și cele trăite din care am Înșirat cîteva În aceste pagini. Pe una dintre ele Însă n-am putut s-o captez În cîmpul de atracție al confesiunilor mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al unei tinere tru fașe, apar acolo o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
coroanele reunite ale arborilor din cele două vecinătăți. Înaintai Îndelung În susul acestei cizme italice, linie dreaptă față de cea geografică (aia, se vede, are genunchiul ușor Îndoit), și dădeai În curtea propriu-zisă, largă cît un izlaz. Pe latura din fund, se Înșirau Încăperile locuinței adăugate parcă una cîte una la corpul principal din stînga, cu toate că istoria construcției mărturisea altceva. De impresia asta te convingea mica bucătărie de vară, improvizată În aripa din dreapta după cum te uitai la clădire și, În continuarea bucătărioarei, atelierul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]