3,138 matches
-
eu, dar eul acela nu poate să piară: e indestructibil, inextingibil. * În povestirea Rața, de Varlam Șalamov, un biet deținut, foarte aproape de capătul puterilor și îndeletnicindu-se cu o treabă pe care n-o mai făcuse niciodată, încearcă să vâneze, înarmat cu o scurtătură, o biată rață sălbatică rămasă în urma stolului și lăsându-se, ca să se odihnească, pe apa unui pârâu, aproape în întregime înghețat. O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tribul înaripat și animalele. Primul era organizat și avea un șef: vulturul. Aceste triburi de creaturi țineau consilii foarte des și păsările vroiau să admită lumina. Dar animalele refuzau cu obstinație. Până la urmă, păsările au declarat război animalelor. Animalele erau înarmate cu bâte, dar vulturul i-a învățat pe cei din tribul lui mânuirea săgeților. Dar șerpii erau atât de vicleni, încât a fost imposibil să fie omorâți toți. Unul dintre ei a căutat adăpost în crăpătura unui munte din Arizona
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Lucru valabil până la ora la care scriu. Că n-am pus iubirea în primul rând, asta însemna că din prima mea pasiune se pare că învățasem ceva: că nu voi supraviețui niciodată caracterului meu pasional, extremist, dacă nu mă voi „înarma”, în eventualitatea unei noi pasiuni, cu o pasiune de bază pentru cunoștințe, în primul rând, aspirând la acea înțelepciune despre care vorbea Ecleziastul, aducând multă suferință, dar și multă consolare efemeră. Coborând din tren la Viena, m-a impresionat arhitectura
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
viteza vântului și înțeleg uimitor de mult: sunt talentat pentru limbi? Găsesc portretul Veronicăi Micle extraordinar și mă gândesc că a fost păcat că nu s-a căsătorit cu Mihai Eminescu. Sunt convins de asta! Acum vreau să mă retrag înarmat cu un dicționar român-francez, vreau să înțeleg în întregime scrisoarea ta. Ah, e un program foarte ambițios, dar trebuie țintită luna pentru a atinge vârful arborelui. Mă gândesc la tine avec douceur și curaj. Te îmbrățișez din toată inima, René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mâine, mai proaspăt și mai armonios. N-am bicicletă pentru a-mi obosi corpul de plumb și nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de ciori luate drept animale sălbatice! Te îmbrățișez cu disperare. Al tău, René. Marți, 21 mai 1974 Mon amour, sunt fericit că ți-a plăcut istoria povestită de marele Geronimo. Iată urmarea: „Printre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sfântul Petersburg, arca Rusiei, creată de țarul genial, sperând s-o ducă pe valurile istoriei direct către portul Europei. Arcă rătăcită în teribile furtuni, în care mulți și-au pierdut sufletul, calitatea spirituală. Teroare pe străzile Stockholmului: un tip obscur, înarmat cu ultimele descoperiri ale tehnicii, îi împușcă pe străini. Se poate muri la orice colț de stradă. Rasismul e în creștere aici, exact ca în Germania. Noiembrie Am visat o lumină puternică ținându-se singură în aer. Totuși nu era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ar fi posibil de a trăi aceste impresii decât seara și noaptea și ca și cum ar trebui în mod constant să mă plimb cu un stilou și cu o bucată de hârtie în mână. Știu de asemenea, că, dacă mă voi înarma cu creion și hârtie, nu se va întâmpla nimic, căci gratuitatea nu va veni la rendez-vous-ul nocturn. Gavréa, mon cœur, cum e cu tine? Primesc scrisorile tale mereu cu o întârziere de opt zile și bănuiesc că așa e și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alții. La serviciul de igienă și profilaxie a venit un nou comandant, colonelul doctor Florescu, ofițer activ, deosebit și ca om și profesional Tocmai ne pregăteam să plecăm pe front când a izbucnit în județul Teleorman epidemia de tifos exantematic. Înarmați cu răbdare, exigență și o etuvă enormă, am pornit prin comune, conduși de doctorul Burcuș, pentru a reduce cauza epidemiei, păduchii. In primul rând etuvarea lenjeriei și îmbăcămintea. Nu eram primiți cu prea multă bucurie. Intram prea mult și cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Acordul guvernamental de cooperare culturală și tehnico-științifică și Programul de aplicare a Acordului în mână, pe la instituții Consiliul Culturii, Ministerul Educației, Academie, IRRCS, Uniuni de creație... Un capitol special al pregătirii a fost întâlnirea cu "serviciile", care aveau menirea să înarmeze pe "tânărul atașat cultural" cu toate informațiile și sfaturile necesare pentru activitatea în exterior. Mi s-a precizat, de la prima "lecție", că postul de atașat cultural la Berlin este "din cota internelor", respectiv că deși diplomat în "Externe", formal, "Cooperativa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
