2,403 matches
-
Statele Unite au reușit să folosească URSS și China una împotriva celeilalte. Cu alte cuvinte, devenea posibil să faci o înțelegere cu comuniștii, împotriva comuniștilor. Așa cum vom vedea în capitolul 7, politica lui Kissinger nu era totuși scutită de ambiguitățile proiectului îngrădirii conceput de Kennan. 5. Momentul de cotitură al crizei rachetelor din Cuba: managementul crizei și extinderea agendei de cercetare Privită retrospectiv, criza rachetelor din Cuba poate fi considerată acum ca un moment de cotitură atît pentru relațiile Est-Vest, cît și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Criza a fost resimțită de ambele superputeri ca punctul culminant al războiului rece. Înaintea crizei, spiritul politicilor din timpul războiului rece inversase celebra formulă a lui Clausewitz: politica în vreme de pace era o continuare a războiului cu alte mijloace. Îngrădirea se transformase dintr-un mijloc al politicii externe, într-un scop. Gîndirea strategică se oprea adesea la diferitele scenarii posibile, în epoca războiului nuclear. Într-o perioadă în care competiția între superputeri era evident conflictuală, dar războiul nu era posibil
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a stabilit însă în mod clar trei cadre de analiză și a pus fățiș în discuție limitele acestor modele explicative - în așa măsură încît mulți savanți au pierdut din vedere ele-mentul de inspirație politică al cărții. Pe cîtă vreme în timpul îngrădirii realismul a influențat politica externă a SUA, acum preocupările politicii externe americane, cum ar fi ținerea sub control a riscului unui război nuclear, sînt cele care au influențat agenda de lucru a disciplinei relațiilor internaționale. Teoriile realiste se concentrează asupra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cum făceau realiștii clasici, ci a proceselor independente față de structura internațională. Această abordare se bazează pe analiza tradițiilor naționale specifice în materie de politică externă, care sînt într-un fel idiosincratice și care alcătuiesc fundalul acțiunilor din această sferă. Dacă îngrădirea și analizele aferente acestui concept nu ar fi fost luate ca un model general pentru amenințarea comunismului, perspectiva lui Kennan ar trebui calificată ca o astfel de abordare contingentă; într-adevăr, ea a fost concepută ca o pledoarie contra aplicării
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din economia politică internațională. Discuția următoare pe marginea conceptului de coexistență pașnică va arăta că integrarea acestor două niveluri ale analizei, clase și state, este departe de a fi lipsită de ambiguitate. Politica transnațională versus politica interstatală: coexistența pașnică și îngrădirea Coexistența pașnică, la fel ca și îngrădirea, este o politică între două superputeri și aliații lor, bazată pe o strategie a cooperării și confruntării simultane (vezi capitolul 4). Chiar dacă motivele războiului sînt de găsit în imperialism, tabăra socialistă poate accepta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
marginea conceptului de coexistență pașnică va arăta că integrarea acestor două niveluri ale analizei, clase și state, este departe de a fi lipsită de ambiguitate. Politica transnațională versus politica interstatală: coexistența pașnică și îngrădirea Coexistența pașnică, la fel ca și îngrădirea, este o politică între două superputeri și aliații lor, bazată pe o strategie a cooperării și confruntării simultane (vezi capitolul 4). Chiar dacă motivele războiului sînt de găsit în imperialism, tabăra socialistă poate accepta să conviețuiască cu forțe imperialiste, cel puțin
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pașnică poate oferi un mediu propice pentru consolidarea socialismului internațional, timp în care starea politică și socială existentă este schimbată cu ajutorul relațiilor transnaționale. Această idee nu este foarte diferită de îmbinarea politicilor antagoniste cu cele cooperative, pe care politica de îngrădire, în varianta ei specifică perioadei destinderii, își propusese să o realizeze (vezi capitolul 7). Din păcate, dubla semnificație a acestei abordări, în realizarea ei practică, a făcut ca ea să devină autocon-tradictorie în două arene importante ale politicii internaționale. Prima
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Sovietică alegea orice părea să-i servească cel mai bine interesele pe care le percepea, fără a ține seama de responsabilitățile sale ideologice asumate. Cu toate limitările și excepțiile sale, este coexistența pașnică doar o imagine în oglindă a politicii îngrădirii? La nivel psihologic, ambele presupuneau că forța care provoacă războiul este expansionismul adversarului. La nivelul politicii externe, ambele își concepeau politica în termeni de limitare a conflictelor. Astfel, ele acceptau în general sferele de influență ale celeilalte părți (și de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trebuia pe cît posibil să vină din interior. "Războiul imposibil și pacea improbabilă" (Aron) au determinat ambele superputeri să-și mute eforturile de la politica externă interstatală la cea intra-sta-tală. Politica externă a devenit "totală" (Krippendorff 1963). Printr-o politică a îngrădirii, cel puțin așa cum a văzut-o George Kennan, SUA urmărea să determine reforma internă în URSS. Susținînd lupta internațională de clasă, coexistența pașnică promovată de sovietici își propunea să submineze capitalismul. Ca o consecință a acestei convergențe, diplomația a putut
