2,497 matches
-
face eu altfel de bucate. Fata într-ascuns îi făcu merinde, și-nspre sară când era să plece cu caii, își simți ca prin minune capul treaz. 324 {EminescuOpVI 325} Spre miezul nopții se-ntoarse acasă, mână caii în grajd, îi încuiă și intră în odaie. Pe vatra cuptorului, în cenușă mai licurea cîți-va cărbuni. Baba sta întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. El gândi c-a murit ș-o scutură. Ea era ca trunchiul și nu se mișca de loc.
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru copii, Phoebe? —Offf! Este o muncă foarte grea. Mostrele mele sunt la Shanghai. Ar trebui să ajungă Înapoi săptămâna viitoare. —Scuzați-mă, mă duc până la toaletă, le-am zis și am ieșit repede. Când am ajuns acolo, m-am Încuiat Într-o cabină. Fusese Hunter la Londra? De ce ar fi spus Phoebe așa ceva? Și, mai important, dacă fusese acolo, de ce nu-mi spusese? Deodată am auzit cum ușa de la toaletă fu Împinsă cu putere. Cineva a bătut În ușa cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am exclamat, șocată. —Existau toate semnele. Era cât se poate de evaziv În legătură cu toate deplasările alea În interes de serviciu, iar toanta de Marci nu și-a făcut niciodată probleme În legătură cu ele. Plus că a mai găsit și un sertar Încuiat la biroul lui - ceea ce Întotdeauna reprezintă un important semn de infidelitate. Unde mai pui că el nici nu a observat noua ei rochie Rochas. 6 000 $ de pe cardul lui de credit, și el nici nu a băgat de seamă! —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în primul rând cotitura pe care o luase cariera soțului ei. Acum însă, că el era mort și Harry se dovedea pus pe rele, Valerie Denton Smith a decis să îl distrugă. Harry a negat totul. Cu șapte lucrări false încuiate în depozitul galeriei însă, poliției nu i-a fost greu să îi încropească un dosar. A continuat să facă pe neștiutorul, dar pe urmă Gordon a părăsit orașul pe furiș, iar actul de trădare l-a făcut pe Harry să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care să i-l înmâneze lui Trumbell, nu înțelegea ce rost avea vizita de-acum a lui Gordon. Îmi face întotdeauna plăcere să vă văd, a spus el, dar n-aș vrea ca domnul Trumbell să fie dezamăgit. Manuscrisul e încuiat într-un seif, la agenția Citibank de pe Fifty-third Street, în Manhattan. Dacă mă sunați dinainte, l-aș fi adus astăzi aici. Dar, dacă nu mă înșel eu, trebuia să ne vedem abia lunea viitoare, după-amiază. Într-un seif de bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru că eram prinsă în capcană. Îi promisesem lui David că nu-l părăsesc, dar nu mai avea încredere în mine. În clipa în care ne-am întors de la autogară, m-a dus sus, în camera lui Lucy, și m-a încuiat acolo. Da, unchiule Nat, m-a încuiat și m-a ținut acolo tot restul zilei și toată noaptea. A doua zi dimineață, când a început iar să vorbească, mi-a spus că urmam să fiu pedepsită pentru că mințisem în legătură cu reverendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui David că nu-l părăsesc, dar nu mai avea încredere în mine. În clipa în care ne-am întors de la autogară, m-a dus sus, în camera lui Lucy, și m-a încuiat acolo. Da, unchiule Nat, m-a încuiat și m-a ținut acolo tot restul zilei și toată noaptea. A doua zi dimineață, când a început iar să vorbească, mi-a spus că urmam să fiu pedepsită pentru că mințisem în legătură cu reverendul Bob. Pentru că mințisem? am zis. Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că a pornit după mine cu mașina. Ce fiasco. Nici măcar nenorocitul de mesaj nu l-am putut termina... Acum știi de ce sunt atât de palidă, atât de epuizată. Am stat închisă în camera aia timp de șase luni, unchiule Nat. Încuiată ca un animal în propria mea casă o jumătate de an. M-am uitat la televizor, am citit cărți, am ascultat muzică, dar cel mai mult m-am gândit cum să fac să mă sinucid. Dacă nu am pus ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se atingă de mine câte zile am. — Asta spui acum. Până la urmă, o să apară altcineva și o să începi să te gândești iar la măritiș. Nu, vorbesc serios, Nathan. Partea asta a vieții mele s-a încheiat definitiv. Când m-a încuiat David în cameră, mi-am spus: gata, nu mă mai îndrăgostesc de nici un bărbat. Nu mi-a ieșit niciodată nimic bun. Și nici n-o să iasă vreodată. — Uiți de Lucy. — Bine, un singur lucru. Dar acum am copilul și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Inelaru tuși și scuipă flegma groasă pe podeaua de piatră, anume ca să-i facă greață sergentului sclivisit care-l păzea. Părea un tinerel crescut în puf. Era pus acolo de formă, fiindcă Fane nu avea unde să fugă, ușile erau încuiate și răsîncuiate. Spre deosebire de oamenii obișnuiți, care dorm de seara până dimineața și lucrează de dimineața până seara, la el lucrurile erau pe dos. Peste zi prinsese doar câteva ore de somn, însă se simțea în mare formă: era rost de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost dus de gardianul Păunescu înapoi în arest, sergentul din încăperea cu safe-ul ațipise puțin, dar ușa era încuiată și cutia, încuiată și