2,464 matches
-
care împungeau hotărâte aerul... îi plăceau! Totuși bărbatul manifesta delicatețe, sesiza din modul în care s-a apropiat de sânii săi... cu mișcări tandre, învăluitoare, neașteptat de gingașe; deci nu era o brută dar nu putea să-l sufere! O îngrozeau atingerile lui, își ura acum trupul care-l atrăsese, simțea doar oroare însă pe el nu-l interesa... își urmărea scopul cu precizie! Când o înțepă era uscată și bărbatul scoase un horcăit satisfăcut. Niciun scâncet din partea ei... pasivă îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
una editorului care îmi publicase odinioară romanele. - Am trimis cealaltă copie editurii Peacock Press, în speranța că fie voi mai primi contra ei încă o rată din salariu (pe care nu-l mai primisem de trei ani), fie o va îngrozi atât de mult pe Tabitha când o va vedea, încât va anula înțelegerea noastră și mă va scăpa defitiniv de contract. - Am plasat următorul anunț în rubricile pentru anunțuri personale din ziarele centrale: CAUT INFORMAȚII Scriitor care adună consemnări oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe îndelete la lucrările dumneavoastră. Aș putea să vin să vă iau de la Leeds sâmbătă după-amiaza și plecăm de acolo. Phoebe chibzui. Un weekend întreg singură cu Roderick Winshaw? O masă cu el fusese mai mult decât de-ajuns. O îngrozea ideea. — Bine, spuse ea. Mi-ar face plăcere. 2 Roddy aruncă o privire spre terenul primăriei și se decise să nu-și parcheze acolo Mercedesul Sport. Nu prea-l încânta nici ideea de a-l lăsa pe panta dealului, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aveau oare sentimente pe care le-aș putea înțelege? Nu era de-ajuns să spui că proveneau dintr-o altă categorie socială. Era ceva mai grav, mai radical: aparțineau unui gen de de existență total diferit, care pe mine mă îngrozea, efectiv... Shirley dispăru în dosul capului lui Kenneth. Kenneth spuse: — Să știi... că un chip frumos nu e totul. Continuând să țină în jos oglinda, el încercă să nu se uite în ea, dar nu se putea abține să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
abatere de felul acesta și o să ajung în spatele gratiilor - doar pentru două luni, a spus el, dar cine știe ce efect ar avea asupra constituției fragile a unei relicve cu inima slabă ca mine. Ieri-noapte însă, măreția legii părea să nu mă îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întrebat: E adevărat? — Problema este, spuse ea aplecându-se în față, că n-are rost să căutăm țapi ispășitori. E de gardă de douăzeci și șase de ore. Și au găsit un pat cât de repede au putut. Am fost îngrozită când am aflat azi-dimineață, dar nu știu de ce. După cum am spus, se întâmplă mereu. Am încercat să accept ideea. — Deci... despre ce fel de efect vorbim aici? — E greu de spus. Nu cred că pneumonia s-ar fi instalat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
depărtarea iernii și de dincolo de nori și prin uși de metal și turnuri și printre colțuri și prin geamuri nespălate uite că răzbește, răzbește până aici. Nu-i e frică, dar fără lumină i-ar fi. Încă din copilărie o îngrozește acel întuneric cumplit în care nu știi dacă tu ai orbit sau lumea a dispărut. La ei acasă, la Posești, mama îi lăsa întotdeauna veioza aprinsă în odaie și dacă se stingea, se punea pe urlat. Dar acum nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la Schinetea, dar aici doctorul nu l-a putut salva, că pierduse mai tot sângele din el. Parcă-l văd, părinte, parcă-l văd cum mă amenință și cum îmi cere să-i dau limba înapoi și tare mă mai îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte, urlă de-mi îngheață sângele în vene când îl aud. Aș fugi, părinte, dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de mai multe fete până s-o sărute pe doamna Elliot și, mai devreme sau mai târziu, le spunea tuturor că el ducea o viață curată. Aproape toate fetele Încetau să mai fie interesate de el. Era șocat și chiar Îngrozit când vedea cu câtă ușurință se logodeau și apoi se măritau unele fete cu bărbați despre care nu se poate să nu fi știut prin ce șanțuri se târâseră. Încercase o dată s-o avertizeze pe o fată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întrebase taică-su. — Nu știu, orice, așa zicem când ne enervează ceva. — Un zoofil este un om care Întreține relații sexuale cu animalele. — De ce face așa? Nu știu. Dar e o crimă atroce. Imaginația lui Nick era Întărâtată și totodată Îngrozită de chestia asta și se gândi la mai multe animale, dar nici una nu i se păru atractivă sau potrivită ca parteneră, și asta fost toată informația sexuală pe care i-a transmis-o tatăl său, cu excepția unei singure alte Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva tare ca o bucată de lemn l-a făcut să se îngrozească... „Doamne! Mi-au tăiat piciorul și mi-au pus unul de lemn! Ce mă fac? Cum am să merg eu?” - i-a trecut prin gând, înfiorându-se... Un plâns înăbușit a pornit să-i zguduie trupul, în timp ce strigătele de durere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
