4,474 matches
-
chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care o expusese în prima scenă a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
implicit, teren de aplicare, atât În plan general, cât și chiar În mod explicit, atunci când prin „instituirea sau creșterea unui impozit se vizează direct realizarea unui anumit scop bine definit”13, nefiind exclus dacă obiectivul urmărit de guvern a se Înfăptui apare a fi popular, cetățenii să fie dispuși chiar să-l plătească mai mult decât pentru realizarea altor obiective generale, asupra cărora ei au un control limitat. Într-o variantă asemănătoare s-a conturat și teoria siguranței, Întemeiată de T.
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Întreprinderii pentru finanțarea activității viitoare. 217 Turliuc V. (coord.), Dimensiunea financiară a Întreprinderii, Ed. Sedcom Libris, Iași, 1995, p. 34 314 În plan conceptual, autofinanțarea cunoaște mai multe accepțiuni 218, iar În oricare dintre ele proporțiile la care se poate Înfăptui se află și sub incidența modului de impozitare a profitului. În una dintre aceste accepțiuni, autofinanțarea netă este considerată partea din autofinanțarea brută, din care se formează sursele proprii ale Întreprinderii, peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, având ca
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
cel mai important instrument de redistribuire a veniturilor. Deși afirmația este Întemeiată, nu trebuie pierdut din vedere faptul că se poate realiza o redistribuire de venituri și În condițiile practicării unui sistem fiscal În cote proporționale. Acest aspect se poate Înfăptui atât În etapa de mobilizare a veniturilor la buget, cât și a cheltuirii acestora prin furnizarea de servicii, de care să beneficieze prioritar anumite categorii ale populației (de exemplu, subvenții pentru Încălzirea locuințelor pentru populația cu venituri mici etc.). Indiferent
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
economiei reale (rigidizarea evoluției și restructurării ofertei interne; ascunderea unei părți din activitatea economică și deci evaziune fiscală etc.). Totodată, procesul obiectiv de adâncire a interdependențelor, ce caracterizează, atât integrarea europeană, cât și globalizarea ca fenomen de anvergură mondială, se Înfăptuiește Într-o lume compusă din economii naționale, Între care există mari inegalități sub aspectele nivelurilor de dezvoltare, dimensiunilor, potențialului economic și puterii. În condițiile unor asemenea disparități, globalizarea ca proces global de adâncire a interdependențelor nu trebuie Înțeles În sensul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
grup de concetățeni vă spune vouă și altora: Ca și voi, și noi credem cu fermitate în egalitatea intrinsecă. Dar noi nu numai că sîntem profund devotați binelui comun, ci știm, de asemenea, mai bine decît oricine, cum să îl înfăptuim. În consecință, sîntem mult mai potriviți să conducem decît marea majoritate a oamenilor. Așadar, dacă acceptați să ne acordați autoritate exclusivă asupra guvernării, ne vom dedica înțelepciunea și eforturile pentru slujirea binelui general; și pentru a face acest lucru, vom
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pentru a face acest lucru, vom lua în considerare în mod egal binele și interesele tuturor". Afirmația că guvernarea ar trebui lăsată pe mîna experților profund angajați să conducă pentru binele public și superiori altora în ceea ce privește cunoașterea metodelor de a înfăptui acest lucru protectori, după cum i-a numit Platon a fost întotdeauna principalul rival al ideilor democratice. Adepții protectoratului atacă democrația într-un punct aparent vulnerabil. Ei resping pur și simplu ideea că oamenii de rînd sînt capabili să se conducă
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
înțelege Platon, nu pretind că interesele persoanelor alese drept protectori sînt în mod intrinsec superioare intereselor altora. Ei susțin că experții în guvernare, protectorii, ar fi superiori în ceea ce privește cunoașterea binelui general și a celor mai bune metode de a-l înfăptui. Argumentul în favoarea protectoratului politic folosește în mod convingător analogii, în special analogii care implică cunoașterea și competența unui expert: de exemplu, cunoștințele de specialitate ale unui doctor în materie de boală și sănătate sau competența superioară a unui pilot de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
