KorAP: Find »[drukola/base=îngrijora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...195 >

4,859 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

s-o găsească, așa că ai grijă să nu te abați de la cărare. — N-am să mă abat! Naoko și-a scos mâna stângă din buzunar și m-a strâns de mână. — Tu n-ai probleme. Nu e cazul să te îngrijorezi. Chiar dacă umbli cu capul în nori, noaptea, tu n-o să cazi în fântână. Și atâta vreme cât sunt cu tine, n-am să cad nici eu. — Niciodată? — Niciodată! — De ce ești atât de sigură? — Știu și gata, spuse ea, strângându-mă de mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Capitolul al doilea Demult, de fapt cu vreo douăzeci de ani în urmă, locuiam la cămin. Aveam optsprezece ani și tocmai intrasem la facultate. Până atunci nu știusem mai nimic despre Tokyo și era prima oară când stăteam fără părinți. Îngrijorați de soarta mea, părinții consideraseră că e mai bine pentru mine să locuiesc la cămin. Acolo aveam mesele asigurate, condiții bune de trai și se gândeau, probabil, că un tânăr neprihănit de optsprezece ani este mai în siguranță în felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
părea mult mai somnoroasă decât cu ei pe nas. Avea două ticuri: se juca cu brățara de la mâna stângă sau se scărpina cu degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul, dar nu te îngrijora, mă simt bine. Îmi pare foarte rău pentru miercuri, dar a intervenit ceva important chiar în dimineața respectivă și n-am avut încotro. Am vrut să sun la restaurant, dar nu mi-am amintit cum se numește și nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și eu problemele mele. Poate am să-ți povestesc cândva, pe îndelete. Am aprobat-o din cap. Naoko s-a făcut mai bine? am întrebat. — Păi știu eu, credem că da. La început a fost foarte răvășită și eram foarte îngrijorați din pricina ei, dar s-a liniștit mult și a ajuns să se poată exprima mai ușor... Eu zic că e pe calea cea bună, dar ar fi fost cazul să înceapă tratamentul mult mai devreme. Simptomele bolii au apărut încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dat din cap, m-am ridicat și mi-am tras puloverul peste cămașă. — Te rog să mă scuzi, Reiko. — N-ai de ce să-ți ceri scuze, a zis ea făcându-mi cu ochiul. Nu a fost vina ta. Nu te-ngrijora, până te întorci o să fie bine. Picioarele m-au purtat pe alee în jos, drumul fiind luminat de luna aceea aproape ireală. Apoi am luat-o prin pădure. Din pricina lunii, toate sunetele aveau o reverberație ciudată. Sunetul surd al propriilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie decât de puțină odihnă și se liniștește. S-a necăjit puțin. Ce-ar fi să ne plimbăm între timp? — De acord. Am pornit, alene, pe aleea luminată de felinare. Când am ajuns în apropierea terenurilor de tenis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
existat nimeni în viața mea, nici înaintea lui, nici după el, pe care să-l fi putut considera prieten. — De aceea îmi plăcea să fiu cu voi amândoi. Nu-i vedeam decât calitățile. Eram foarte relaxată și nu mă mai îngrijora nimic atunci când eram toți trei. Erau momentele mele cele mai fericite, cu toate că nu prea îmi dau seama cum te simțeai tu atunci. Iar eu mă întrebam mereu cum privești tu situația, am zis eu, dând ușor din cap. — Problema este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să mă întâlnesc cu prietenele sau la balet - cădea iar în starea de melancolie. După vreo două zile își revenea brusc și mergea la școală. Cred că vreo patru ani a tot avut asemenea stări. La început, părinții s-au îngrijorat și au vrut să o ducă la doctor, dar pentru că își revenea repede, au socotit că era mai bine să o lase în pace, considerând-o o fată deșteaptă și fermă pe poziții. După ce-a murit, i-am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
