2,847 matches
-
a partidului", a arătat Predoiu. Potrivit liderului democrat-liberal, "în politică, orice joc la ofsaid păgubește nu numai partidul, ci și pe cel care joacă la ofsaid. Singura șansă este înainte. Suntem pe un drum cu sens unic, nu putem să încetinim pentru că ne tamponează alții din spate. Trebuie mers înainte, cu viteză, cu decizie și așa vom ajunge la destinație". Mesajul lui Predoiu: ridicăm steagul și plecăm la atac Amintind de perioada în care a devenit ministru al Justiției, când subordonații
Cătălin Predoiu, mesaj pentru PDL: Ridicăm steagul și pornim la atac by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36471_a_37796]
-
și chinuit să nu se atingă de alta. Zăcu așa întins și deschise gura să înlesnească intrarea aerului și, spera el, sosirea cât mai rapidă a viselor. Și totuși, imediat ce se aranjă în felul acesta, se luă curentul și ventilatorul încetini până la oprire. În loc să se topească, așa cum spera, într-un tărâm de vis, cu norișori, capacitatea de concentrare a lui Sampath se ascuți ca un cuțit în toate punctele în care oasele lui apăsau podeaua dură. Încă o dată, fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îl cuprinsese pălind. Autobuzul se hurduca pe panta dealului. Preț de o clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din ideile și credințele lui. Eroul, cu mica lui umanitate, simte că i se închide un drum pe care el nu are puterea să-l deschidă, și atunci el inventează un timp al său pe care-l accelerează și-l încetinește, după dorință, refuzând să participe chiar la propria-i viață, îmbolnăvindu-se, într-un cuvânt, de ceea ce mai înainte noi spuneam că se numește evazionism. Excelentă această povestire care pune degetul pe una dintre problemele reale ale timpului nostru. Într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în clipa aceasta când mi-aduc aminte și vreau să încep să povestesc, văd roșu înaintea... Dar să nu anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana Ipătescu spre Piața Minai Eminescu. De departe am văzut stopul, am încetinit, și la trei metri distanță am frânat și am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard să fie modificat și să aibă pe-o singură parte trei culoare. Apare verdele și pornesc drept înainte. În clipa aceea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
N-AȘ PUTEA SĂ RĂMÂN ȘI EU CA SĂ ASCULT? ÎNTREBĂ EL. MARIN REFUZĂ. Nu avem timp pentru un interogatoriu prea lung, așa că va trebui să fim duri. Tânărul păli ușor. Își adună cărțile și se îndreptă spre ușă, dar își încetini pașii și se întoarse: \ VIOLENȚA ESTE ABSOLUT INDISPENSABILĂ? \ NU, RĂSPUNSE MARIN. VIOLENȚA NU ESTE NICIODATĂ INDISPENSABILĂ. Atunci de ce... BĂIATUL ERA EVIDENT ZĂPĂCIT. DACĂ PRIZONIERUL, SPUSE MARIN CU HOTĂRÂRE, NE DĂ TOATE INFORMAȚIILE DE CARE AVEM NEVOIE, NIMENI NU ÎL VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care să poată opri Înaintarea taurului turbat ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea să fie strivit. Și iată că mai mult decât spaima cumplită Îl durea rușinea eșecului, faptul că nu-și găsea cuvintele. Goana nebună se Încetini și se transformă Într-un mers târșâit, pentru că o greutate cumplită i se lăsase pe umeri. Când reuși să ridice capul, văzu că era călărit de un copil, care Îl bătea ritmic cu pumni slabi și răi În cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la locul ei. Am răsuflat ușurat și am intrat pe alee. O pată alb-albăstruie se deslușea în oglinda laterală. Piciorul stâng coborî pe frână. Nu am oprit brusc, doar am încetinit puțin. Am întors capul ca să văd ce îmi atrăsese atenția. Scottie Wiener - cu fața spălată, cu părul ud dat pe spate, purtând niște pijamale în dungi albe și albastre cu câteva numere mai mari - stătea în curte. Era departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lor înclinate în față împingând coșurile supraîncărcate, mă privesc în treacăt și apoi merg mai departe. Un băiat se oprește să se uite la mine. Mama îl apucă de mână și îl trage după ea. O altă femeie nici măcar nu încetinește. Ținându-și cu o mână copilul, își conduce căruciorul într-un cerc larg pentru a mă ocoli. Mă uit la ei din interiorul mașinii. Le citesc suspiciunea în priviri atât de clar de parcă le-ar sta scrisă deasupra capetelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
