5,682 matches
-
Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l că grăiește. Culi urmă a șopti: —Lui Murgu să-i puneți otravă și să-l dați lupilor... Badea Toma clătină cu îngrijorare din cap. În vremea asta nana Floarea, ca o minte puțină de muiere ce se afla, rânduia sania, și paznicul cel tânăr îi ajuta să scoată hamurile de pe calul căzut. Toate s-au făcut întocmai, după legea nevoii acelui ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
absolut orice: era adorabil. În preajma lui aveam întotdeauna o stare de bună dispoziție, dar încercam să nu las să se vadă asta, pentru că restul ar fi observat poate că devin prea atașată de el și deja aveau destule motive de îngrijorare în privința mea. Ar fi putut chiar să zică vorbe binevoitoare - că eram tânără, că o să am și eu copii cândva etc. și știam sigur că nu sunt pregătită să-i aud. L-am dus pe JJ în casă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fripturile pe care obișnuia să le facă (până când am implorat-o să renunțe). —Mamă, sunt bine, nu te învinovăți. Sunt mamă, e responsabilitatea mea să mă simt vinovată. Nu cumva ai coșmaruri? m-a întrebat, într-un nou acces de îngrijorare. —N-am coșmaruri, mamă, nu visez deloc. Trebuie să fie din cauza pastilelor. S-a încruntat: —Nu e normal, a spus. Ar trebui să ai coșmaruri. O să încerc, i-am promis. Ce fată bună. M-a sărutat pe frunte și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
monitor. Era un avertisment? Sau exageram eu? Mai târziu i-am povestit sfios lui Aidan, care a râs și a zis: — Da, e genul ei de glumă. — Deci a fost intenționat? Oh, da, probabil. Dar n-ai nici un motiv de îngrijorare. Și asta n-a fost totul. După mai puțin de două săptămâni, într-o seară de vineri, eram acasă la Aidan, răsfoind meniuri cu comanda la domiciliu și făcând propuneri pentru cină. El își scotea cravata și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de teamă să n-aibă necazuri. Când se descoperi acest lucru, două luni mai târziu, problema era care din ele va avea un băiat, iar dacă amândouă aveau băieți, atunci, care va naște prima. Doar Salma își pierduse somnul de îngrijorare, căci Warda ar fi fost mulțumită să dea naștere fie și unui fiu mezin, sau chiar unei fete, din moment ce simpla aducere pe lume a unui copil o făcea să dobândească, potrivit legii noastre, statutul de femeie liberă, fără ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au relatat cu bucurie aceeași întâmplare; de fiecare dată, mă prefăceam surprins pentru a nu-mi jigni interlocutorul, pentru a-i lăsa plăcerea de a mai adăuga ceva de la sine. Și zâmbeam, dar de fiecare dată tot mai puțin, căci îngrijorarea îmi sfâșia pieptul. Mă întrebam pentru ce Yahya îi lăsase pe reprezentanții lui Ferdinand să intre în orașul asediat și, mai cu seamă, cum anume nădăjduia el să-i ascundă dușmanului mizeria care îi chinuia pe toți la Basta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Deocamdată, ce de frustrări, ce de suferințe! E adevărat că aveam, în ce mă privește, două motive serioase să mă bat. Cel dintâi era subtila chemare în ajutor pe care mi-o lansase Mariam în drum spre Meknès, a cărei îngrijorare discretă abia acum o măsuram. Cel de-al doilea era Marea Recitare, care insuflase adolescenței mele mândria de a cunoaște preceptele Credinței și voința de a nu lăsa ca ele să fie călcate în picioare. Pentru a înțelege ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăștia îi poți lua fără nici o rușine și fără remușcări. Nici un alt bărbat nu-i merită mai mult decât stăpânul meu adorat. Rostind acete cuvinte, își apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tăcut, arborând un zâmbet enigmatic. Circaziana mea a stăruit: — Ce i-ai spus prietenului tău? — Corabia lui va străbate toată Mediterana înainte de a coborî, după Tanger, de-a