3,105 matches
-
În fund, lângă raftul cu cărți, fiindcă, țineți-vă bine!, birtul meu e de fapt cafenea literară. Trec pe lângă tejghea și-mi Întind mâinile pe deasupra, eu le Întind o mână umedă fiindcă tocmai spăl niște pahare. Mă apucă Însă de Încheietură, cerșind fiecare câte ceva de băut: Leac și Cașiș, modești - câte o bere -, Florin și Cătălin, rimând din nou, câte-un coniac (așa-zis - Alexandrion). Când le aduc băutura Încerc să nu rămân cu ei - alături e altă echipă de artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dacă e vorba de poezie, e paratrăsnet. Tracăl, deci. Iar Georg, rostit ungurește: Gyorgy. E mare!, recunoaștem cu toții. Eu recunosc primul și cu cea mai mare putere, sperând c-am să mă pot retrage. Sunt Însă din nou apucat de Încheietură și așezat la masă. Cu poeții, câți or fi. Întorc privirea către mătușa Clara, rămasă la bar, ridic sprâncenele a descurcă-te singură. Se descurcă, mă servește și pe mine cu o bere. Închinăm, Cașiș pe jumătate absent, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt chiar atât de strânse, nu mai are decât picioarele legate, Într-o mână ține țigara, cu cealaltă gesticulează, ține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am știut de mine. O febră ca-n romanele rusești, cu delir, m-a copleșit, m-a Înmuiat. Când mi-am mai venit În fire, așternuturile erau leoarcă, eu eram pe jumătate gol, aveam Însă camera video Încă legată de Încheietura mâinii. Desfăcând curelușa, mi-am adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
așa cum stă, într-un dulce abandon al epuizării, pare replica vie a celebrei Maja desnuda a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă un duș. Revine în cameră cu prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simțise așa o tortură. Scăldat în râuri de transpirație, simte cum mii de pumnale ascuțite ciopârțesc sălbatic toate terminațiile lui nervoase. În acel moment se deschide ușa și în încăpere intră o infirmieră. Cu o mișcare profesională pune degetele pe încheietura pumnului lui Marius și privește ceasul de la mână. Notează ceva în fișa aflată la capătul patului. În zgomot de vase, un căruț greu rulează afară pe coridor. Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-l din ochi. De altfel doctorul mi-a spus că ce a fost mai greu a trecut, ești pe drumul cel bun. În maximum trei săptămâni te externează. Sper să aibă dreptate, dar acum am senzația că scârțâi din toate încheieturile, precum Omul de Tinichea al lui Baum69. Neajunsuri trecătoare pe care curând le vei lăsa în urmă. Sunt convinsă că foarte repede vom ieși din nou împreună. Să dansăm, să mergem la teatru, la film. Zefir privește mereu la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește în neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate încheieturile, cu toți mușchii corpului încordați, pătruns de frig până în măduva oaselor. Dar nu are ce să facă. Nemișcarea este indispensabilă, altfel poate fi descoperit. Și nimeni nu îndrăgește prea mult lunetiștii, indiferent de tabăra căreia aparțin, ca să-și mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi cuprinde gâtul într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după aer. Prinde în ultimul moment încheietura mânii înarmate a adversarului. Cu un efort considerabil se ridică și folosind o priză de judo îl aruncă peste cap pe Darie. Lovește scurt cu bocancul, având satisfacția să vadă cum fierul aducător de moarte zboară din mâna dușmanului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
germani. Îl văzuse atunci când lichidaseră un post de jandarmi. Sub mențiunea "Terorist extrem de periculos. Capturare imediată", cuprindea date precise despre el. Vârsta: 30 de ani. Înălțimea: 1, 80 m. Fața: ovală. Ochii: căprui. Păr: castaniu. Semne particulare: Cicatrice orizontală la încheietura mânii stângi. Se întrebase atunci de unde o aflaseră și pe asta. El aproape că uitase incidentul din liceu când căpătase rana urâtă în urma căruia se căptușise cu cicatricea. Atunci nici prin cap nu-i trecuse că într-o zi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
hăul abrupt. Un foc plăpând încălzește ușor aerul glacial dinăuntru. Ajunsă în culmea dezlănțuirii, furtuna urlă cu toata furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la pătrunderea uleiului În fibrele lemnului vechi ce va trebui În curînd Înlocuit, Își spunea, dar mai Încolo, nu mai avea bani acum. MÎine sau poimîine după-amiază, pînă joi oricum, va vopsi În negru lucios șareta după ce-i va repara Încheieturile...a venit primăvara! Își trase șapca pe ceafă. „Care va să zică s-a terminat cu pămîntul N-a fost să fie...” Cerul lucea deasupra necrezut de albastru. „Vedeți, domnule judecător - Își vorbea - spuneați că dreptul de proprietate... ziceați ceva că mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
verde, polonez. Până să fiarbă apa, se bărbieri electric, cu un aparat de ras chinezesc, achiziționat prin bursa televizorului la mai puțin de o cincime din preț, își clăti obrazul cu un after-shave englezesc, produs în Turcia, ceasul elvețian de la încheietura mâinii stângi îi vesti începerea unei zile de lucru cu un program dintre cele mai încărcate. în automobilul său, de fabricație coreeană, găsi mobilul uitat la bord - o mică bijuterie finlandeză, cu radio, aparat foto și computer. Acceleră. Din curte
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