minute de dulce inconștiență. Un strat gros de frunze căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu 25 de kilometri peste viteza admisă. Nu am încetinit. Am lăsat în urmă mlaștinile posomorâte și rezervoarele greoaie de ulei din New Jersey, am traversat podul Goethals și am continuat să merg spre est. Nu mai fusesem acolo de ani de zile, dar încă mai știam drumul. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Middle Fork. Cele mai bune sunt apele scăzute. Fără acumulări și cascade. Altfel ai rupt-o-n fericire. Aveai viteză mai mare decât apa. Ceea ce e bine. Astea sunt vâslele și numai la viteză mare poți să controlezi barca. Când încetinești, nu faci decât să te lupți cu apa. La valuri mari, nu mai ai ce să faci cu vâslele. Și nici cu vântul nu poți să te pui. Trebuie să fii expert. Te agăți de-un bolovan și-ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua să sune, rulând melodioara aia oribilă. Mary a încetinit aproape să se oprească și, într-un final, a tras pe marginea trotuarului și-a răspuns. În ritmul ăsta, n-avea să mai ajungă niciodată la serviciu. Da ? Plătesc bine, a spus un bărbat. Cinci mii. Pentru o noapte. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu vin și s-a așezat pe scaunul de lângă ea. N-a scos nici un cuvânt, dar Jina știa că-l durea spatele. Cu durerea respectivă se alesese în urma unei accidentări într-un meci de racquetball de demult. Niciodată nu-și încetinea ritmul din cauza asta, dar seara, după cină, Mike avea dificultăți în a se deplasa. Uneori Jina îi făcea câte-un masaj, dar nu comenta în nici un fel, ca și când amândoi ar fi încheiat un pact prin care se angajau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
condiții tocmai blânde; nimeni n-avea s-o ierte. Un minut stânjenitor de lung, toată lumea a tăcut, apoi Drew a zis: Vâsliți înapoi. Toată lumea și-a pus vâslele în apă și-a început să lupte împotriva curentului. Barca și-a încetinit viteza, iar Drew s-a folosit de vâsla lui ca să ocolească un pietroi. Jina s-a întors către Alice. Sunt surprinsă c-ai venit. Alice și-a plecat capul. Mai surprinzător e că tu ai venit. După o oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la adăpostul pădurii. Inima îi bătea de să-i sară din piept, în timp ce băiatul sărea peste bolovani pe care nu-i mai văzuse și fugea printr-un crâng de plopi tremurători care-i erau la fel de străini. Danny nu îndrăznea să încetinească ritmul ca să caute punctele de reper pe care le memorase. Nici nu-i păsa încotro se îndrepta, atâta timp cât drumul îl ducea departe de diavol, înapoi, către locurile unde cerul era încă albastru. Puștiul nu se îndoia că era urmărit. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să fie cineva care să și vâneze; era o copilărie să pretinzi altceva. Drew nu ținuse niciodată o pușcă în mână, așa că n-avea de unde să știe. Bucuria nu stătea în omorâtul animalului, ci în vânătoare. Un vânător priceput își încetinește bătăile inimii până la viteza vântului, se descotorosește de umanitate cât stă nemișcat precum copacii. Un vânător priceput apără sălbăticia și dreptul lui la ea cu ferocitate. Ellis era mai ecologist decât ar fi putut vreodată să fie un hippiot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-ar fi fost presărat cu lampioane, ca și când ar fi fost ziua-n amiaza mare. În trecut, Jina era nevoită s-alerge ca să țină pasul cu el. Acum, din fericire, Zach își mai scurtase pașii, cei doisprezece ani îi mai încetiniseră mersul. A condus-o dincolo de-o mână de tufe de soc, către o zonă acoperită c-o iarbă surprinzător de luxuriantă. Firele verzi de iarbă erau încovoiate din cauza propriei lor greutăți, atât de mari crescuseră. Jina a simțit aroma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Siei. Atât din tot fastul de adinioarea. 