foșnind asemenea vântului. Dar nu se simțea nici o adiere. Vitellius își ștergea sudoarea care-i scălda chipul și privea înspăimântat în dreapta și-n stânga, la fantomele ce împânzeau pădurea chiar în miezul zilei și îl însoțeau în drumul lui. Se îngrozi când i se păru că vede pete de sânge pe zăpadă și că-i recunoaște pe Caesar înjunghiat de Brutus, pe Octavianus Augustus otrăvit de soția lui, pe curajosul Germanicus otrăvit la rându-i, pe Caligula înjunghiat, pe Seneca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răsune în urechi, mai puternice decât gândul că o ucisese pe marea vrăjitoare a acelui ținut, pe care toți o venerau și o ascultau. Și care, pe deasupra, era sora lui Julius Civilis, regele batavilor. Dintr-odată, oroarea crimei sale îl îngrozi. Înfipse repede pumnalul în zăpadă, să-l curețe de sânge. Dacă batavii se răsculau tocmai acum, când avea nevoie de o alianță cu ei? Dacă soldații lui, care o venerau pe Velunda, aveau să-l părăsească? O porni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înlătur durerea celor care vin la mine. — Ți-e teamă? — De durere? Valerius rămase pe gânduri. Da, foarte tare. În copilărie, teama provocată de zbaterea plămânilor în căutarea aerului îl împiedicase să sară în ajutorul lui Salix. Oare nu fusese îngrozit când gărzile lui Vitellius începuseră să-l bată sau în timpul antrenamentelor cu Hyrpus, când îl chinuiseră loviturile de bici și cleștii? — Povestește-mi despre moarte. Încerc să înving moartea îngrijind bolnavii. E un adversar puternic. Revăzu chipul palid al Velundei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuvintelor sale. — Nu, nu există armate cu simțul dreptății, repetă Antonius oftând. Nu iau apărarea nimănui. Soldații noștri s-au dovedit curajoși și teribili în luptă... dar sunt lipsiți de milă când comit tâlhării. Am văzut scene care m-au îngrozit, și nu uita că am fost gladiator. Arrius Varus, Errius Sartorius și alți ofițeri au încercat să-i domolească pe soldați, dar nimeni nu i-a ascultat. Soldații nu te ascultă decât pe tine. Numai tu ai fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu’. P Da: expiatu’, dusu pe lumea ailantă. Sucombatu’ ! F ...prin lovitură de pumnal cotondent! P Șiș, custură, armă albă, șuriu! Opservați cât de luxuriantă este limba noastră maternă? F Nu, că-s îngrozită. M-a îngrozit leșu’! P Aha. Un leș-polonez sau un leș-leș sau un leș de polonez? F Mai degrabă un leș de cadavru. Nu v-am spus că e grav? P Sigur că e grav, că e rigid, adică nu zâmbește. În general
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o nesfîrșită, totală Încredere și inocență cu care mă privește Andrei, speranța mea că mă va citi, atît cît se va putea. Nu știu dacă ați străbătut Evanghelia lui Saramago, apropo de eternitatea fiilor. Există acolo un pasaj care ar Îngrozi pînă și pe cel mai Înrăit cinic din deșert, care te umple de spaimă tocmai pentru că-i fără fisură. Ajuns În dreptul mormîntului Rahelei, pe Iosif „Îl copleși un gînd tare trist, Își spuse că Întotdeauna copiii mor din pricina taților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîncat, au aflat ce se petrecuse. În clipa-n care fuseseră văzuți năvălind asupra comunei neajutorate, Într-un nor de praf și sclipiri de zale, țăranii au fost curentați de-o amintire fulgerînd din negura memoriei naționale și s-au Îngrozit instantaneu, vin turcii!, că figuranții erau mai ales turci, a fost un singur țipăt sfredelitor și cît ai clipi n-au mai rămas prin colibe nici nou-născuții, fugiseră-n pădure in corpore, ca pe vremuri, imaginea călăreților cu flamuri activîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minute de proiecție zeci de elicoptere, avioane cu pasageri speriați dar curajoși, doi munți cu cușme de zăpadă și-un cartier de zgîrie nori, ar angaja mii de figuranți numai pentru a se ivi cîțiva pentru o fracțiune de secundă Îngroziți În prim-plan, restul fiind Îngroziți În general, i-ar Îmbrăca, i-ar dezbrăca, sfîșiindu-le hainele, chipurile sănătoase și copiii, pe un fundal sonor de cataclism și unul color dominat de valurile de flăcări ale nenumăratelor cisterne cu gaz butan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avioane cu pasageri speriați dar curajoși, doi munți cu cușme de zăpadă și-un cartier de zgîrie nori, ar angaja mii de figuranți numai pentru a se ivi cîțiva pentru o fracțiune de secundă Îngroziți În prim-plan, restul fiind Îngroziți În general, i-ar Îmbrăca, i-ar dezbrăca, sfîșiindu-le hainele, chipurile sănătoase și copiii, pe un fundal sonor de cataclism și unul color dominat de valurile de flăcări ale nenumăratelor cisterne cu gaz butan ce-ar exploda În final. Groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un picnic. A mai aflat tot atunci că vreau să mă lepăd de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage pentru mine. ― Ce mai fac fetele? întrebai. ― Te regretă, îmi mărturisi. Probabil că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
considerație sunt cei care renunță la "plăcerile" lumii, adică sihaștrii, filozofii, misticii. În capul Jeniei se băteau o sumă de idei inconsistente, alături de dezamăgiri sentimentale și superstiții femeiești (cultul "omului superior", al "omului singur", izolarea, aventura, renunțarea.) Aproape că mă îngrozeam ascultînd-o, căci, de când mă retrăsesem aici, ajunsesem să gândesc un lucru până la capăt, să cercetez o idee în toate implicațiile ei, și mă făcea fîră voie să sufăr substanța hibridă și incongruentă a conștiinței acestei tinere fete în căutare de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători, cu ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]