care nu se află sub controlul guvernului sau al oricărei alte grupări politice separate care ar încerca să influențeze convingerile și atitudinile politice ale poporului, iar aceste surse alternative sînt protejate efectiv prin lege. 5. Autonomie asociațională. Pentru a-și înfăptui diferitele drepturi, inclusiv pe cele necesare pentru funcționarea eficientă a instituțiilor politice democratice, cetățenii au de asemenea dreptul de a forma asociații și organizații relativ independente, inclusiv partide politice și grupuri de interese independente. 6. Cetățenia cuprinzătoare. Nici unui adult cu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mai mult, obligați să evaluăm instituțiile noastre democratice în comparație cu aceste criterii? Mie ca și multor altora mi se pare evident că, apreciate după criteriile democratice, instituțiile politice actuale prezintă multe neajunsuri. În consecință, așa cum avem nevoie de strategii pentru a înfăptui tranziția către democrație în țări nedemocratice și pentru a consolida instituțiile democratice în țările nou democratizate, și în țările de mult timp democratice trebuie să analizăm dacă și cum să trecem dincolo de nivelul actual al democrației. Dați-mi voie să
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
instituțiile democratice în țările nou democratizate, și în țările de mult timp democratice trebuie să analizăm dacă și cum să trecem dincolo de nivelul actual al democrației. Dați-mi voie să mă exprim astfel. În multe țări sarcina este de a înfăptui democratizarea pînă la nivelul democrației poliarhice. Dar pentru cetățenii din democrațiile mai vechi, provocarea este să descopere cum ar putea atinge un nivel de democratizare mai presus de democrația poliarhică. Capitolul 9 VARIETĂȚI I DEMOCRAȚIA PE DIFERITE SCĂRI Există diferite
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
din partea celui care a fost principalul arhitect în construirea fundamentelor regimului totalitar care a condus Uniunea Sovietică mai mult de șaizeci de ani. Astfel de plăsmuiri au fost create de asemenea de conducători și propagandiști în "democrațiile populare" extrem de autoritariste înfăptuite în Europa Centrală și de Est, în țări care au căzut sub dominație sovietică în timpul și după cel de-al doilea război mondial. Dar de ce să acceptăm în mod laș pretențiile despoților că ar fi de fapt democrați? O cobră
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
persoane, toate participante la întrunirile unei adunări. Să presupunem că fiecare are dreptul la cel mult zece minute. Această mulțime modestă ar avea nevoie de cîte opt ore în două zile nu imposibil dar în mod sigur nici ușor de înfăptuit! Să ne oprim o clipă la ipoteza cu zece minute pentru participarea fiecărui cetățean. Pe măsură ce numerele cresc, situația devine din ce în ce mai absurdă. Într-un "polis ideal" cu zece mii de cetățeni cu drepturi depline, timpul necesar întrece orice limite acceptabile. Zece minute
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
compus sau, după alți specialiști, analitic, adică format din mai multe cuvinte. Constituirea acestei formule se poate realiza în momentul toponimizării inițiale (primare), printr-o conversiune lexicogramaticală sui-generis, ori ulterior toponimizării inițiale, ca o modalitate de consolidare (potențare) a individualizării înfăptuite de toponimul originar, format dintr un singur cuvînt, care devine centrul sintagmei no minale toponimice. Apartenența unui nume compus la una sau la alta dintre subcategorii poate rezulta în urma unei analize specifice, coroborată cu examinarea statutului termenilor care alcătuiesc formația
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
carpatic, din cauza barbarilor, în locuri anterior nepopulate de peste munți. Aceste colonii, în înțeles de baze militare, și nu cei pe care Traian i-a colonizat în Ardeal printre daci, alcătuiesc în exclusivitate baza poporului român. Cel de al doilea descălecat, înfăptuit la peste 1200 de ani după descălecatul lui Traian, este chemat să justifice atât independența Moldovei (și a Munteniei) cât și trecerea acum, la mijlocul secolului al XIV-lea, de la limba latină la limba română în toate zonele locuite de români
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe un teren, mai cu seamă cel iliric, pe care autohtonii răriți învață treptat latina, uitându-și barbara limbă străbună. O. Densusianu are varianta proprie de imaginare a acestui proces de substituire. Mai întâi a avut loc colonizarea „foarte intensă” înfăptuită de romani între secolul al III-lea î. Hr. și anul 107 d. Hr. „de la Adriatică la Marea Neagră și din Carpați până în Pind”, spațiu pe care latina devenise aproape unica limbă vorbită (p. 18 urm.). Mai rămâneau unele insule de autohtoni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a latinității și prin recuperarea elementului autohton, ceea ce reprezintă un pas important făcut de gândirea istorică românească neoficială. Dar Scraba nu a putut depăși tradiția neogramatică în privința adevăratei istorii a limbii române, care începe odată cu simbioza traco-latină, ce s-a înfăptuit pe spații largi în jumătatea de est a Europei, și din care au rezultat, alături de romanitatea orientală, și alte fenomene etnolingvistice. El a rămas la convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