mijloace, lipsa de buna-credință în afacerile publice și în cele private, fățărnicia și amăgirea ca busolă a presei, iată cumplitele efecte ale unui guvern liberal de câțiva ani. Încă alți câțiva ani și societatea va începe a plesni din toate încheieturile. Elemente străine vor inunda România ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regisor comedia meschină jucată de bufonii partidului său. Mai mult încă. Noi credem că mîni-poimîne, desființîndu-se si justiția, va începe deplina
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dezlege, dar de la cezarii Romei și până la cezarii moderni nu s-a găsit încă remedii radicale, ci numai paliative. Un nemărginit individualism s-a lățit peste toată Europa. Individul e scopul căruia i s-au sacrificat toate elementele cari formau încheieturile organizației vechi. Teoria că viața un drept [2drept la]2 a prins rădăcini în toți și cu durere trebuie s-o mărturisim că în multe locuri chiar clasele superioare au încetat a crede că au datorii către cele de jos
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
planeții în vălmășag rău ar rătăci fără regulă, ce grozăvie ar fi! Ce furtună ar fi. pe mare, cum ar tremura pământul, cum ar turba vînturile! Frica, răsturnarea, groaza și dezbinarea ar rupe la pământ, ar submina, sparge, dezrădăcina din încheieturi concordia și liniștea dintre state. Dacă ar lipsi treptele între oameni, această scară a tuturor planurilor mari, tânjește executarea acestor. Fără aceste trepte cum ar putea să se ție în dreptul lor vecinic breslele, demnitățile în școli, frăția în orașe, pacinica
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rece și indiferentă, teoria șobolanului. Aflai astfel în timpul drumului (după ce mai întîi ne oprirăm și intrarăm într-un fel de garaj și un ins ne deschise și ne încărcarăm fiecare cu aparate numite vermorele, cu material de lipit crăpăturile și încheieturile ușilor și ferestrelor și câteva scări) că șobolănimea nu trăiește în desordine, că se organizează acolo unde sânt condiții, adică apă și mâncare, în colonii și pe clanuri, fiecare cu familia lui, soț, soție și copii, și că la maturizarea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dumitale, acum când noi am întors armele contra lui Hitler și luptăm alături de Națiunile Unite! Nu ne trebuiesc astfel de elemente!..." XIII Coborârăm la etajul următor după ce pulverizarăm toxicul peste tot și închiserăm ușa principală și o lipirăm la toate încheieturile cu hârtie. Vintilă îmi șopti în timp ce reîncepurăm lucrul: Credeți dumneavoastră că era el așa mare hitlerist cum spusese? Și adăugă cu milă nesfârșită clătinând din cap filozofic: nu era, dom' profesor! Cum ați spus dumneavoastră: din prostie, de-aia a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am fost la cinema, mamă, cu un coleg, putem și noi să bem un ceai?" Și se uită la ea cu o falsă interogație, dar fără surâsul care ar fi trebuit s-o însoțească. Mă înclinai și îi sărutai doamnei încheietura dosului palmei, răspunsei cu aceeași vigoare strângerii de mână a soțului ei "...Victor Petrini, Culala, șeful meu, mamă, fost asistent universitar la filozofie..." "Încîntați... Suzy ne-a vorbit despre dumneavoastră, luați loc...'' XIV Fata semăna cu tatăl ei (un ardelean
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru a combate crampele... sau a le șterge de sudoare, se gândi ea. Poate că o discuție l-ar destinde. ― La câte sărituri ai ajuns, locotenente? Pleoapele se întredeschiseră și clipiră. ― Treizeci și opt... simulate. ― Și câte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cuprinși de nebunie, glăsui răgușit: un murmur de disperare. Dietrich se aplecă pentru a auzi: ― Milă... Doamne, omoară-mă. Cu ochii ieșiți din orbite, Dietrich se dădu înapoi. În siguranță, la bordul VTT-ului, Ripley asistă la scenă mușcându-și încheietura mâinii stângi. Ea bănuia urmarea, cunoștea motivele rugii femeii și știa că nimeni n-ar fi putut să nu se înduplece să-i îndeplinească ruga. Sughițul de greață se auzi și în difuzoarele postului de operații. Nimeni nu glumi. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai puteau face față. Ea mânuia comenzile dar, exact ca în coșmarurile ei cronice, zăngănitul continua obsedant. Hicks veni lângă ea și-i luă mâna de pe accelerator cu blândețe dar și fermitate. Fața lui Ripley era tot atât de albă ca și încheieturile degetelor. Clipi și se uită la bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am ieșit. Au rămas în urmă toți. Nu cred că-și doresc să se bată în teren deschis. Relaxează-te. N-o să ajungem prea departe cu fierotania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Apăsă comutatorul miniatural prins în metal și se aprinse o diodă minusculă. Îi întinse lui Ripley obiectul. ― Ce-i asta? ― Un emițător individual. Versiunea militară a EBP-urilor colonilor. Au o rază de acțiune mai mică și se poartă la încheietură și nu sunt implantate chirurgical în interiorul corpului, dar principiul este același. Aparatul ăsta îmi va spune unde ești, prin asta: (Bătu în focalizatorul miniatural prins în ținuta de luptă.) Ea studie obiectul, curioasă. ― Nu văd la ce-ar putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mă uit mereu la ecranul ei în cealaltă cameră. O să te văd ca și cum ai fi lângă mine. Newt nu era convinsă și Ripley scoase o brățară emițătoare pe care i-o dăduse Hicks. Îi reduse circumferința și o închise pe încheietura copilei. ― Ține. E un talisman. O să mă ajute să te supraveghez. Dormi, acum... și să nu visezi, de acord? ― Să-ncerc. Ripley auzi foșnetul așternutului când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]