4,199 matches
-
De ce mi-a luat mai mult de nouăzeci de minute? Din cauza unui ambuteiaj produs la ora 12 noaptea, de parcă am fi fost într-un moment de vârf al traficului. Ceva legat de nenorocita de Nuntă Regală. Aproape o oră am înjurat, blocat în tunelul de sub Westway. Fiasco-ul se supraîncălzise. Eu mă supraîncălzisem. Toate mașinile gemeau de străini și bețivani care rânjeau cu gura până la urechi. Gâtlejul tunelului s-a umflat ca un emfizem din cauza țigărilor și a fumului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
proeminente, bicepși noduroși. A cerut un pahar cu apă. Apă de la robinet, nu apă minerală. N-o să suporte el, Spunk, înțepăturile din bulele alea. Acum trebuia să-mi amintesc că el era un tânăr complicat. Nu mânca. Nu juca. Nu înjura. Nu se regula. Nici măcar nu și-o lua la labă. Stătea în mâini. Făcea flotări. Medita și făcea exerciții de hipnoză. Renăscut, un credincios adevărat, se angajase în activități caritabile: se îngrijea de săraci și de nenorociți... Da, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Center, mai ții minte? Roșcata pe care ai dezbrăcat-o fără să o angajezi și de care ai râs. Eu eram. Ieri ai dat peste un vagabond, pe Fifth Avenue, și te-ai uitat cu dispreț și ai început să înjuri și ai vrut să-l lovești. Eu eram. Eu eram. Hotelul Ashbery, camera 101, stau la televizor, în timp ce pe fața mea mare de crocodil se reflectă tremurătoare lumina ultimelor secvențe ale filmului de la orele mici de tot. Nu... Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mulți bani. Trebuie să mă pun în siguranță. — Fielding, am spus eu, ce-mi faci tu mie? Ce? Sunt deja douăsprezece zile. Fir-ar al dracului, unde e scenariul ăla? — Mâine dimineață, John. Garantez. A sunat telefonul și eu am înjurat gros - dar era telefonul pe care îl aștepta Fielding. Spunk Davis. M-am întors la fereastră în timp ce Fielding lăuda și lingușea. — Exact așa cum am presupus. Shnexnayder a fost neînduplecat cu el. Înțelegi, Spunk îl urăște pe Nub cu patimă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rapizi. Când, după prânz, am aterizat în holul hotelului Ashbery, un adevărat trib de adulți a năvălit peste mine, în timp ce feței mele i se întâmplau deodată o mulțime de lucruri. Cineva a scuipat-o, altul a pălmuit-o, altul a înjurat-o, altcineva și-a înfipt un pumn în ea, altul i-a fluturat o ordonanță judecătorească prin față. Era Joia Patimilor, condusă de un negru de statura lui Nub, în costum de bodyguard, care s-a prezentat drept Bruno Biggins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta am izbit podeaua și mai tare și curând m-am împleticit până în bucătărie înjurând. Povestea asta cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și calmantele, duc la o suprasolicitare serioasă. Cum se pot descurca violatorii cu toate astea?... Câtă vreme eu m-am uitat afară, Selina și-a făcut patul pe sofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un timp care nu poate fi omorât, e nemuritor. Ori de câte ori m-am apucat să fac ceva, am vrut întotdeauna să fac altceva, dar când începeam să fac altceva, constatam că nu voiam să fac nici aia. Fumat și băut și înjurat și fâțâit de colo-colo a fost tot ce am reușit să fac. Și nici una din astea n-au fost de plăcere, ci doar să-mi treacă așteptarea. Așa că am băut și m-am fâțâit și am fumat și am înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înjurat și fâțâit de colo-colo a fost tot ce am reușit să fac. Și nici una din astea n-au fost de plăcere, ci doar să-mi treacă așteptarea. Așa că am băut și m-am fâțâit și am fumat și am înjurat timp de șapte ore în camera mea proprie și personală. La miezul nopții a intrat pe ușă. Selina arăta bine, părea fericită, cu o nuanță veselă în tenul ei, pe care o vedeam pentru prima oară. Am tras avid aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îngrețoșat, tăcut, oferindu-i partea cea mai puțin seducătoare a mea. Părul rărit? Da. Spaima provocată de dinți - activă. Groaza pe care mi-o provoacă inima: incandescentă. Nu plutea nimic în aer. I-am răsturnat un coniac în poală. Am înjurat, iar chelnerii și-au râs de mine și m-au înșelat. Încet dat irefutabil, m-am bășit în taxiul care ne ducea înapoi la apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