adorm. Nici eu, am zis. Am pus cartea la o parte, am stins lanterna, am luat-o în brațe și am sărutat-o. Bezna nopții și sunetul ploii ne învăluiau. — Ce-ar zice Reiko dacă ne-ar vedea? — Nu te-ngrijora, doarme tun. Și când doarme, apoi doarme, nu glumă. Naoko m-a întrebat apoi: — Mai vii să mă vezi? — Vin. — Chiar dacă eu nu pot face nimic pentru tine? Am dat din cap. Îi simțeam sânii lipiți de pieptul meu. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
zău! — Oricum, cred că tata voia să te roage să ai grijă de mine. — Crezi? — Chiar cred și simt asta. Intuitiv. Și tu ce i-ai spus? Nu înțelegeam ce voia să spună, așa că i-am zis să nu se îngrijoreze, promițându-i că voi avea grijă de tine și de bilet. — I-ai promis așa ceva tatălui meu? I-ai spus că vei avea grijă de mine? M-a privit fix în ochi, foarte serioasă. — Nu chiar așa, m-am grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
deschis rana? — Presupun că nu. — A! Ar trebui să vii la mine, să-ți văd rana și să-ți schimb bandajul. Am dezinfectant și tot ce-mi trebuie. Haide, stau aproape. I-am spus că nu era cazul să se îngrijoreze, dar ea a insistat, zicând că vrea să se convingă singură că nu am pățit nimic. — Sau nu vrei să mai stai cu mine? Arzi de nerăbdare să te întorci la cămin? mă întrebă ea, cu un zâmbet juc\u

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Am condus-o pe Midori la o toaletă din Shinjuku, am introdus moneda în deschizătură și am împins-o înăuntru. Mi-am cumpărat un ziar și l-am răsfoit, în așteptarea ei. Ea nu mai ieșea. Tocmai începusem să mă îngrijorez după vreo cincisprezece minute și eram gata să intru să văd ce-a pățit, când a ieșit, cam palidă la față. — Scuză-mă, am adormit pe toaletă. — Te simți bine? am întrebat-o, punându-i haina mea pe umeri. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi puțin, așa că nu te îngrijora. Somn ușor! Nu mai suferi, nu? Ai murit, da? Sunt sigură că nu mai suferi. Dacă mai ai neplăceri, mai bine plânge-te zeilor. Spune-le că nu e drept. Sper că o să te întâlnești cu mami și faceți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
placi atât de mult, înseamnă că o să faci tot ce te rog și nu te înfurii. Nu, nu mă-nfurii. — Și o să ai mereu grijă de mine. Sigur că o să am, am spus eu, mângâindu-i părul scurt. Nu te-ngrijora, o să fie totul bine. Dar îmi este frică, zise Midori. O țineam în brațe, ușor, și imediat după aceea i-am văzut umerii ridicându-se și coborând și i-am auzit respirația regulată. Adormise. M-am dat jos din pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
o întreb dacă ar vrea să-i fac o vizită în vacanța de iarnă. Mi-a răspuns Reiko, spunându-mi că ar fi încântate să mă vadă, că Naoko avea momentan probleme cu scrisul și mă ruga să nu mă îngrijorez pentru că i se mai întâmpla, uneori, așa ceva. Când a început vacanța, mi-am îndesat lucrurile în rucsac, mi-am încălțat cizmele și am plecat spre Kyoto. Doctorul cel straniu avusese dreptate - munții acoperiți de zăpadă erau incredibil de frumoși. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
transcris câteva melodii pe partituri și apoi le-a interpretat la chitară. Naoko era și mai puțin vorbăreață decât fusese prima oară. Când eram toți trei împreună, stătea doar pe canapea și zâmbea. Vorbea Reiko și pentru ea. — Nu te-ngrijora, îmi spunea Naoko. Mă aflu într-unul din momentele când prefer să vă ascult decât să vorbesc. Reiko și-a făcut de lucru pe-afară ca să mă lase singur cu Naoko. I-am sărutat gâtul, umerii și sânii, iar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