situația de facto, încercând să se adapteze la noile realități. La cele de mai sus, la Berlin se adăuga și "Zidul", construcție diabolică de beton, sârmă ghimpată, curent de înaltă tensiune, mine..., păzită cu strășnicie zi și noapte de gărzi înarmate până în dinți și câini fioroși, din august 1961 simbol al urii și rușinii. La "liniștea" cetățenilor RDG vegheau Partidul, trupele sovietice și STASI, celebra securitate, un trio atât de bine pus la punct că nu putea să greșească. În acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
kilometru pe jos, prin ierburi înalte de un stat de om, printre liane și tufișuri, arbori și crengi căzute la pământ, acoperite de mușchi. Prin unele locuri terenul era mlăștinos și mustea de apă. Drumul ni-l deschideau doi tineri înarmați cu "macete" pe care le mânuiau în dreapta și-n stânga. Înaintam cu greu și noroc de faptul că vremea ținea cu noi. N-am rezistat prea mult la acest traseu făcut pentru Tarzan și m-am oprit într-un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ne repezeam să tragem prada la mal și întotdeauna aveam 1, 2 sau chiar 3 crăpceni agățați. Erau niște pești minunați, cam de 1 kilogram fiecare, cu o carne delicată și dulce. Pe mal mai pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la această reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5 metri, și pe el sfârâiau jumătăți de viței, de batali, purcei de lapte și alte minuni, iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu macete niște cuțitoaie ce păreau săbii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. În raiul acesta terestru, numit URUGUAY în limba vechilor băștinași "Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tone), puțin mai mică decât goeleta, fără dunetă și teugă, dar puntată, cu o carenă redusă, un singur catarg și bompres, cu rande, velastraiuri și focuri, rar cu vele pătrate. Cu ele, pirații capturau vase mai mari, pe care le înarmau și le transformau în corăbii proprii. Procedeul e prezentat succint de Pringle, în cazul bucanierilor: cu o canoe luau o barcă mare, cu aceasta un vas mic, apoi, cu ultimul, unul mare, pe care-l țineau până găseau altul mai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
numele acestora și al protagoniștilor cu steagul îndoliat la catarg (unele se pot găsi și în cartea lui Ch. Johnson): după 1717, Sam Bellamy a capturat cu sloop-ul Sultana, de 14 tunuri, vasul de sclavi Whydah, în largul Cubei ; a înarmat noua corabie cu 28 de tunuri, apoi a jefuit vase comerciale în largul Caraibelor ; în 1718, Blackbeard acționa, în largul Bermudelor, cu un vas de 36 de tunuri și 300 de oameni, un sloop de 12 tunuri și 115 oameni
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
1718, Blackbeard acționa, în largul Bermudelor, cu un vas de 36 de tunuri și 300 de oameni, un sloop de 12 tunuri și 115 oameni, plus alte două vase ; a capturat un vas mare de sclavi, pe care l-a înarmat și rebotezat Queen’s Anne Revenge ; tot în 1718, Charles Vane opera cu o brigantină de 12 tunuri și un sloop de 8 tunuri, în South Carolina, unde a capturat aproximativ 8 vase ; în 1719, Edward England naviga cu Royal
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
numele acestora și al protagoniștilor cu steagul îndoliat la catarg (unele se pot găsi și în cartea lui Ch. Johnson) : după 1717, Sam Bellamy a capturat cu sloop-ul Sultana, de 14 tunuri, vasul de sclavi Whydah, în largul Cubei ; a înarmat noua corabie cu 28 de tunuri, apoi a jefuit vase comerciale în largul Caraibelor ; în 1718, Blackbeard acționa, în largul Bermudelor, cu un vas de 36 de tunuri și 300 de oameni, un sloop de 12 tunuri și 115 oameni
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