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internațională. Existența armelor nucleare lasă puțin timp acestei sarcini. "Trebuie să construim o ordine internațională înainte ca ea să fie impusă ca o necesitate, în urma unei crize. Aceasta nu este o chestiune de planuri, ci de atitudini" (Kissinger 1969: 49). ÎNGRĂDIREA NEGOCIATĂ Din momentul cînd a preluat postul, Kissinger s-a văzut în fața unei ocazii unice de a face ca afacerile internaționale să devină mai apropiate de viziunea sa. Moștenind în egală măsură problemele și posibilitățile unei superputeri, el se putea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
drept o problemă de teologie." (Kissinger 1979: 123; 1982: 239) Din moment ce nu ideologia comunistă, ci posibilitățile și motivațiile politicii externe sovietice erau responsabile pentru actualele relații conflictuale, principala strategie a lui Kissinger era apropiată de proiectul original al lui Kennan: îngrădire acolo unde este necesar, cooperare acolo unde este posibil. Postura militară și politică solidă era însoțită de intenția de a schimba politica externă sovietică, cu scopul de a transforma URSS într-o putere legitimă, adică într-o putere care să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internaționale. Ajutorul economic și financiar, recunoașterea statutului și a prestigiului egal se adaptau în funcție de comportamentul internațional al URSS. Destinderea era o împletire secvențializată și flexibilă de confruntare și colaborare, de descurajare și coexistență. Caracterul său adaptabil era menit să protejeze îngrădirea într-o vreme în care opinia publică devenea din ce în ce mai potrivnică ralierii la retorica războiului rece: Fără îndoială că destinderea este periculoasă, dacă nu include și o strategie de îngrădire. Dar îngrădirea nu are sens dacă nu este legată de o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de descurajare și coexistență. Caracterul său adaptabil era menit să protejeze îngrădirea într-o vreme în care opinia publică devenea din ce în ce mai potrivnică ralierii la retorica războiului rece: Fără îndoială că destinderea este periculoasă, dacă nu include și o strategie de îngrădire. Dar îngrădirea nu are sens dacă nu este legată de o noțiune de pace. Soluția nu este renunțarea la strădania de a defini coexistența, ci crearea unui conținut care să reflecte principiile noastre și obiectivele noastre." (Kissinger 1982: 241-2) Tot
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și coexistență. Caracterul său adaptabil era menit să protejeze îngrădirea într-o vreme în care opinia publică devenea din ce în ce mai potrivnică ralierii la retorica războiului rece: Fără îndoială că destinderea este periculoasă, dacă nu include și o strategie de îngrădire. Dar îngrădirea nu are sens dacă nu este legată de o noțiune de pace. Soluția nu este renunțarea la strădania de a defini coexistența, ci crearea unui conținut care să reflecte principiile noastre și obiectivele noastre." (Kissinger 1982: 241-2) Tot asemănător cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
încît să le pună în acord cu viziunea sa asupra ordinii internaționale. În această privință, el se deosebește de abordarea lui Kennan prin aceea că acordă un rol mult mai important negocierilor în relațiile SUA-URSS. Pentru el, politica americană de îngrădire fusese concepută prea militar (Kissinger 1969: 86). Ulterior, el a acceptat scopul pe termen lung al lui Kennan de a pregăti sfîrșitul războiului rece, prin generarea unor schimbări interne în URSS. Deși destinderea putea amăgi Occidentul, lăsîndu-l să creadă că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Populară Chineză. Balanța economică era raportată la un triunghi alcătuit din Japonia, Europa și SUA. Fiind singurul membru al ambelor triunghiuri, Statele Unite jucau rolul principal, pentru că puteau conexa aceste triunghiuri și obține avantaje în ambele direcții: folosind echilibrul economic pentru îngrădirea militară a adversarilor și folosind dependența militară a aliaților pentru concesii economice. Dat fiind caracterul global și interdependent al politicii internaționale, conexarea a devenit un concept central al politicii externe de destindere a lui Kissinger, aplicată deopotrivă prietenilor și dușmanilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