28-1 Pe măsură ce distanța dintre automobil și convoi se micșora Lică se întreba mai stăruitor de-i nevoie să meargă la cimitir și ajungea la concluzia că nu e necesar. Porunci întîi șoferului să încetinească; astfel spațiul, pe care treptat îl câștigase, creștea din nou, despărțindu-1 de cortegiu. Ce să fi căutat la cimitir? ... Ce fusese de făcut se făcuse! .. . Cu Sia se isprăvise! Un fel de plumb toipt îi îngreuna încă trupul la gândul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Era o expresie instinctivă a voinței lui de a trăi. Deodată, încremeni. Zărise, cu mult deasupra liniei orizontului, un minuscul punct luminos. Acesta se apropia rapid, devenind întâi o minge de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când zbură deasupra lui Corl. Nava rămase o clipă aproape nemișcată deasupra șirului de dealuri negre din dreapta lui, apoi dispăru. Corl își reveni din buimăceală și se repezi ca un tigru printre stânci. În ochii lui negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stânga, dar Corl pricepu că-i dădea ocol și că s-ar fi putut întoarce. Deși furios că fusese nevoit să-și întrerupă ospățul, își părăsi prada și porni înapoi spre nava spațială, alergând ca un animal hărțuit. Nu-și încetini pasul decât în clipa când văzu primul grup de lucrători. Se apropie cu băgare de seamă și trecu pe lângă ei: erau prea ocupați ca să-l vadă. Grosvenor renunță să-l mai caute pe Corl. Orașul acesta era prea mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i asta? îngână el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar ar putea fi dizolvat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de milioane de mile pe secundă. Atacatorii se urcară cu arme cu tot pe plutele lungi și înguste, apoi, cu ajutorul propulsiei magnetice, înaintară spre o ușă deschisă, aflată cu vreo șaizeci de metri mai încolo. După ce străbătură vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă, apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de comandă, unde meșterise ceva, și se așeză lângă McCann. - Ce-ai făcut? îl întrebă acesta, perplex. - După cum ai văzut, atacatorii se propulsau cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
resurselor naturale a crescut. Tehnologiile care au creat aceste probleme se vor opri? Distrugerea stratului de ozon și încălzirea globală au fost semnalate, se confirmă și se caută soluții. Legislația care interzice folosirea substanțelor toxice și producerea de poluanți a încetinit într-o oarecare măsură procesul de distrugere a mediului. Respectă însă toată lumea legile ? În România problemele de mediu sunt urmărite prin intermediul Ministerului Mediului și unitățile din subordine : Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Garda Națională de Mediu, cu structuri regionale și
Coronița prieteniei by Prof. Cârlugea Maria, Şcoala Generală Nr. 2 Lupeni () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93020]
-
lumea mînuindu-și lama, Reafirmîndu-și, vesel, cerbicia. Atent să nu își risipească faima, Șăgalnic cochetînd cu poezia, Cu criticul pamflet, cu parodia, Urmeaz-un drum ce prinde toată gama. Tumultuos, își mînuiește pana Așa ca... biciul unor urători, Trudind să nu-și încetinească goana; Atunci cînd trece prag, marcat de har, I se cuvin cununile de flori... Acum aștept... să-l văd și CENTENAR! Eugen Deutsch
PREA CITITUL UMORIST by Eugen Deutsch () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84327_a_85652]
-
se și făcuse nevăzută. În vreme ce Adam pedala spre casă, ploaia i s-a tot scurs șiroaie pe față și pe gât până ce l-a făcut ciuciulete. La răstimpuri, câte-o pală de vânt răbufnea stropindu-l peste ochi, trebuia să Încetinească și clipea des ca să vadă drumul. Tenișii Îi erau leoarcă, iar degetele de la picioare păreau să-i fie murate și pline de nisip. Dar nici ploaia, nici vântul nu erau reci și nu se mai simțea obosit. și-a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]