din sâmbăta aceea. Avea cu mai mult bun-simț decât caraghiosul de la magazinul de discuri din Shinjuku. Am sunat iar la Midori și mi-a răspuns tot sora ei. Midori nu venise acasă de ieri și începuse și ea să se îngrijoreze. M-a întrebat dacă am idee unde ar putea fi. Tot ce știam eu era că are la ea pijamaua și periuța de dinți. Am văzut-o pe Midori în clasă miercuri. Purta un pulover verde închis și ochelarii aceia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a pus un nod în gât și n-am fost capabil să scot nici măcar o vorbă. Midori a aruncat țigara într-o băltoacă. — Ești drăguț să scapi de expresia aia nenorocită de pe chipul tău? Mă faci să plâng. Nu fi îngrijorat, știu că ești îndrăgostit de altcineva și nu vreau de la tine decât o mică îmbrățișare. Să știi că mi-a fost foarte greu aceste două luni. Am deschis umbrela și am luat-o prin spatele jocurilor mecanice. Ne-am îmbrățișat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
punându-i apoi în dreptul penisului. — Poți să ejaculezi în ei, spuse ea. — Da, dar ți-i murdăresc. — Termină o dată cu prostiile, mă faci să plâng. N-am decât să-i spăl, așa că nu te mai abține, dă-i drumul! Dacă te îngrijorează chiloții mei, poți să-mi cumperi alții... sau te împiedică să ejaculezi pentru că sunt ai mei? Nici vorbă! Atunci, hai! După ce am terminat, Midori mi-a examinat sperma. — Maaaamă, ce cantitate! spuse ea, admirativ. Cam multă, nu? — Nu, e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de teamă, încât simt că pot să înnebunesc. Ce naiba caut eu aici? Singură... într-un asemenea loc! Da, dar nu ți se pare că „a înnebuni“ e un cuvânt drăgălaș? Am zâmbit și am luat-o de mână. — Nu fi îngrijorată, totul e în ordine. Forța ta interioară ți-a purtat pașii până aici. Nu forța mea interioară m-a scos din locul acela, spuse Reiko. Tu și Naoko m-ați ajutat mult. Nu mai puteam suporta atmosfera de acolo fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ei că poate pleca liniștită acasă. Au chemat un taxi și mama ei ne-a părăsit. Nici eu, nici mama lui Naoko nu am fost neliniștite, pentru că Naoko părea a fi într-o stare de spirit foarte bună. Eu fusesem îngrijorată până atunci, așteptându-mă să o văd deprimată, epuizată, slăbită. Vreau să spun că știu că testele și terapia din spitale te storc de vlagă și de aceea avusesem inima cât un purice. Cum am văzut-o însă, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nici nu m-am mai excitat.“ Eu i-am explicat că asemenea lucruri se mai întâmplă, mai ales la început, dar cu timpul, în majoritatea cazurilor, situația se normalizează. Dacă i s-a întâmplat o dată, nu avea de ce să se îngrijoreze că nu o să i se mai întâmple. I-am spus că și eu am avut tot felul de probleme la început, dar au trecut. „Nu, Reiko, la mine nu-i la fel“ a zis ea. „Nu ceea ce spui tu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
că nu o să i se mai întâmple. I-am spus că și eu am avut tot felul de probleme la început, dar au trecut. „Nu, Reiko, la mine nu-i la fel“ a zis ea. „Nu ceea ce spui tu mă îngrijorează, ci pur și simplu nu mai vreau în viața mea s\ mai intre cineva în mine. Zău că nu mai vreau să viu violată astfel. De nimeni.“ Mi-am terminat berea, iar Reiko cea de a doua țigară. Pisica s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să continue sau nu și între timp și-a aprins a treia țigară. — Apoi, Naoko a început să plângă cu suspine. M-am așezat pe marginea patului ei și am mângâiat-o pe păr. I-am spus să nu se îngrijoreze pentru că o fată tânără și frumoasă ca ea trebuie să găsească un bărbat care să o țină în brațe și să o facă fericită. Naoko era udă de lacrimi și de transpirație. Am adus un prosop și i-am șters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și gâtul tremurând, i-am desfăcut picioarele și am intrat ușor. Nu mă lași însărcinată, sper. Te rog să ai grijă, bine? murmură Reiko în urechea mea. Mi-ar fi foarte rușine să rămân însărcinată la vârsta asta. — Nu te-ngrijora! Relaxează-te! După ce am intrat de tot, ea a tremurat și a scos un suspin. Am mângâiat-o pe spate, m-am mișcat încet, încet și am ejaculat brusc, fără să mă pot controla. M-am agățat cu amândouă mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]