lungul coastei atlantice. O să debarcăm unde o să avem chef. În loc să-și dezvăluie îngrijorarea, Nur își luă un ton cântător: — Nici în Egipt, nici în Siria, nici în Candia... Am continuat, amuzat de joc: — Nici în regatul Fès, nici la Sousa... — Nici la Brussa, nici la Constantinopol... — Nici la Alger... — Nici în Circazia... — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de mângâiere. Abbad continuă: — Mă aflam la Tunis când a căzut bolnavă pentru ultima oară. A cerut să te vadă. — I-ai spus că eram în temniță? — Da! Am preferat să aibă pentru tine mai curând un ultim gând de îngrijorare, decât unul de dezaprobare. * * * Pentru a se face iertat că fusese încă o dată un mesager al nenorocirii, Abbad îmi adusese de la Tunis un sipet care conținea voluminoasele mele note de călătorie, datorită cărora aveam să mă pot pune pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să audă dintr-o clipă în alta, în spatele său, glasuri, tropotul cailor care aveau să-i ajungă din urmă pe el și pe gladiator. Se întorcea mereu, privind în spate. Nu era nimeni pe drum, nu-l urmărea nimeni. Dar îngrijorarea lui creștea. „Or să-mi sucească gâtul ca la pui“, gândi el, oftând. Dacă ar fi știut să lupte, să se apere, să țină o armă în mână... — Se spune că în păduri sunt bande de celți - bărbatul se împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată-l acolo, râzând așa cum făcea doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gagicile trăiesc ca niște regine. Mașina e pe gratis. Mașina e treaba firmei. Casa e ipotecată. Ipoteca e pe firmă - fără dobândă. Lucrul interesant e: cât va mai ține povestea asta? Pentru mine, această întrebare reprezintă un motiv serios de îngrijorare - dobânda multiplă. Din punct de vedere legal, nu am nici o siguranță. N-ai cum să vehiculezi în mod legal banii așa cum fac eu. Dar noi îi dăm înainte. Suntem lacomi. Și fără rușine! O dată l-am văzut pe Terry Linex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu-se foarte agitați - ei se comportau cel mai bine, nu puneau nici o întrebare. — Ți-am adus niște țigări, am spus eu, plus douăsprezece jumătăți de vin. — Mulțumesc. Ai... — Am fost uimit când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așezat la masă și am început să mă gândesc. Grijile provocate de bani nu se compară cu celelalte griji. Dacă ai o datorie de 10 000$ e de două ori mai îngrijorător ca atunci când datoria e de 5 000$, dar îngrijorarea e pe jumătate față de o datorie de 20. 000 de dolari. O datorie de 10 000$ înseamnă trei șeptimi din îngrijorarea față de o datorie de 23 333$. Și dacă ai o datorie de 10 000$ și apar 10 000$ - ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o datorie de 10 000$ e de două ori mai îngrijorător ca atunci când datoria e de 5 000$, dar îngrijorarea e pe jumătate față de o datorie de 20. 000 de dolari. O datorie de 10 000$ înseamnă trei șeptimi din îngrijorarea față de o datorie de 23 333$. Și dacă ai o datorie de 10 000$ și apar 10 000$ - ei, atunci dispar toate problemele. Pe când nu același lucru se poate spune despre celelalte motive de îngrijorare, cum ar fi cele legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
000$ înseamnă trei șeptimi din îngrijorarea față de o datorie de 23 333$. Și dacă ai o datorie de 10 000$ și apar 10 000$ - ei, atunci dispar toate problemele. Pe când nu același lucru se poate spune despre celelalte motive de îngrijorare, cum ar fi cele legate de trădări și îmbătrânire. M-am tolănit iar pe pat și am început să-mi fac probleme din cauza banilor. Am început, într-adevăr, să-mi fac mari probleme din cauza banilor. Mi-am scos portofelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plana iminența unui incendiu, și le-am spus: — Hei, am auzit că una de-a voastră a mierlit-o alaltăieri - poate că nu era cel mai fericit cuvânt pe care l-am găsit, totuși voiam să-mi exprim compasiunea și îngrijorarea, impulsionat de o simpatie nestăvilită. Mi-au întors spatele, cu un gest specific femeilor cinstite la petreceri sau în cluburile de noapte, manifestând un dezgust civic. — Scuzați-mă, am spus eu. Doriți niște bani. Uite - luați niște bani. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și am spus: — Vreau banii de concediere. Dă-mi cele cincizeci de miare. Terry îmi promisese că suma se va ridica până la jumătatea cifrei de șase. Și Terry se ținea de cuvânt. Vezi că și el avea motivele lui de îngrijorare, îl avea pe bătrânul Tel. Mi-a și turnat o sticlă de scotch în timp ce mă punea la curent cu situația așa cum era ea. Impozite fentate, înghețare fiscală - nu-mi era deloc clar ce era cu intrările și ieșirile. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
l‐a legănat, i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori prevăzute. De aici și secretul lacrimilor, nu întotdeauna mărturisite de mamele noastre care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel alături de care au plămădit viață. S‐ a
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
totuși nu voiseră să renunțe la ea. Sub îndrumarea lui Sispy, veniseră pe muntele Calf ca să stea între cei asemenea lor. — Numele de Prepelicar vă spune ceva? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Prepelicar, spuse Virgil Jones. îPe fața lui se citea oare îngrijorare sau concentrare?) Doamna este vreo prietenă de-a dumitale? — E sora mea, răspunse Vultur-în-Zbor. — Nu, zise Virgil Jones. Nu, nu-mi spune nimic. Mai târziu în noaptea aceea Vultur-în-Zbor și-a dat seama că, probabil, răspunsul lui fusese o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în variațiunile tale preferate decât să-i ceri unei curve anonime să-ți satisfacă toate capriciile.) Și Iocasta avea sentimentul că în epoca ei, fetele sale se mândreau mai tare cu munca lor. Singurul angajat care-i dădea motive de îngrijorare era unicul bărbat pe post de curvă, Gilles Priape. Era prea leneș pentru dimensiunile lui. Iocasta știa că bărbaților le sunt necesare perioade de repaos mai lungi decât femeilor, dar îl suspecta pe monsieur Gilles că se prefăcea bolnav. înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
câmpiei întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și relațiile - nu toate din ele sociale, ha? Râse: ascuțit, nervos. — Aleksandr, zise într-un final Irina, dar ceea ce se voise a fi un reproș aducea mai mult a îngrijorare. Contele o ignoră. — Relații, repetă el. A fost tot ce ne-au lăsat. Mulțimea creștea, țipetele ei deveneau tot mai tari, armele tot mai puternice. Ce mai eram după toate astea decât niște câini amărâți, care-și trăiseră traiul? Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dragostea sa față de Ignatius, câteva note mai aspre ale vocii sale atunci când Irina flirta fățiș cu el. Poate că toate erau doar o închipuire. Dacă nu era vorba doar de o închipuire a lui, atunci apărea un alt subiect de îngrijorare. Poate că nu-l iubea pe Gribb atât de mult pe cât se convinsese singură. Și dacă așa stăteau lucrurile, atunci de ce grija ei față de Gribb era atât de intensă? Dragostea ei mistuitoare și aparent sinceră era pur și simplu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca un om care are de-a face cu un străin prostănac. Noi suntem gorfii. Apoi a urmat un șir foarte rapid de forme de gând, care mi-au povestit istoria rasei și a Obiectelor. — Avem două mari motive de îngrijorare, a gândit Dota. Primul este legat de gorful Koax, care s-a stabilit fără motiv în Endimiunsele voastre. în caz că-l întâlnești, fii bun și anunță-l că Ordonarea sa Grosolană a dus la expulzarea lui de pe Thera. Nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]