desprinde, a descoperi, a descuia. Pentru Scraba, ca și pentru noi, în desface ambele componente sunt românești, iar verbul a face este înt lnit în cuvinte românești precum a preface, a reface, apoi prin făcut au rezultat fapt, faptă, a înfăptui, făptură, de unde făt, fată, a făta „a face” etc. Etimologia tradițională duce prefixul desla lat. disși fr. des-, forme considerate prelungiri vii ale latinei și francezei în română, iar pe face la lat. facere, desființând creativitatea și personalitatea limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sens: într-un articol publicat în 1946, George Călinescu afirmă răspicat inadecvarea rețetelor compilate de Kogălniceanu și Negruzzi la nivelul de trai al populației: „Cine examinează atent cele 200 de rețete își dă seama îndată că ele nu pot fi înfăptuite în casa țăranului și nici măcar a orășeanului modest.“ Am omis să precizăm că printre ingredientele folosite de cei doi „revoluționari“ apare și „triufa“! Pe de altă parte, bucătăria noastră aristocratică a suferit prea multe influențe, nici una dintre ele neavând suficient
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
opereze fenomenul de identificare. În sfârșit, el trebuie să fie "statornic", adică dotat cu o coerență internă. Un personaj al cărui comportament s-ar modifica fără motiv în decursul piesei nu ar fi convingător pentru public. Actele pe care le înfăptuiește nu trebuie să fie în contradicție unele cu altele. Această din urmă trăsătură nu va fi abandonată decât de Romantism, epocă în care începe să fie privită cu interes psihologia profunzimilor.20 3.3 Configurația tragică ideală Scopul profund al
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noblețea acțiunii și efectele produse de ea asupra spectatorului prin introducerea a două emoții, mila și teama, provocate de spectacolul pathos-ului, sau evenimentului patetic 22. După părerea lui Aristotel, ea este "acțiunea ce cauzează distrugereea sau durerea, de exemplu omorurile înfăptuite pe scenă, marile dureri, rănile și toate lucrurile de acest gen". (cap.11) Mila (eleos) se naște direct din spectacolul evenimentului dureros. Cât despre teamă (phobos)23, ea provine mai întâi din surpriza încercată de spectator în fața nenorocirii neprevăzute care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
relația de prietenie în Pour un oui pour un non (Pentru un da pentru un nu). Teatrul nu ar putea exista fără relația de alianță. Aristotel analizează și formele pe care le îmbracă acțiunea tragică în funcție de două variabile. Eroul poate înfăptui un act de violență sau renunța la el în cunoștință de cauză sau în necunoașterea cea mai totală a identității victimei. Patru cazuri sunt posibile, pe care Aristotel le clasifică de la cel mai rău la cel mai bun. Nu există
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Nu există alte posibilități decât acestea: obligatoriu se acționează sau nu se acționează, știind sau fără să se știe". (cap. 14) Eroul, care cunoaște identitatea celui pe care vrea să-l lovească, renunță la actul său, după ce hotărâse să-l înfăptuiască. Este cazul lui Hemon, în Antigona lui Sofocle, care îl amenință pe Creon, pentru ca imediat să abandoneze ideea paricidului. Atunci, tragicul nu se poate produce, evenimentul patetic neavând loc. De aceea această configurație este rar exploatată. "Combinația în care, dispus
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
informa spectatorul despre asta. Teoreticienii clasicismului se vor baza pe autoritatea lui Horațiu pentru a justifica, în numele bunei cuviințe, refuzul de a reprezenta ceea ce este sângeros și necesitatea povestirilor. Sau acțiunea se petrece pe scenă, sau este povestită când se înfăptuiește. Spiritul este mult mai puțin impresionat de ceea ce îi este transmis prin auz, decât prin tablourile oferite de raportul fidel al ochilor și percepute fără intermediar de către spectator. Există uneori acte, bune ca să se petreacă în spatele scenei și care nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Este adevărat că Nero a ordonat sugrumarea mamei sale și că i-a deschis pântecul ca să vadă în ce loc a fost purtat timp de nouă luni înainte de a se naște; dar această barbarie, deși plăcută pentru cel care a înfăptuit-o, ar fi nu numai oribilă pentru cei care ar vedea-o, dar chiar incredibilă din cauză că un asemenea lucru nu ar trebui să se întâmple; și, dintre toate întâmplările din care poetul va vrea să extragă vreun subiect, nu există
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]