2,835 matches
-
Tot mai săltăreț și mai repede pînă la ritmul alegro. După o pauză au continuat dansul cu o sticlă voluminoasă, cu un fel de robinet cu care slobozea băutura, atunci când era cazul. Turiștii se prezentau pe rând în fața dansatorului grec încins cu eșarfă roșie, făceau câțiva pași de dans, stăteau să le dea băutură din sticlă după care îl sărutau. Câte săruturi a primit de la turiști, îi ajungeau pentru o viață întreagă! Fetele și femeile erau lăudate pentru frumusețea lor și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
urcat sus să-l vedem. Mi-a făcut plăcere să-i privesc pe aceiași dansatori pe care îi admirasem cu câteva ore înainte, când ne îndpreptam spre insulă. Dacă grecul era la fel costumat nelipsindu-i eșarfa roșie cu care era încins, dansatoarea își schimbase ținuta într-una care o favoriza în mișcările unduioase susținute de ritmul melodiilor grecești. Au dansat și în față și în spate și pe margini ca spectatorii să-i poatîă vedea cât mai bine. A fost frumos
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
trece 97. Visele de altă dată sunt vechi icoane din zilele bătrâne ce stau ca mumii în iconostasul lor98, iar disperarea se insinuează într-o imagine halucinant-cutremurătoare, demnă de Fellini: [...] Altarul de-o pală rază-ncins/ E inima mea tristă, încinsă de durere 99. Eu le-am pus cruci... și șir cu șir/ Viața mea e cimitir/ Și parc-a fost sufletu-mi chiar/ Bisericuța cu altar 100. Peste toate acestea, în biserică, liniștitoare e numai prezența unui Dumnezeu ce-adie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru înșelătorie, furt și escrocherie. Adversarii lui Candiano descoperă contradicții în mărturiile depuse, imediat după luptă, de Grigore Ioan. Cum se marca un punct, cum urma egalarea. Fiecare parte declara sus și tare că vorbește "în numele adevărului". Focul polemicii se încinge, periodic, în Cameră, unde deputații uitaseră esențialul enormele jertfe române de la Grivița, semnificațiile acelei victorii, resorturile ei adânci pentru a se cufunda în amănunte și chichițe de genul "unde-i husa drapelului turcesc?" Propriul demon avocățesc pare să-i fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pizza este român! Am urmat-o pe Mariana, în timp ce Gertrud a rămas să ne rețină locurile la masa pe care o ocupasem. Am ajuns în fața unui cuptor, din care un bărbat în blugi și maiou, cu o față brunețică și încinsă de căldura ce se degaja, cu o șepcuță albă, de vară tocmai scotea tigaia pe vatră; pe margini aluatul era copt, bine rumenit, iar în mijloc brânza fierbea, făcând broboane de clocot. Bărbatul avea lângă vatră o căldare cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trist era faptul că, cedând aceste teritorii, ulterior, profitorii noilor achiziții, ba chiar și unii occidentali, puteau susține că românii înșiși s-au îndoit de legitimitatea menținerii lor la statul român. Și după protestele și frământările care-au cuprins și încins, în toamnă, toată țara, s-au ridicat în fruntea țării partizanii alianței cu Axa, cu Germania, cu Italia. Regele a fost alungat și țara a alunecat în război, cu nădejdea că recuperează ceea ce fusese silită să cedeze fără luptă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-i acum În ultimul an la un liceu industrial, văru’ Gheorghiță, da, așa-l chema, a murit de leucemie la zece ani, iar la o lună și ceva a dat o mașină peste avocatul Motănicăi. Atunci știu că s-au Încins ele din nou la scandal tare de tot, când Năsoasa și Tarantoaca s-au dat de ceasu’ morții Întrebându-se una pe alta unde vor ajunge dacă or să-i bage În locul lor de veci pe toți golanii cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bineînțeles că actu’ locului e la Năsoasa. Și cât a plâns, Dumnezeule mare, cât a plâns și s-a jelit! Era vai de capu’ ei și răgușită-n ultimu’ hal Motănica