concesii economice. Dat fiind caracterul global și interdependent al politicii internaționale, conexarea a devenit un concept central al politicii externe de destindere a lui Kissinger, aplicată deopotrivă prietenilor și dușmanilor. Într-adevăr, destinderea poate fi definită ca o politică de îngrădire prin conexări negociate. Politica conexării consta în întrepătrunderea ariilor politice cu scopul creării unei pîrghii de avans diplomatic pe multiple fronturi. Principala sa țintă era guvernul sovietic. De fapt, ea implica două elemente aparent contradictorii. Pe de o parte, ea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unei situații internaționale care nu se mai preta unei astfel de abordări. Politica sa rămîne în cele din urmă prizoniera ideii fixe de a menține balanța centrală, militară. Subordonînd totul competiției cu sovieticii, chiar dacă aceasta înseamnă reeducarea URSS, politica de îngrădire a lui Kissinger s-a dovedit a fi o neinspirată "focalizare intelectuală pentru a face față numărului din ce în ce mai mare de probleme aflate dincolo de această sferă" (Gaddis 1982: 336). Dependența SUA de politica internă în privința controlului instrumentelor de conexare Războiul din
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ia măsuri preventive: ori de cîte ori crizele scăpau de sub controlul central al superputerilor, americanii nu rămîneau cu altceva decît cu acele opțiuni ad hoc pe care le deplîngea atît de mult Kissinger. CONCLUZIE Destinderea reprezintă atît finalizarea politicii de îngrădire, cît și eșecul diplomației tradiționale de a se adapta la o nouă ordine internațională. Gaddis (1982) observa pe bună dreptate asemănarea dintre perspectiva lui Kissinger și perspectiva inițială a lui Kennan asupra politicii îngrădirii: "dezideologizarea" chestiunilor internaționale, conceptul central al
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Destinderea reprezintă atît finalizarea politicii de îngrădire, cît și eșecul diplomației tradiționale de a se adapta la o nouă ordine internațională. Gaddis (1982) observa pe bună dreptate asemănarea dintre perspectiva lui Kissinger și perspectiva inițială a lui Kennan asupra politicii îngrădirii: "dezideologizarea" chestiunilor internaționale, conceptul central al îngrădirii implementat cu ajutorul unui amestec de proceduri cooperative și conflictuale, încercarea de a integra și, prin aceasta, de a modera Uniunea Sovietică, fără a-i da satisfacție. Ca și în concepția lui Kennan, aceste
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cît și eșecul diplomației tradiționale de a se adapta la o nouă ordine internațională. Gaddis (1982) observa pe bună dreptate asemănarea dintre perspectiva lui Kissinger și perspectiva inițială a lui Kennan asupra politicii îngrădirii: "dezideologizarea" chestiunilor internaționale, conceptul central al îngrădirii implementat cu ajutorul unui amestec de proceduri cooperative și conflictuale, încercarea de a integra și, prin aceasta, de a modera Uniunea Sovietică, fără a-i da satisfacție. Ca și în concepția lui Kennan, aceste trăsături erau (parțial) eliberate de tonul exagerat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
țelurile propuse. Aceste mijloace se împart în două categorii: eforturi interne (de a crește capacitatea economică, de a spori forța militară, de a dezvolta strategii potrivite) și eforturi externe (de întărire sau lărgire a propriilor alianțe sau de slăbire și îngrădire a alianțelor potrivnice)". (Waltz 1979: 118) Aceasta înseamnă că sporirea puterii este într-adevăr doar un mijloc în vederea altor scopuri, dar un mijloc inevitabil. De fapt, este singurul pe care Waltz îl menționează atunci cînd a fost nevoie să explice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Dihotomia aceasta ilustrează o poveste a progresului și a idealului său. Ea spune de asemenea comunității academice cine sînt persoanele potrivite pentru a fi ascultate. De aceea, dihotomia larg răspîndită a lui Keohane a mobilizat de fapt o tendință de îngrădire, deși - și aceasta trebuie subliniat - ea a fost concepută cu siguranță pentru a deschide dezbaterea. Cînd Stephen Walt (1991), un autor a cărui lucrare Origins of Alliances (1987) a fost destul de apreciată de către cealaltă tabără, a lansat de asemenea un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fost concepută cu siguranță pentru a deschide dezbaterea. Cînd Stephen Walt (1991), un autor a cărui lucrare Origins of Alliances (1987) a fost destul de apreciată de către cealaltă tabără, a lansat de asemenea un avertisment împotriva sirenelor poststructuralismului, această tendință către îngrădirea dezbaterii a devenit mai vizibilă. A doua problemă a tipologiei ilustrează această închidere, în ciuda recunoașterii aparente a validității egale a perspectivelor teoretice: ea constă în definiția părtinitoare a principalelor concepte controversate din metateoria științelor sociale și este cel mai ușor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1978) Shattered Peace: The Origins of the Cold War and the National Security State, Boston: Houghton Mifflin. Cuprins Prefață . . . . . . 5 Cuvînt către cititor . . . . 17 1. Premisele unei sociologii istorice a realismului . 21 Partea I. Realismul în perioada dintre politica de îngrădire și cea de destindere . . . 43 2. Realismul clasic: Carr, Morgenthau și criza securității colective . . . . . 45 3. Evoluția conceptelor realiste fundamentale în timpul celei de-a doua dezbateri . . . . 75 4. Realismul și politica americană de îngrădire . 106 5. Momentul de cotitură al
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]