ea, acolo, înăuntru. Pur și simplu nimeni n-a văzut și nu știe nimic, au fost toți luați la întrebări, sergentul a mâncat o bătaie cruntă, la fel Păunescu, bătut măr, dar nu-i lucru curat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu mi-a spus ce conține acest safe, bani sau alte valori. N-aveam motiv să ntreb mai multe și nici să-l refuz. Am ieșit până-n vecini, să pun ceva la poștă, era urgent, iar la întoarcere voiam să încui portofelul în casa mea de bani. Când să-l iau de pe masă, ia-l de unde nu-i. Pe fața avocatului se zugrăvi mirarea de-atunci, cu o claritate surprinzătoare. Se uita prostit la măsuța cu picioare în formă de liră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să explodeze. După aproximativ zece minute, la masa din bucătărie, cu licoarea frumos mirositoare în față, discuția reîncepu cu o întrebare formulată tot de doamna Siona Bidaru: Ce-ai pus în ea, măi omule, pietre de moară? Și de ce ai încuiat-o cu atâtea lăcățelele, doar suntem numai noi doi? Mai mult decât atât: Când ai ticsit-o cu atâtea boarfe, că eu personal nu te-am văzut? Eram sigură că ai dormit tun, întreaga nopticică. Ai de gând să pleci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sărmanii în șir indian, docili și palizi, precum păpușile din ceară, căutându-și, cu coatele rupte, fiecare câte-un locșor! Până la urmă au încăput cu toții și am tras imediat toate cele cinci fermoare. De teamă să nu-i pierd, am încuiat fiecare fermoar cu câte un lacăt, iar cheile le am în buzunarul de la geacă. Mi-e milă de ei că stau închiși, dar nu am ce face. Dar cu cealaltă geantă ce ai făcut? Se-nțelege... I-am înghesuit pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
grozavului omor, nu trebuie. Imaginile care zdruncină prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și enervant, duce o existență infernală, adică o viață prea grea... Parcă vedea că asistă la o piesă de teatru proastă prea din cale-afară, lipsită de valoare și neînsemnată, dar de la care nu putea nicidecum pleca, căci ușile sălii erau încuiate, iar cheile nu mai existau demult. Și, cititorule, dacă stai să te gândești bine, adevărata tragedie seacă și amară aici nu era atât faptul că ea petrecuse în irosire atâția ani din viață în locul acela neschimbat și înăcrit - adică la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în curtea unui mare șef din oraș, la acea oră. Îl recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și mai diversificat) la care se vindeau lactatele. Avea două plase în mâini și călca apăsat. Intră în curte, încuie portița după el, se oprește puțin în verandă, descuie ușa bucătăriei și zăbovește cel puțin vreo cinci-șapte minute acolo. Se auzeau mișcări pe la chiuvetă, pe la aragaz, ca și cum voia să-și facă o cafea sau să fiarbă laptele. Hotărâsem să nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcuse într un timp, să tremur de frig. Stând așa și așteptând a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la Pâine. Intră, lasă plasele jos, încuie după ea, își reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales că femeia și încuiase după ea, portița. Era clar că nu mai aveam cum să ies curând din bazin și că trebuia să mă mulțumesc cu ceea ce-mi oferea spațiul de câțiva metri cubi, oferit de cavitatea pe care mi propusesem parcă cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult. Bine, domnule. Lasă-le aici. Ai încredere. Așa cum le-ai lăsat, așa le vei găsi. Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu plăcere - răspunde femeia și-l conduce pe nevioaș în stradă, după care încuie portița. Cei doi, speriați peste măsură, se grăbesc să plece cât mai repede. Se aud reproșuri. Acuma - zice el - trebuie să așteptăm un timp, după care ies eu. Înainte, mă asigur ca nu cumva să fi fost urmărit de vecina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o glumă în premieră tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi... Iozefina se înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și mai apoi, altul. Prea repede le zici - remarca doamna Finica zâmbind cu ochii ei micșorați. După vreo câteva bancuri plasate doar pentru o oarecare încălzire în prealabil, Grig pregătea bomba, dar nu înainte de a-l ruga pe Bogdan să încuie ușa. Așa se petrecură lucrurile și în seara în care nu credea niciunul dintre soții Paloș că ar mai veni vreun musafir. Deja se făcuse târziu pentru vizite. Dacă nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vara. Bogdan se întoarse spre musafir zâmbind: Să nu zici, domnule, că ai venit iară cu “o bombă” - își îndreptă pictorul privirea către Grig. Lui Grig îi și fugiră privirile spre ușă, din reflex, ca și cum ar fi vrut s-o încuie repede. Pe semne, în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spre ușă, din reflex, ca și cum ar fi vrut s-o încuie repede. Pe semne, în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul, gratiile și ușa ferecată nu fac altceva decât să trezească numai curiozitatea și suspiciunile, adică boala. Noi nu avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]