și-nfofolită până-n dinți În capotul ăla de molton vinețiu, Încinsă peste mijloc c-un fular și legată la cap cu alt fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci, s-o ia dracu’, ea-i cea mai mică dintre câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chiar și fără să aibă numaidecât nevoie de liniște ca să Învețe pentru examene sau să scrie romane. Ai fi zis că se zgârcește să plătească o gazdă, și totuși auzisem că-i priește la cămin, destui știau asta, că se-ncingea la băutură cu colegii de cameră, cu toți năpăstuiții și dezmoșteniții ăia de pe-acolo și, după ce ei se culcau sau o luau de chiauni prin oraș Încurcându-se În tot felul de nenorociri, el continua să bea de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mahmur Încă de somn și se holba la noi fără să priceapă despre ce e vorba. Unde mai pui că era ca scos din cutie, avea haine noi, o geacă din material de blugi și o pereche de raiați negri Încinși cu o curea de piele Împletită, cu cataramă nichelată. Mi-e că doar cu hainele astea s-a ales din alergătura lui pe plajă cu coșul cu floricele În spinare. Vreme de două luni și ceva, da, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În mine de o zi și o noapte se risipea și se pierdea În ceața ostenită a memoriei, În timp ce-i vedeam pe cei patru-cinci drojdieri matinali de pe la mese Întorcând capetele și uitându-se cu jind la noi, așteptând să ne Încingem până am fi făcut zob tot de pe-acolo, și până să apuce Laur să se așeze la loc pe scaun, apăru și chelnerița. Ne fixa acuzator cu ochii ei de bufniță de la oarecare depărtare, pe jumătate Întoarsă spre ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și foamea-nainte, ca și altădată și ca-ntotdeauna. În tovarășii ăștia ai mei fierbe tărâța să dea foc la grajduri și țarcuri și la toată șandramaua, dar eu unul nu văd ce s-ar mai putea schimba. M-am Încins și deja a Început să-mi fie frig. Mi-e sete. M-am aplecat și-am băut câțiva pumni de apă din gârla aia și mi s-a lovit mâna În Întuneric de ceva Împotmolit În nămolul malului. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
putea România să năzuiască la eliberarea de sub jugul bolșevic, singură, fără ajutorul occidentului..?!.. Americanii întârzie... Oari or mai veni..?!” „ Da, vor veni!..vor veni, cu siguranță!”, interveni Baltă, prompt, simțind că le slăbește speranța. În ascunzătoarea de sub Toaca, discuțiile se încingeau seară de seară, uneori mai aprinse, care trezeau în sufletul lor întărâtare.. răscoliri de dureri amorțite.. până când somnul îi dobora și ultimul sufla în lumânare. În liniștea deasă care se așeza, sub Toaca, nu se mai auzea decât, doar, răsuflet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe „bandit”. Când..un tufar, la marginea pădurii, se mișcă și, un moșneag ca din cărțile de povești cu poze, din copilărie se ivi urcând, cu fereală, în inima pădurii. Era un bătrân venerabil, cu barbă și mustăți albe, lungi, încins peste mijlocul încă drept, cu un chimir, lat de o palmă domnească, din piele, uzat de vechime, prins în două cătărămi galbene de alamă, cu luciul demult pierdut. Bătrânul, era uncheșul lui Baltă, frate cu mama lui, Anghelina. După ce se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
urmă mi-ați făcut o onoare pe care cu greu/ați fi acordat-o unuia cu drepturile neștirbite;/numai eu până acum, pe-aceste țărmuri, sunt scutit de dări,/afară de cei ce sunt scutiți prin lege;/tâmplele mi-au fost încinse cu sacra cunună/pe care favoarea publică a vrut să mi-o ofere fără ca s-o cer”). Astrologie Aici se prevede viața unui nou-născut, studiindu-se poziția și mișcarea astrelor. Aia e o abilă ghicitoare în stele și toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pășind pe apă, îmbrăcată într-o tunică albă. Are chipul palid și-mi surâde la fel de blând, dar nu ajunge niciodată