duci acolo, da? Și ce urmează... Nu mă interesează. Oricum, diseară am o întâlnire. — A, da? Cineva pe care o cunosc? — Da. Nu - nu o cunoști. * Probabil că ai sesizat rarele momente când am reușit să renunț la a mai înjura. Am început să mă opresc din a face și alte lucruri: înjurat, bătut, lovit femei, fumat, băut, fast food, pornografie, jocuri de noroc, luatul la labă - stau cu toatele îngrămădite într-un ungher, așteptând să iasă din viața mea. Știi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o iau la labă. Dar eu sunt încrezător. Sunt. Sunt convins că pot să arunc gunoiul din viața mea. Am renunțat la înjurături fără nici o dificultate. Cine are nevoie de obiceiurile astea așa de proaste: adică, la ce bun să înjuri? Da, am putut să mă las de înjurat. De fapt, sunt convins că nici nu va fi chiar așa de greu. Singura chestie e - și, probabil că aici ai intuit esența problemei - singura chestie e că nu pot fi înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt. Sunt convins că pot să arunc gunoiul din viața mea. Am renunțat la înjurături fără nici o dificultate. Cine are nevoie de obiceiurile astea așa de proaste: adică, la ce bun să înjuri? Da, am putut să mă las de înjurat. De fapt, sunt convins că nici nu va fi chiar așa de greu. Singura chestie e - și, probabil că aici ai intuit esența problemei - singura chestie e că nu pot fi înfrânt. Simțindu-mă într-o formă de invidiat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu voia să-mi dea drumul în lume... Ei și, cui îi pasă? Nu trebuia să ajung nicăieri. Aici aveam de băut, de mâncat, și adăpost. O să fiu ținut în lesă toată ziua. Dar cui îi pasă? După ce-am înjurat ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce afacere. M-am răsucit pe burtă și am făcut o flotare sau două. Prima a fost de-a dreptul remarcabilă. Exact o jumătate de secundă, ambele brațe percutând co-instantaneu, și covorul s-a săltat, pocnindu-mă în nas. În timp ce înjuram și bombăneam, suflându-mi praful din nas, a sunat telefonul. Acum zece minute vorbisem cu Martina, și mă cam așteptam să fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă mai supere acum? Așa că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aia de puș... să nu mă înțelegi greșit, nu-mi vine să cred că sunt aici. Caut ceva de lucru, dar cine nu caută? Nu se găsește nimic. Ella muncește și eu văd de apartament. Pot să fumez sau să înjur și asta e. Sunt un nenorocit de casnic, asta sunt. După cum vei vedea, o să-mi pun imediat șorțulețul, să fac de mâncare copiilor. Ceea ce a și făcut când a auzit-o pe Ella urcând scările cu copiii. Și a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu sunt mama lui! și pe obrazul ei uscat încep să se prelingă lacrimi. Sunt mama lui, mai repetă bătrânica și pleacă, pășind nesigur ... Ce poate fi mai cumplit decât ca o mamă să audă cum propriul ei fiu o înjură de mamă? Ce s‐o fi întâmplând acasă la ea, când intră un asemenea descreierat, un astfel de gunoi uman ? ... Din nefericire, astfel de scene sunt multe în public, în care copiii își batjocoresc părinții, iar aceștia, copiii... În care
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