1718, Blackbeard acționa, în largul Bermudelor, cu un vas de 36 de tunuri și 300 de oameni, un sloop de 12 tunuri și 115 oameni, plus alte două vase ; a capturat un vas mare de sclavi, pe care l-a înarmat și rebotezat Queen’s Anne Revenge ; tot în 1718, Charles Vane opera cu o brigantină de 12 tunuri și un sloop de 8 tunuri, în South Carolina, unde a capturat aproximativ 8 vase ; în 1719, Edward England naviga cu Royal
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
navale a otomanilor în Mediterana în secolul al XV-lea și în prima parte a celui următor poate fi explicată până la un punct prin dorința imperiului de a-și proteja liniile comerciale de atacurile corsarilor italieni și levantini. Cele mai multe vase înarmate din estul Medi teranei aparțineau unor pirați, doar Veneția, otomanii și cavalerii din Rodos putând pretinde că dețineau ceva ase mănător unei flote organizate, profesioniste 5. Dacă în Evul Mediu s-au putut înregistra jafuri pe Marea Neagră din partea unor localități
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și pune în practică o rebeliune cu câteva sute, sau chiar câteva mii de revolvere. Un pluton de jandarmi poate opri, cu o singură mitralieră, orice atac al unui grup oricât [264] de mare ar fi, dacă acesta nu e înarmat decât cu revolvere, precum poate demonstra orice sergent-major fără prea multe cunoștințe tactice. Cu mult înainte ca atacatorii să poată folosi revolverele, mitraliera îi va secera rând pe rând pe toți, cu singura condiție să aibă benzi suficiente de cartușe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de mână pe Soltana: vitrina expunea o poiană din zaharicale colorate în care spăla rufe într-o albie Alba ca Zăpada. Cei șapte pitici curmau cu joagărul un trunchi gros de ciocolată. Într-o duminică s-a petrecut rebeliunea legionară. Înarmați cu pistoale, grupuri de camarazi ocupau fiecare instituție și tăiau legăturile telefonice. În ziua aceea s-a întâmplat ca tata să fie procuror de serviciu la Palatul Justiției, azi Palatul Culturii. La intrare păzea doar un gardian cu pușca uitată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de luare în antrepriză cu o firmă veroneză. Însă opera de demolare a suprastructurilor, care se sedimentaseră în timp, a fost încredințată unei echipe de tineri voluntari, conduși de neobositul don Desenzani. Un du-te vino de muncitori în miniatură, înarmați cu târnăcoape, lopeți și roabe, abat, transportă și acumulează munți de moloz. Zi după zi reușesc să recupereze câte o cameră, care se transformă în dormitor sau sală de clasă. Trebuie să se grăbească pentru că iarna bate la uși și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
eliberatorii care intrau în orașul Cezarilor și al Papilor, pașnici, surâzători, mestecând chewing-gum. Dar urmările războiului rămân pentru multă vreme, cu toate consecințele inevitabile: copii abandonați pe contul lor, orfani, guri mereu flămânde, analfabeți, băieți vagabonzi. Opera don Calabria se înarmează de toată energia posibilă și, cu ajutorul personal al lui Pius XII, construiește în grabă câteva hale pentru a pregăti ateliere meșteșugărești și un bloc cu două etaje, cu dormitoare și săli de clasă. Băieții ocrotiți, între colegieni și semi-colegieni, ating
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fie respectat întocmai și imediat. Domnul Nelidov, pe atunci ambasador la Constantinopol, îmi povestea că a văzut de la fereastră o scenă tipică: un grup de armeni care fugeau, iar alții, deja resemnați, căzuți în genunchi, se aflau în fața cîtorva turci înarmați cu bîte și hangere. Deodată, aceștia din urmă, oprindu-se și înălțînd brațul ca pentru a da lovitura de grație, făceau semne că "s-a terminat", ridicînd chiar un adolescent leșinat la picioarele lor. Abdul Hamid ordona: se ucidea; contramanda
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
escortei obligatorii și vizibile a santinelelor (din patru, doi trebuiau să mă încadreze întotdeauna cînd mă deplasam în interes de serviciu sau ieșeam la plimbare). Aceștia, niște zdrahoni solemni, unii în costum albanez cu fustanelă, ceilalți în tunică militară toți înarmați cu pistoale antedeluviene, săbii și revolvere cu butoi, mă arătau, prin simpla lor prezență, asasinului ca pe un vînat foarte ușor de doborît. Și mă întreb cum ar fi reacționat, în caz de atentat, această gardă de onoare și protecție
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]