la țărm, rămânând doar o apariție ștearsă-n peisaj. Când redeschid ochii e deja miezul zilei, iar pielea mea arde, încinsă de căldura dogorâtoare. Aș vrea să mai aud și acum vocea ei cea care încerca să mă trezească; aș vrea ca, la fel ca altădată, mâinile ei să-mi îngrijească arsurile. Mă întorc acasă cu mare greutate și mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zi. Când soarele e deja destul de sus pe cer, mă întind într-o groapă săpată de mine, în care nisipul nu-și pierde căldura nici noaptea. E vizuina mea de fiară umană, ce se ascunde acolo de arsura razelor prea încinse și se adăpostește de vânt. Am senzația că până și razele soarelui ajung aici purificate. Simt pe piele săgețile lor de foc. Până la urmă adorm. Nu pot spune cât timp durează somnul meu. Știu doar că senzația de arsură e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vreodată cine sunt. Am observat că toți geții îmbrăcau cămăși destul de lungi, albe, de in, purtau pantaloni strânși pe coapse și aveau în picioare încălțări de un soi aparte, legate în curele până mai sus de gleznă. Mijlocul le era încins cu un brâu lat de piele, împodobit cu flori și cu desene geometrice, în care-și țineau armele: o sabie foarte arcuită și un pumnal scurt, laolaltă cu alte obiecte. Casele lor nu erau înalte, aveau doar un nivel, erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Tatăl meu biologic în schimb, deranjat fiind că tânjeam după atenția lui când aveam 2 ani, în timp ce el mâncă, iar mama spăla rufe de mână, m-a dat la o parte și unicul punct de sprijin găsit a fost aragazul încins de varza pusă la cuptor. Din acel moment a început un calvar pe care numai mama mea l-a dus în spate. Mânuțele unui copil de doi ani de zile aveau arsuri foarte grave, iar persoana care s-a dedicat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
am zis: "măi, ia să-l însemn eu pe ăsta!" Eu am fumat Carpați fără filtru până în 1994 când, fiind șeful Direcției cultură, la o întâlnire cu domnul președinte Iliescu, în care s-a discutat despre generalul Gușă, s-a încins atmosfera și când s-a dat liber la fumat eu mi-am aprins un Carpați. După cinci minute, Iliescu a întrebat: Cine fumează țigări proaste aici în sală?" Și de atunci m-am lăsat de Carpați. Nu fumam Kent, și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Pentru Timișoara era asta. Dar noi, la București, am primit muniție. M. M.: Da. Dar n-am ieșit din cazărmi. S. B.: Așa este, n-am ieșit din cazărmi. M. M.: Vedeți? Aici este diferența. Probabil că la Timișoara se încinsese treaba. S. B.: Știți de ce insist? Cine citește din afară spune: "Milea a spus să nu se dea muniție". Dar la București s-a dat muniție. M. M.: Probabil la Timișoara s-a-ncercat o acțiune de intimidare. S. B.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
lansate de americani, au dus cu ele inscripționate În plăci de aur mesajul schematic al omenirii și al Globului. Despre ARGINT - În antichitate, indienii aveau o metodă proprie de a obține apă pură, dezinfectată, prin scufundarea unei bucăți de argint Încins la foc În vasul cu apă; - Egiptenii purtau Întotdeauna la ei o plăcuță de argint pe care o foloseau În caz de rănire prin aplicarea acesteia direct pe plagă pentru dezinfectare;Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
produselor alimentare sau banilor. Pentru a spoi bărbații procedau astfel: fiecare Își făcea lângă căruță o groapă de cca 70 cm diametru de formă circulară În care se punea foc de lemne (mangal sau lemn uscat). Pe jarul rezultat se Încingea obiectul ce urma a fi spoit, după ce În prealabil fusese frecat și curățat bine cu zgură de către femei, pentru a fi observate mai bine eventualele găuri sau fisuri. Sculele și materialele folosite la spoit erau: cleștele cu care se manipula
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]