unde o oală mică atârna deasupra jarului scânteietor. — îl ține cald, spuseel, apoi adăugă: Blestemăție! Tocmai răsturnase o măsuță scundă, de răchită. La locul accidentului piesele unui puzzle mare se împrăștiară la întâmplare de jur împrejur. — Mare drăcovenie! continuă să înjure domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mese invadând scările și piața aproape ca terasele de pe continent. Am reușit să-mi dau seama că barul avea o intrare separată, dar nu și că trebuie să tragi de ușile de sticlă groasă de cinci centimetri în loc să le împingi. Înjurând, am făcut mișcarea în sens invers, mai-mai să mă tai la mână în mânerul dur din oțel și, într-un final, am reușit să intru. Sebastian stătea deja la bar; speram să nu fi observat gafa mea. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de vânătăi. Urma stația Farringdon. La King’s Cross, Simon era tot cu capul în nori; erau mai bine de zece secunde de când ușile erau deschise când s-a uitat liniștit să vadă unde este și a țâșnit din metrou. Înjurându-l, am împins mulțimea de oameni enervați care încercau să intre și am stat un moment pe peron, uitându-mă în jurul meu. Simon era deja la capătul celălalt, introducând biletul în aparat. Am mers repede prin mulțimea din stație. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu puteam fi văzută. Euston, Camden, Chalk Farm veneau și treceau, numărul pasagerilor micșorându-se cu fiecare oprire. Iar apoi, în timp ce trenul ajungea în stația Belsize Park, Simon s-a ridicat. Inima mi-a tresărit. Cu zece minute în urmă înjuram pe oricine o fi inventat scările rulante, însă acum îmi retrăgeam cuvintele. Stația Belsize Park era atât de jos construită sub Haverstock Hill, încât nu ar fi fost practic să instaleze scări rulante aici - în schimb aveau lifturi. Eram între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui Richard Fine: fără îndoială că a făcut cunoscut angajaților băncii, așa cum îmi făcuse și mie, că odată Charles îngropat, misterul morții lui ar trebui să aibă aceeași soartă. Fără să vreau, am spus: —Simon, știu despre Primrose Gardens. Am înjurat în gând. A ieșit mult mai direct decât am intenționat. Răspunsul a fost o tăcere de mormânt. —Simon? am avut eu o tentativă. Numele lui căzu în neant și dispăru. Nu mai știam ce altceva aș fi putut spune. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi arată undeva spre un șir de camere din fața noastră. „La chilii, cu gherțoii și hubării ăi tari, la cazan cu hultani. C-aveam felicitare dă cinci metri. Da’ uite c-acu’ trag la chingi la monoment. Și-l mai înjură pă toarșu’ Ceaușescu. Da’ de nu venea el, ca un barosan de l-a făcut partidu’, cu ideea de demolizare a ocnei, nu mai era ș-acu’ gherla aci pă deal? Da’ uite că comunismu’ ține cu poporu’. Ne dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treaba asta? — Lui D. El a fost cu ideea. Spune că te cunoaște bine. Chiar dacă ai pierdut o dată anul, ești un băiat isteț, cu popularitate. Te-ai maturizat. Ce-a fost atunci a fost doar dintr-o copilărie. L-am înjurat pe D. Mă tot întrebasem de ce, cu o lună înainte, după ședința de alegeri, mă invitase să merg cu el cu taxiul. Locuiam în căminul de la Panduri și spunea că stă și el pe acolo. Tot drumul nu mă iscodise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mare treabă nu faci. Te simpatizează D. — Și mă pune apoi să vorbesc în numele partidului, ca pe tine. — Eu dădeam examen cu el. — Și eu n-o să dau? Nu mai dai, că-l trimite lector în Olanda. Atunci l-am înjurat cu tot năduful. Lia s-a oprit, m-a împins spre o vitrină (era chiar de la „Tic-Tac“) și a izbucnit în râs. — Uită-te să vezi ce față de bou ai! Îți place? Ești curajos? Ce naiba ești? Dincolo, în local, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu fasole. Tăceam, rugându-mă doar ca Matvei să nu fie atât de beat încât să înceapă să înjure și aici C.A.E.R.-ul, pe Brejnev și Ceaușescu, cei doi care „de-ai dracu’ se făceau că se ceartă pă chestia cu tratatu’ de la Varșovia ca să-i sperie pe bulgarii lui Tito“ (Jivkov, precizam), „tot aia-i“, dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]